10 matches
-
rezumat mai sus psihiatrului din clinica în care era internat (probabil doctorului care i-a prescris “drogurile”). Este profund nemulțumit de explicația simplist freudiană dată de psihiatru și ajunge la concluzia că visele lui sunt de fapt reflectări foarte directe, nesublimate, ale realității. În aceste condiții, este rezonabil să bănuim că lui Eugène Ionesco i-au fost într-adevăr prescrise injecții cu medicamente psihotrope, menite - cum spune chiar el - „să dea la cap spaimei”. „Nevoia de euforizante” Undeva, în „Jurnal în
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 by http://confluente.ro/Eugene_ionesco_intre_oroarea_de_a_trai_si_oroarea_de_a_muri.html [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
energetic. Să ne gândim la acele basme populare românești unde zmeul se lupta cu Făt-Frumos: - atunci când în timpul luptei Făt-Frumos îl ridica pe zmeu de pe pământ; acesta pierzând contactul cu solul, devenea din ce în ce mai lipsit de puteri (aici pământul reprezintă energiile grosiere, nesublimate); - Făt-Frumos pentru a-și recăpăta forțele avea nevoie să bea apă vie. Ambii luptători, care de fapt reprezentau o singură ființă angrenată pe drumul inițiatic de transformare interioară, își restabilesc energia interioară atunci când se reîntorc la Sursă. Zmeul reprezintă din
Practici străvechi de vindecare şi regenerare a fiinţei umane. Volumul I by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91508_a_92976]
-
elementelor sexuale numite perverse” (1908b/1985). În schimb, dezacordul vizează aspectul următor: poate exista și o sublimare a pulsiunilor genitale adulte? E un lucru foarte improbabil, răspunde Fenichel (1945/1953): „Organele genitale constituie un aparat destinat descărcării orgasmice depline, adică nesublimate”. Freud (1908b/1985) formulează unele rezerve cu privire la posibilitățile de abstinență sexuală la artiști, consideră că ea este de dorit la savanți și dăunătoare oamenilor de acțiune. El admite posibilitatea acestei sublimări radicale, subliniindu-i însă riscurile, și atribuie reprimarea cvasitotală
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
taină ai poeților: Un cer de stele dedesupt,/ Deasupra-i cer de stele 125. Retrăindu-și copilăria, cerul îi apare poetului, așa cum îl vedea atunci: senin, deasupra lacului albastru și el, înnorat cu nouri care curg duși de vânt. Imagini nesublimate încă, așa cum le trăia copilul în pădurea Baisei; culcat pe spate, cu mâinile sub cap, vedea, ca-n ziua cea dentâi 126, un cer albastru-negriu al stelelor din lac, reflectate din înaltul adânc și limpede al cerului. Există ceruri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
să ia cuvîntul și să prezinte una, două sau mai multe astfel de mostre, și să facă apoi analiza eșecului lor. mulți analizară diverse prime fraze care îi marcaseră încă din adolescență, începuturi de roman dintre cele mai fascinante, dar nesublimate, altfel spus abandonate în abisul indiferenței de istoria literaturii. Cum eram singurul scriitor de origine română admis în această lume, am fost invitat să vorbesc printre primii și am reușit, recunosc fără falsă modestie, să atrag atenția asistenței printr-o
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
îndurate nu trage nimeni nici o concluzie, războaiele, despre care am proorocit că le vom desființa, nu le desființăm. Pe lângă interese economice, care ar justifica ciocnirile și antagonismele, descifrăm și poziții iraționale, adoptate de state și guverne, consecințe ale pasiunilor oarbe, nesublimate. În acest context, pentru a ne liniști, ca să gîndini? Cultura născută ca o proiecție a unei societăți tehniciste poate modifica psihologia umană într-o direcție care n-ar contrazice în mod obligatoriu vechiul umanism al societății agrare, a penuriei. Fiindcă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cazul să insistăm asupra lor. Interesează acum interpretarea specială pe care Paul Diel o dă făpturii ofidiene, în totală contradicție cu cea teologico-metafizică. Referindu-se la mitologia generală a șarpelui, autorul francez este convins că aceasta simbolizează "spaima nespiritualizată și nesublimată a imaginației exaltate: vanitatea culpabilă, principiul răului".19 Mușcătura dureroasă, veninoasă și mortală a șarpelui s-ar traduce pe planul simbolismului psihic "prin remușcare sau prin tortura culpabilității refulate, care nu este altceva decît vanitate".20 Nu întîmplător la vechii
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
al formării simbolismului mitic și al deschiderii lui legale. Unul dintre cele nai constante simboluri, dacă nu cel mai constant, cu excepția simbolului "divinității", este șarpele, care nu lipsește din mitologia nici unui popor. Șarpele simbolizează în toate mitologiile spaima nespiritualizată și nesublimată a imaginației exaltate: vanitatea culpabilă, principiul răului. Legătura dintre șape și vanitate nu pare la prima vedere decît o asociere a fanteziei preconștiente. în realitate, legătura aceasta are o semnificație infinit mai profundă. Leagănul culturilor mitice este Orientul, unde șarpele
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cazul să insistăm asupra lor. Interesează acum interpretarea specială pe care Paul Diel o dă făpturii ofidiene, în totală contradicție cu cea teologico-metafizică. Referindu-se la mitologia generală a șarpelui, autorul francez este convins că aceasta simbolizează ,,spaima nespiritualizată și nesublimată a imaginației exaltate: vanitatea culpabilă, principiul răului"50. Mușcătura dureroasă, veninoasă și mortală a șarpelui s-ar traduce pe planul simbolismului psihic ,,prin remușcare sau prin tortura culpabilității refulate, care nu este altceva decât vanitate"51. Nu întâmplător la vechii
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
În istoria conștiinței umane. El arată că pentru majoritatea istoriei, ființele umane au trăit ca vânători-culegători. Existența paleolitică era prin Însăși natura ei, trăită Într-o participare strânsă și profundă cu lumea naturală. Oamenii se bucurau de o intimitate fizică nesublimată cu viața din jurul lor, de asemenea cu propriile corpuri. Puținele triburi de vânători-culegători care rămân Încă În pădurea tropicală a Amazonului, jungla din Borneo și În alte petice de natură sălbatică se bucură de o legătură nereprimată cu lumea naturală
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]