85 matches
-
Așadar, civilizația în care el s-a format este, din punct de vedere teologic, una monofizita, iar din punct de vedere artistic, al expresiei plastice, una austera, codificata, schematica. Apărut în climatul religios al Bizanțului, ca o reacție vehemență la nestorianism, care separă foarte net firea lui Iisus, pînă la identificarea în natură lui duală a două persoane perfect individualizate, monofizismul radicalizează natură divină, căreia-i atribuie un statut de exclusivitate, socotind că cea umană a fost resorbită prin însăși nașterea
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
Istoria Bisericească, traducere Pr. Prof. Vasile Sibiescu, în Col. Părinți și Scriitori bisericești, vol. 44, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1995, p. 109. 8 Sfântul Chiril al Alexandriei notează că în lupta sa contra nestorianismului, el urmează ideile Sfinților Părinți, îndeosebi acelora ale Sfântului Atanasie 29. Sinoadele ecumenice și locale au creat pe marii Părinți ai acestei perioade și Părinții au dat substanță și prestigiu acestor sinoade. Știința și credința Părinților sunt acelea care au
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
episcopul Ioan, amintit înainte de 448, care s-a implicat în disputele teologice din vremea sa. Marius Mercator, scriitor latin conzemporan, scria că Ioan era "unul din cei mai buni teologi ai timpului" și unul din "cei mai aprigi adversari ai nestorianismului și monofizismului", aflat constant pe linia dreptei credințe. Episcopului Ioan i se atribuie unele traduceri din scriitorii bisericești greci în latină, precum Teodor de Mopsuestia și Teodoret al Cirului. Lui i-a urmat în scaunul de la Tomis, Alexandru, amintit în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Tomisului era rezervat față de ei sau chiar ostil, încât aceștia s-au adresat împăratului Justin I (518-527), în anul 519, acuzându-l pe Paternus și alți episcopi din Scythia că nu le împărtășesc credința. Mai mult, episcopul era învinuit de nestorianism, ceea ce l-a determinat pe acesta să meargă la Constantinopol pentru a se dezvinovăți în fața împăratului. La rândul lor, călugării sciți n-au renunțat, ci au plecat la Roma pentru a prezenta papei Hormizdas formula lor, apoi au reușit să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ajungând la Marsilia-aici el a întemeiat două mânăstiri și a redactat primele reguli monastice din Apus. Aici el s-a sfârșit către anul 435, fiind venerat ca sfânt, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește la 29 februarie. Ca teolog, el a combătut nestorianismul, dar și învățătura lui Augustin din Tagaste despre supremația harului și predestinare. Opera lui teologică cuprinde trei lucrări însemnate. Mai întâi, Despre așezămintele mânăstirești de obște și despre remediile contra celor opt păcate capitale în 12 cărți, referitoare la reguli
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
referitoare la reguli și remedii. Apoi, Convorbiri cu părinți sfinți, în 24 de cărți, capodopera sa, în care tratează despre lupta monahilor pentru desăvârșire spirituală. Cea de-a treia lucrare, Despre încarnarea Domnului, în 7 cărți, are drept conținut combaterea nestorianismului. Sf. Ioan Casian este un exponent însemnat al literaturii patristice din secolul al V-lea. Prin opera sa, el reprezintă o punte între cele două părți ale creștinătății, Apus și Răsărit, prin regulile vieții monahale și prin hristologia sa.42
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu este Fiul lui Dumnezeu și că eu nu mai am nevoie, eu, cel credincios, de Biserica Creștină pentru a intra în legătură cu Dumnezeu. Atunci pot să scurtcircuitez intermediarul. Între secolele al IV-lea și al VI-lea, Biserica ajunge la nestorianism (distincție totală a naturilor) și la arianism (unitatea persoanei). Era în joc stabilitatea puterii imperiale. Credința de la Niceea (325) și explicațiile de la Calcedon constituie soluția mistică a unei probleme politice care avea toate motivele să suscite controverse: Cine trebuie să
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
combate mai ales negarea păcatului originar, susținută de Iulian, citând mai multe pasaje din cartea acestuia Către Florus. Apoi a mai scris Confutațiunea simbolului de credință la Teodor din Mopsuestia (Refutatio Symboli Theodori Mopsuesteni), pe care Mercator îl acuză de nestorianism; pentru a-l combate chiar pe Nestorius, a scris Comparația între doctrinele lui Pavel din Samosata și acelea ale lui Nestorius (Comparatio dogmatum Pauli Samosateni et Nestorii). Se pare că Mercator a rămas apoi la Constantinopol până la moarte, și a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de imoralitate sau de căderea în greșeala ereziei. Epitaful ereziei nestoriene și al celei pelagiene (Epitaphium Nestorianae et Pelagianae haereseos) dovedește că Prosperus a acceptat condamnările formulate în cadrul conciliului din Efes din 431 în care, cu siguranță fără nici o îndreptățire, nestorianismul era descris ca părinte al pelagianismului. O tematică analoagă are poemul atribuit lui Prosperus și dedicat Soției sale (Poema coniugis ad uxorem). Aici, poetul, după ce descrie în hexametri un tablou apocaliptic al nenorocirilor care loviseră Galia răvășită de invaziile barbarilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
naturi și o singură persoană. Cassian vede în erezia lui Nestorius (la fel ca Prosperus din Aquitania mai târziu) o continuare și o imitare a pelagianismului, pentru că pelagianismul susține că omul ar putea obține harul doar prin propriile forțe, iar nestorianismul afirmă că omul Cristos și-ar fi obținut uniunea cu măreția divină grație unei conduite virtuoase. Potrivit lui Cassian, într-adevăr, Nestorius este cel ce îl separă pe Fiul lui Dumnezeu de Cristosul întrupat: în consecință, imitarea lui Cristos și credința
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Cristos, care constituie idealul ascetic al creștinului nu sunt îndreptate către Dumnezeu ci către un om. Creștinii n-ar putea să fie transformați în Dumnezeu, dacă Cristos, primul, n-ar fi fost Dumnezeu. Din acest motiv, modul cum Cassian analizează nestorianismul a fost considerat - poate cu prea multă asprime - superficial și neconcludent; în orice caz, analiza are semnificația sa în combaterea nestorianismului de către Occident: pelagianismul, pe care îl combate aici Cassian, este înțeles conform tiparelor pe care teologii de la Roma tocmai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fie transformați în Dumnezeu, dacă Cristos, primul, n-ar fi fost Dumnezeu. Din acest motiv, modul cum Cassian analizează nestorianismul a fost considerat - poate cu prea multă asprime - superficial și neconcludent; în orice caz, analiza are semnificația sa în combaterea nestorianismului de către Occident: pelagianismul, pe care îl combate aici Cassian, este înțeles conform tiparelor pe care teologii de la Roma tocmai le elaborau. Desigur, Cassian nu era foarte interesat de motivele teoretice ale controversei, dar și în această operă apără o cristologie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
434 el a scris sub pseudonimul Peregrinus două Memoriale (Commonitoria); primul trebuie să fi conținut particularitățile esențiale ale credinței catolice care o făceau să se deosebească de erezii, iar cel de-al doilea aplica acele „semne de recunoaștere” la condamnarea nestorianismului promulgată cu puțin timp înainte în conciliul din Efes din 431, însă această scriere nu ne-a parvenit; o cunoaștem doar din ceea ce ne spune Ghenadie. Sfânta Scriptură, afirmă Vincențiu din Lérin, nu poate fi unica normă pentru adepții credinței
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
451, iar primele două și la Constantinopol în 553. Prima scrisoare adresată episcopului Acacius din Melitene (Epist. 40; ACO I, 1, 4, pp. 20-31) prezintă tratativele care au dus la formula amintită și o apără de acuzațiile de cedare în fața nestorianismului. Tot cu scopul de a determina și alte personaje din gruparea sa să accepte formula de uniune sunt scrise și epistola către Eulogios, preot alexandrin și agent al lui Chiril la Constantinopol (Epist. 44; ACO I, 1, 4, pp. 35-37
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să se întoarcă numai cu ajutorul armatei în 453, însă, între timp, Teodosius, uzurpatorul numit în locul său la presiunile călugărilor, hirotonisise numeroși episcopi strâns legați de tradiția instituită de Chiril. Și în Siria, la Antiohia, a cărei teologie era totuși rădăcina nestorianismului, monofizismul s-a impus prin patriarhul Petru Fullon (469/70-490), care a trebuit să fugă de mai multe ori și de tot atâtea ori s-a întors sprijinit de mulțime. Într-adevăr, în Siria, triumful monofiziților n-a fost complet
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ad Armenios. În 435, câțiva clerici din Armenia i se adresaseră lui Proclus - printr-o scrisoare păstrată în versiune siriană - cerându-i o expunere despre credință prin care să condamne doctrina lui Teodor din Mopsuestia în care ei identificau sursa nestorianismului (despre acest episod și despre ulterioara implicare a lui Chiril, cf. aici, p. ???). În răspunsul său, Proclus evită să-l menționeze pe Teodor ca să nu fie nevoit să-l condamne în mod expres. După o primă parte (2-4) în care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru a susține acolo cauza lui Nestorios. După condamnarea acestuia, printr-un edict imperial, Irineu a fost exilat la Petra, în Arabia. Îl regăsim circa 10 ani mai târziu, prin 445, înscăunat ca episcop de Tyr. Atacat cu duritate pentru nestorianism de către eunucul Chrysaphios, de Eutihie și Dioscor din Alexandria (care intervin pe lângă Teodosius al II-lea și invocă între altele faptul că Irineu fusese căsătorit de două ori, ceea ce constituia un impediment canonic pentru ocuparea funcției de episcop), este expulzat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
esență, nu diferă de orientarea lui Chiril și de cea calcedoniană; însă n-ar fi putut accepta niciodată limbajul celor două naturi pentru că felul în care el echivalează natura cu ipostaza, despre care am vorbit deja, îl obliga să detecteze nestorianismul în orice tentativă de a face distincție între naturi în Logosul întrupat. În acest sens a combătut Tomul papei Leon care atribuia naturii umane acțiuni proprii; cum acțiunile proprii presupun o existență în sine proprie, acest lucru e echivalent, pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ținut la Constantinopol în același an în mai și iunie sub conducerea lui Mena, sinod menit să ratifice depunerea patriarhului Antim și condamnarea lui Sever de Antiohia, protejatul lui Antim, de către papa Agapet (cf. aici, p. ???). În timp ce ordonanța consfințea respingerea nestorianismului și a monofizismului deopotrivă, în această circumstanță particulară lovea așadar în cel de-al doilea. O expunere teologică în care este atacat acest curent este Tratatul dogmatic contra monofiziților, compus sub formă de epistolă adresată unor călugări din Alexandria pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Părinții Bisericii, în special din Atanasie și - mai ales - din Chiril, autorul încearcă să găsească temeiuri pentru doctrina potrivit căreia Cristos este în două naturi, deși nu această formulare apare în textele chiriliene invocate, ci „din două naturi”. Condamnarea nestorianismului este, bineînțeles, o constantă a tratatului, lucru firesc din perspectiva unei politici religioase menite să-i recupereze cu orice preț pe monofiziți, a căror separare de imperiu era pentru Justinian mult mai gravă decât aceea a nestorienilor. În această direcție
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ci Dumnezeu întrupat; VII. despre formularea „unul din Sfânta Treime a pătimit”. Richard subliniază faptul că și această operă aparține genului întrebărilor și răspunsurilor; fiecare capitol începe cu obiecția nestorianului care este apoi respinsă. Însă nu e vorba de un nestorianism real, ci de o construcție a polemicii calcedoniene, diametral opuse monofizismului. Leontie s-a străduit în special să scoată noțiunea de ipostază din acea impasse în care ajunsese în urma eforturilor făcute pentru a aplica alcătuirii persoanei lui Cristos acea definiție
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
două naturi este descrisă aici ca o constituire (synthesis) în planul proprietăților astfel încât asumarea naturii umane nu implică adaos de ipostaze, ci numai adaos de „idiomuri” la unica ipostază a Logosului. Acest raționament, elaborat prin confruntare critică mai degrabă cu nestorianismul (chiar dacă, așa cum am spus, e un nestorianism teoretic) decât cu monofizismul, pune în mod inevitabil accentul pe caracteristicile divine ale persoanei lui Cristos. Într-adevăr, insistența asupra miracolelor și asupra miraculosului în tradiția evanghelică este unul din aspectele prin care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
constituire (synthesis) în planul proprietăților astfel încât asumarea naturii umane nu implică adaos de ipostaze, ci numai adaos de „idiomuri” la unica ipostază a Logosului. Acest raționament, elaborat prin confruntare critică mai degrabă cu nestorianismul (chiar dacă, așa cum am spus, e un nestorianism teoretic) decât cu monofizismul, pune în mod inevitabil accentul pe caracteristicile divine ale persoanei lui Cristos. Într-adevăr, insistența asupra miracolelor și asupra miraculosului în tradiția evanghelică este unul din aspectele prin care Leontie din Ierusalim se deosebește de Leontie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai ales negarea păcatului originar, susținută de Iulian, citînd mai multe pasaje din cartea acestuia Către Florus. De asemenea, a scris Confutația simbolului de credință a lui Teodor de Mopsuestia (Refutatio Symboli Theodori Mopsuesteni), pe care Mercator îl acuză de nestorianism; pentru a-l combate chiar pe Nestorie, a scris Comparația între doctrinele lui Pavel din Samosata și acelea ale lui Nestorie (Comparatio dogmatum Pauli Samosateni et Nestorii). Se pare că Mercator a rămas la Constantinopol pînă la moartea sa și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de imoralitate sau de căderea în greșeala ereziei. Epitaful ereziei nestoriene și al celei pelagiene (Epitaphium Nestorianae et Pelagianae haereseos) dovedește că Prosper a aderat la condamnările formulate în cadrul conciliului de la Efes din 431, unde, cu siguranță fără nici o îndreptățire, nestorianismul era descris ca părintele pelagianismului. O tematică analoagă are poemul lui Pseudo-Prosper dedicat Soției sale (Poema coniugis ad uxorem). Aici, poetul, după ce descrie în hexametri un tablou apocaliptic al nenorocirilor care loviseră Gallia răvășită de invaziile barbarilor, trece la exortația
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]