485 matches
-
gîlgîind de-atîtea vieți, iluzii, minciuni, și cu toate astea uitucă și secretoasă ca Lethe. E farmecul ei, de fereastră a risipirilor - ,și totuși, cîte tinere chipuri, atît de frumoase, au pierit în abisul vreunei oglinzi." Este cruzimea ei, să prindă, nestatornic, între goluri de cristal, traverse dintr-o viață care trece. S-ar crede, din ce-am apucat să spun pînă aici, că Oglinzile e-o carte tristă. Sau măcar melancolică. O carte despre neputințe și amînări, despre slava atît de
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
pentru care autoarea a ales o tehnică narativă ce amintește de experimentalismul optzecist. Povestea, destul de comună de altfel - Cornelia Tudoran, femeia ce se ofilește în atmosfera călâie a unui mariage de raison, are revelația propriei feminități în brațele fermecătorului, dar nestatornicului, Traian Apostol - ajunge la cititor prin intermediul a trei voci: vocea insidioasă a naratorului omniscient, care vede totul, inclusiv gândurile personajelor, vocea ei, a Corneliei Tudoran, și, în fine, cea mai interesantă dintre cele trei, o voce a conștiinței, imperativă, scrutătoare
Romanul unei poete by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14816_a_16141]
-
poziția socială Înaltă pe care o avea. Urmând sugestia lui Maiorescu că Veronica ar fi născută pentru a zăpăci destinele marilor bărbați, diferiți istorici literari, biografi și publiciști, În cursa pentru spectaculos, au creat Veronicăi Micle efigia unei femei ușuratice, nestatornice și indiferentă la sentimentele Înalte ale poetului. Realitatea a fost tocmai invers, dar clișeul impus de o societate nedreaptă, grăbită și superficială este greu de Înlăturat cu toate dovezile incontestabile. Muza lui Eminescu nu a fost o femeie ușoară, nu
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
etc.). Delimitarea între aceste concepte rămîne însă vagă, impresia fiind că subiectul acestui capitol se dizolvă într-o țesătură de noțiuni doar din anumite perspective conexe. Visul "fără program" poate fi imagine a vieții înseși, în ceea ce are ea mai nestatornic, mai înșelător, și poate duce la imagini mixte, reale și onirice, în reprezentări absurde (perspectiva mecanismelor cvasi-onirice pe care le presupune literatura absurdă se dovedește extrem de profitabilă pentru înțelegerea semnificațiilor absurdului chiar dincolo de granițele avangardelor). Visul este totodată una din
Literatură cu vise by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14538_a_15863]
-
frumoasă, albă și fierbinte E-adîncitura unei subsuori! Și chiar de-ai căuta cu lumînarea, Nu mai găsești mersul cu pașii mici A celeia ce-și uită dezmierdarea Cum și-ar lăsa sub pat niște ciupici. Doar fluturii-s atît de nestatornici, Cu tumbele lor flaușate-n aer, Sau zînele ce-ntruna se dezbaier’, Ca de prostani, de zmeii mult prea dornici Să le înmoaie sînii mari și curul, Dînșii știind c-acolo li-e cusurul... Nota E.B. Ultimul distih în variantă
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]
-
zilele fără hotar și lipsite de griji ale copilăriei, apoi pe cele ale tinereții, năvalnice, de o înverșunată risipă; cât și zilele anilor de mai dincoace, din puterea vieții în care se găsea, când așezate și dulci ca mierea, când nestatornice și amare ca pelinul, pline de trudă și de amăgiri. Dar, unde erau, atâția și atâția, cei pe care-i cunoscuse în anii aceia și de care își legase strâns soarta? Unii o duceau mai departe alături de el în sat
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
în forul unde pătrunsese pe ascuns, fie de consuli și generali după orele de program, cînd își permit "extravaganțe", sînt mucalite și, în general, bonome, chiar dacă arde Roma...Seamănă, schimbînd ce e de schimbat, cu zeii romanilor, coborîți în for, nestatornici și fustangii, imprevizibili și veseli. Știu, oamenii aceștia de demult, destulă istorie sau, mai bine zis, mitologie, cît să-și așeze faptele nu întotdeauna lăudabile într-o ramă care să le justifice și, eventual, să le înnobileze. Cînd spun că
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
e femeie, de ce n-ar fi și Alexandru una? Aristotel mai adaugă o observație care e necesară dacă vrei să transformi un incident într-o narațiune, adică să impui o finalitate unei viniete: Chiar dacă obiectul imitației ar fi să fie nestatornic și să înfățișeze acest soi de fire, încă trebuie înfățișat statornic în nestatornicia lui". Or, Alexandrul lui Stone nu e nici una, nici alta, tocmai pentru că personajul sfârșește prin a fi un container în care regizorul aruncă idei și emoții de-
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
simți decît arareori nevoia să revină asupra temei abordate. Scrisul lui Dragomir nu este unul recurent. Dragomir scrie dintr-o dată, dintr-o bucată și fără nici o intenție de a se întoarce asupra a ceea ce a scris. Are ceva din atenția nestatornică a unui gînditor care astăzi este cu totul absorbit de o problemă, pentru ca în ziua următoare, uitînd-o cu desăvîrșire, să se aplece asupra altei probleme cu aceeași aviditate cu care o abordase pe cea dintîi. În schimb, despre o revenire
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
cele patru numere apărute în 1951; al doilea, din 2002, reia numerele 5 și 6 apărute în l952; iar cel de-al treilea, din 2003, reproduce numărul 7 din 1953 și 8 din 1954. După cum se poate observa periodicitatea era nestatornică, așa cum erau și vremurile și condițiile materiale. E nevoie de continuarea efortului editorial, pentru a acoperi în volumele următoare și intervalul care a mai rămas, 1955-1960. Retipărirea revistei „Caete de dor”, una dintre cele mai importante ale exilului, e o
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
căsătorie, întrucât face în ele lauda acelor femei cuminți, adaugă înțelepciunea din Ecclesiast, după ce l-a condus îndeajuns prin îndrumarea proverbelor spre pofta virtuților Și mustrând în acest Cuvânt alipirea oamenilor la cele văzute Și declarând că tot ce e nestatornic Și trecător e deșert, întrucât spune că tot ce se arată e deșertăciune, pune mai presus de tot ce cuprindem prin simțire, mișcarea firească s sufletului nostru spre frumusețea nevăzută. Și așa, curățind inima de alipirea la cele văzute, introduce
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
4, 13) și iarăși, Tatăl e Părintele tuturor (Efes. 4, 6) de aceea să fie tare cu grijă și să judece înțelepțește cugetul ascultătorului ... când știe că în puterea voii lui stă să aleagă ca izvor al vieții sale firea nestatornică și schimbătoare”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic sau despre învățământul religios, PSB, vol. 30, p. 342. footnote>. În Botez se înfăptuiește „un fel de întrupare tainică a lui Hristos în fiecare om care devine, prin urmare, el
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
în fluier Din biserica lui De iarbă Și pietricele de rîu, Precum și blîndul sfînt Predicînd norilor. * Pereche de șoimi, Făpturi a căror îmbrățișare E mai curînd Deschiderea zilei într-o Crescătoare strălucire, Rotind deasupra pădurii. Tîrîtoare le par Toate Și nestatornice Cum ar fi Alaiul de nuntă, Albia unui pîrîu, Un zid în ridicare... * Nisip... De neîngrădit, Ca lumina. Palma în care Fiecare grăunte Aspru sau mîngîietor E o altă făptură Esențială înțelegînd în felul ei Iubirea: Sacrificiul măcinării, Chinul vîntului
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
satur de semn, dar apoi ai arătat cu degetul în direcția mea, explicînd pietonilor surprinși de noul val la intersecție că un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva dela Domnul , căci este un om nehotărît și nestatornic în toate căile sale, da, firea de duminică a omului e sprintenă iar florile de cenușă umplu lumea cu chipuri, eu văd în fiecare zi cum soarele răsare din fîntînă și apune într-un obraz de femeie făcută din bărbat
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
critic realizat de cronicari, cum remarca același Mircea Iorgulescu, sub trei dictatori. Câteva mici-mici bijuterii lirice vreau să le și împărtășesc: "melcul tăcerii înaintează", "îndoiala - un cuvânt de taină", "și iar ai fugit ca un foc de comoară, / flacără iute, nestatornic rug de aramă. / iar ai fugit - ostenit, sub grele cenuși, / te-ascult arzând depărtată mereu", "igrasia galbenă a singurătății", "toate drumurile duc jos / toate tăcerile costă", să-mi număr clipele apuse, / sau să-mi trimit nădejdile pe ape?", "așa cum așteaptă
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
culorii amiaza trece prin trandafiri sfâșiind îngândurarea o sete de întunecare răsfrânge teama crinului de-a cădea ostatec nopții celei mai negre Sunetul caută pasărea fulgul unui sunet uitat într'un frunziș nevăzut își caută pasărea nefoșnită bate aripa văzduhul nestatornic nouri călătorind fuioare de temeri neostoite unde rătăcești pasăre de apă de foc în care surpăt al tăcerii? Pescari îngerii pescari desferecat pășesc pe oglindirea apelor adânci ce auz ar cuprinde zvâcnirea din străfunduri a peștilor de taină purceși din
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
speech, dar o mică sugestie: nu te mai balansă de pe-un picior pe altul că amețești auditoriul :p și la subiect acum, ca să nu nedreptățesc conținutul în favoarea formei: mie admirația asta de care zici tu mi se pare tare nestatornica (aș fi putut să fiu drăguță și, folosind un eufemism, s-o numesc dinamică; dar prefer să spun lucrurilor pe nume). de parca servește un scop și apoi e înlocuită. concret: de puține ori se întâmplă să ne păstrăm neștirbita admirația
Câţiva dintre mentorii mei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82535_a_83860]
-
luminii de sub pleoapeîmi lăcrimează ochii-a rugăciunecând, iarăși, Doamne, mi Te simt aproape !... VI. ÎN CEAS DE TAINĂ, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1915 din 29 martie 2016. Sunt un castel cu zidul pe-alocuri dărâmat de valul nestatornic în țărmul lui bătând- un boț de humă arsă cu suflet prea mirat de-atâta ritm ce bate în trupul lui plăpând. Destinul ce mi-i dat îl port cum se cuvine și-n Tine, Doamne, caut puterea și-alinarea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
mă ierți pentru c-am strâns sub pleoapecu sârg toți norii toamnei până când... XXII. ÎN CEAS DE TAINĂ, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1544 din 24 martie 2015. Sunt un castel cu zidul pe-alocuri dărâmat de valul nestatornic în țărmul lui bătând- un boț de humă arsă cu suflet prea mirat de-atâta ritm ce bate în trupul lui plăpând. Destinul ce mi-i dat îl port cum se cuvine și-n Tine, Doamne, caut puterea și-alinarea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
napoleoniene cuceritoare; umbra stilului clasic, sobru, uneori chiar rece, degajată de interior, a gesturilor subtil megalomane, copleșitoare, totodată monumentale exhibate de exterior, în fine, fantoma lui Penderecki ce îmi însoțește de câteva zile traseele pariziene ca o reverență a muzicii nestatornice, lipsită de ancoră, dar nu și de busolă, reverență făcută creațiilor sonore acostate lângă țărmuri stilistice recognoscibile, demult lămurite. Și, era să uit, năluca Mariei Magdalena din tinerețe, sălășluită deasupra Catedralei Madeleine, acolo unde ochiul trecătorului creștin încearcă în zadar
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
ne recomandă: postul, căința (zdrobirea) inimii, rugăciunea stăruitoare împotriva duhului celui mai spurcat sau rugăciunea întinsă către Dumnezeu, citirea deasă și continua cugetare adâncită asupra Scripturilor, știința spirituală, osteneala și lucrarea mâinilor care opresc și recheamă mintea din cutreierul ei nestatornic, adevărata smerenie fără de care nu va putea birui nimeni curvia nici celelalte patimi, păzirea inimii cu toată străjuința de gândurile murdare (Prov. 4, 23), căci din inimă ies toate gândurile rele, ucideri, adultere, desfrânări, mărturii mincinoase, după cum spune Mântuitorul (Mat
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
tronează Iisus Hristos. Ne aflăm la un loc cu păstorii și cu păstoriții lor; fiii cu Părintele lor ceresc. Aflându-ne acum aici, cu Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, să închidem în clipa aceasta toate porțile prin care duhul nestatornic al lumii răzbate în inima noastră și să ne lăsăm purtați lin în adâncul învățăturilor Bisericii. Dar ce este Biserica? Și de ce este atât de necesară intrarea în ea? Mai întâi, Biserica este Casa împărătească a lui Dumnezeu, este sălașul
Agenda2004-47-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283081_a_284410]
-
poruncindu-i celui mort să nu se mai întoarcă niciodată, să rămînă pentru vecie în pămînt, Sabina își descoperă propria singurătate. Trădările, ușurătatea, fugă ei permanentă au rupt-o de orice, lăsînd-o pradă întîmplării. În cimitir, spațiul ultim al singurătății, nestatornica se căiește. Franz este perechea Terezei: chiar și părăsit de Sabina, el își va duce viața cu ea. Tot ce face e judecat din perspectiva ei, fiecare decizie e luată cu ea în gînd. Rămîne, de pildă, extrem de preocupat de
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
rețin acest element, care mi se pare esențial în logica argumentației lui Rousset: mitul lui Don Juan este fundamentat pe o relaționare a Erosului cu Thanatosul, pe conștiința morții că forma de ieșire din derizoriul iubirii lumești. Don Juan, cuceritorul nestatornic, devine astfel, un reper important într-o mitologie a eternității și a iubirii, cu accent pe copulativul "și", a cărui menire este de a accentua tocmai diferența dintre cele două planuri, tensiunea care se stabilește între ele, făcînd orice alt
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
de culori cîte sînt într-o cutie de vopsele, mai este una, profundă, îndepărtată, însă foarte vizibilă ochiului omenesc - culoarea tristeții?" Universul pe care-l descoperă copilul, în lumina secretului și a înșelătoriei, are două atribute esențiale: e frumos și nestatornic. Aceasta mi se pare esența unei metafizici a iubirii în romanul Yasuhi Inoue: un estetism filtrat și stilizat pînă la perfecțiunea de stampă (de altfel motivul picturii, al tabloului, decorului, ornamentului infuzează constant povestirea). E un estetism care creează iluzia
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]