4,922 matches
-
locuitorii săi. Știu, există încă o groaza de probleme legate de funcționalitatea urbei, dar, chiar și dacă mâine toate acestea ar căpăta o rezolvare miraculoasă, orașul tot ar fi lipsit de arhitectură să afectiva. Nu ne e dor de asfaltul neted de-acasă, nici de iluminatul stradal impecabil. Și nici de ororile arteziene cu care primăriile de sector au decorat câteva intersecții. Poate că, într-o zi, când vom fi distrus și ultimul parc al Bucureștiului, când vom fi acoperit sau
De ce n-am nici un dor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82949_a_84274]
-
Dragoș Bucurenci În timp ce rulez cu 180 pe autostradă A2, Vlad rulează o țigară pe locul mortului. A așteptat cuminte bucată netedă de asfalt european, care începe undeva după kilometrul 30 și pare turnata special pentru întârziații că noi, care pornesc spre mare vineri după ora 8 și nu mai au timp să-și ruleze materialul acasă. Peisajul spre care ne îndemnam
Lehamite litorala by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83079_a_84404]
-
medievală scrisă pe piele de ied nenăscut. Se spintecă capra, se scoate iedul și e jupuit. De ce, pentru că porii pielii nu sunt deschiși câtă vreme iedul stă înăuntru și se poate practica o caligrafie splendidă pe o astfel de piele netedă. Cândva, când va veni vremea, asta se va așterne într-un fel pe hârtie. Sau poate nu o să scriu, o să păstrez pentru mine universul acestei tresăriri și o s-o scriu dincolo, cu Dan. Nu mă grăbesc că dă posteritatea peste
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
am amintit visul. De la Dulap venea respectiva liniște. Stăteam unul în fața celuilalt și eu eram acel ceva slab, mobil și trecător. Dulapul pur și simplu se reprezenta pe sine. Era în mod perfect ceea ce era. Am atins cu degetele mânerul neted și Dulapul s-a deschis. Am zărit umbrele rochiilor mele și două costume vechi ale lui R., în întuneric toate aveau aceeași culoare. În interiorul Dulapului feminitatea mea nu se deosebea prin nimic de caracterul masculin al lui R. N-avea
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
umbrele rochiilor mele și două costume vechi ale lui R., în întuneric toate aveau aceeași culoare. În interiorul Dulapului feminitatea mea nu se deosebea prin nimic de caracterul masculin al lui R. N-avea importanță nici dacă era ceva aspru sau neted, oval sau colțuros, îndepărtat sau apropiat, străin sau familiar. Venea de acolo un iz al altor locuri și vremuri care mi-erau străine. Doamne, și totuși îmi amintea de ceva atât de cunoscut, atât de apropiat, încât nu mi-ar
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
în el." Și Lenau continua să delireze, cuvintele sale fără șir se pierdeau într-un veritabil extaz. Emilia a notat în jurnalul său unele dintre aceste gânduri: ,,Sufletul meu nu este, ca acela al oamenilor unei alcătuiri obișnuite, o suprafață netedă pe care se oglindesc toți cei care se apropie, el este făcut din înălțimi și adâncuri care sunt rând pe rând iluminate sau întunecate de umbre. Așa că nu trebuie să-mi reproșați neglijențele, uitările sau omisiunile (...) Adâncul cel de pe urmă
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
Pe ucigaș, pe-nselator nu-i lasă În voie Domnul. Însă eu, oricând Ma-nchin spre templul slavei tremurând - Să mă primeasca-L rog În sfânta-I casă. 8. Condu-ma, Doamne, Tu Intru dreptate Din pricina mulțimii de vrăjmași. Așază neted drum sub bietii-mi pași, 9. Căci vorba lor și gândul nu-s curate. Adâncul lor e un abis de ură, Gâtlejul lor, un tulbure mormânt. Rostesc mereu lingușitor cuvânt, Cu glas mieros și otrăvita gură. 10. Loveste-le În
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
turnat citindu-și dosarul de Securitate, după 1990. Pînă atunci sursa rămîne același prieten foarte apropat cu obiectivul său. Pe de altă parte, atunci cînd Stelian Tănase și-a citit dosarul și a identificat sursa ar fi putut să declare, neted, ia te uită cine mă turna. Răbdător, Stelian Tănase scrie o carte și de-abia după ce apare cartea spune cine e sursa. Nu văd în asta un act de răzbunare subtilă. Stelian Tănase i-a mai acordat ceva timp prietenului
Turnători și ștergători la Securitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15409_a_16734]
-
ea urmează calea firescului, spărgând decis prejudecățile, schemele și obișnuințele cu care ne-au îndestulat interpretările ultimilor ani (vreo treizeci). Realitatea, spun unii, ne stă la îndemână, nu trebuie decât să-i privim curat formele. Nu e așa: realitatea e netedă numai pentru nepriceput, sub luciul ei se sbat curenți violenți, privirea neînarmată riscă să înregistreze anecdoticul, fermecătorul, coloratul și înlocuitorul de gândire. E nevoie de o mare iscusință și răbdare să-ți obligi privirea să vadă mai în adânc, să
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
comparabilă cu marile ziare occidentale. Nu spunea asta cu tonul ziaristului care vrea să intre în Europa, ci ca un competitor dintr-o țară care nu se mai afla în zona nimănui. În decursul dialogului nostru radiofonic, Dumitru Tinu spusese neted că România a intrat într-o altă perioadă a istoriei sale și că cei care se află sau se vor afla la putere vor fi obligați să țină seamă de acest nou curs în care se află România. Nu-și
Voința de echilibru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14393_a_15718]
-
spatele în direcția aceea. În față e frig. Deasupra lacului adie această briză de gheață, gri și înghețată deasupra mocirlei nu mai adâncă de 2 până la 3 metri. Un obraz e un ponton. Obrazul lui e o fațadă bună: solidă, netedă, uniformă. Nu tresare nimic. Unde începe ceea ce trebuie să doară? Ce se poate vedea? Îl aud mergând în odaia de alături, încoace și încolo, pe urmă adorm din nou. Dimineața nu mai e aici. Și-a luat cartea cu el
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
își pusese amprenta peste întreg platoul. Vacile stăteau nemișcate. Dacă n-ar fi rumegat fără contenire și n-ar fi alungat când și când muștele cu lovituri de coadă, ai fi zis că-s moarte. Suprafața lacului era liniștită și netedă ca o materie solidă și strălucitoare. Fata m-a privit cu un zâmbet. - Eu cobor să fac o baie. Sper că nu te deranjează. Mă duc ceva mai încolo. Eu am ridicat din umeri. - Apa e rece, am prevenit-o
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
pluteau prin aer, fîlfîind ca fluturele. Dar senatorul închise ventilatorul, iar biletele rămase fără aer se așternură peste lucrurile din încăpere. - Vezi doar - zîmbi -, pînă și rahatul zboară. Laura Farina se așeză, pe un scăunel parcă de școlăriță. Avea pielea netedă și întinsă, de aceeași culoare și de aceeași densitate solară ca petrolul brut, iar pletele-i erau coamă de mînză și ochii imenși mai limpezi ca lumina. Senatorul îi urmări firul privirii și dădu de trandafirul pătat de salpetru. - E
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
într-o zonă rîncedă a nimicului fardat strident, care acționează constant în direcția diminuării posibilităților de construire a hipersensibilității, capabilă să fortifice fondul spiritual al mecanismului UMAN. Rezultanta este o tendință de a decădea din straturile superioare către o suprafață netedă, lucioasă, în care se oglindește inferioritatea, paradoxal ajunsă să reprezinte, la nivel colectiv, un punct cu conotație "pozitivă". Inconsistența formei umane, individuale sau colective, aflată în stadiul de carcasă întredeschisă, capabilă să aspire o multitudine de trăiri și sentimente facile
Artistul de mîine și lumea de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15201_a_16526]
-
că mai vechile trăsături sînt mult estompate. Antologia ne arată și fața nouă a poeziei lui Ilie Constantin: poemele scrise după întoarcerea în țară. Confesiunea, biograficul și chiar anecdoticul au luat locul abstracțiunilor. Mirările, uitarea, insomnia au dispărut, pacea și „netedul” sînt de-acum protagoniste, „vălul lui Isis” a pierit. Va fi altfel lirica lui Ilie Constantin? Judecînd după textele noi din Mulțimea singurătate probabil că da. E chiar posibil ca ea să fie mai aproape de sensibilitatea cititorilor de astăzi, pentru că
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
în mijlocul unei redute de butuci despicați... Îi dau să mănânce, să bea, îl pun să se prindă de coada toporului - bătrânul făcea cele mai frumoase cozi de topor - și așa îl readuc la sfânta Mănăstire. Fagul. Puritatea copacului, coaja lui netedă, verzuie, culoarea unei arme, a unui tun de mare calibru. Eroul contemplându-l. Gândindu-se la avantajul lumii vegetale de a nu avea o conștiință de sine. Deși, dacă această conștiință nu există, Copacul, ca posibil personaj, nu și-ar
Exerciții de proză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13619_a_14944]
-
a încercat să coboare chiar pe versantul prăpastiei. Agățându-se de ierburi și de rădăcini, s-a lăsat să alunece în josul abisului. Dar picioarele ei nu întâlneau nici un ieșind de care să se sprijine. Versantul cobora vertical, era un perete neted de piatră golașă. Trebuie să revin pe cărare, și-a spus femeia, și să caut un loc de trecere mai încolo. Și, agățându-se de ierburi și de rădăcini, a ajuns din nou pe cărare. Dar cărarea dispăruse. Acum mai
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
au fost. Le tot pomenim, doar scepticii se îndoiesc de ele, cum alții că am trăi în cea mai bună dintre lumile posibile, fie și o singură viață. Și, cine știe, un asemenea fast moment de chiverniseală trăim astăzi pe netedul pământ al patriei, fără să ne dăm, cei mai mulți seama, nu puțini otrăviți de propriile umori, cârtind la tot pasul, făcând din orice fleac un prilej de nemulțumire, răbufnire, răfuială, dacă nu de blasfemie de-a dreptul. Cine, însă, ar putea
Bătrâni, luați-vă gândul! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13973_a_15298]
-
fost clar că nu era așa, ceva nu mergea deloc bine. Niciodată în viață nu m-am dezmeticit atât de rapid. Nu pot spune că Marcos mă decepționa, căci era la fel de frumos pe cât speram, poate și mai mult. Avea pielea netedă, strălucitoare, fină, fără alunițe, cicatrici sau asperități, picioarele lungi și puternice, mușchii exact cum trebuie, nici ascunși nici prea evidenți, brațele armonioase, mâinile lungi, elegante, fine ca mănușile cele mai fine - și-atât. Atât și nimic mai mult. Iubitul meu
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
pe pragul Minotaurului tu și eu, oglindiți unul în celălalt la infinit. Iată ofranda în care m-am tors fără a o pricepe deplin lunecă din mâna mea caldă în mâna ta firul promis, aurul roșu mătăsos ca șarpele adormit neted ca orizontul ce se rotește în somn calea spre fiara înfometată și înapoi Ariadna spune M-ai rugat: ajută-mă să ies din labirint salvează-mi viața eu credeam în lumea în care m-am născut în lucrurile pe care
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/3855_a_5180]
-
Eugeniu Nistor Se făcea că treceam printre șirurile unor coloane, înalte, rotunde și netede așa precum cele ale templelor din străvechiul Egipt, iar spațiul de jur-împrejur și deasupra nu se putea desluși, căci lumina iriza ușor stinsă, și cerul întreg părea umbrit uniform, ca sub un clopot străveziu, în crepuscul... Nici cald și nici
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
cicatrizate Stau uitată și păzesc mările să nu curgă una în alta cele de sus cu cele de jos să nu se amestece încă și-n tăietură pe apă pe tristețe pe cositor chipul tatălui meu - dacă apare - să plutească neted măcar o vreme să-mi făgăduiască încă o dată ceva ce-n veci n-o să mai pot uita: o arcă o mînie o nimicire Între cele două mări ca între două oglinde de cositor sînt coloană de templu Sînt plînsă sînt
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
Maria-Gabriela Constantin Nu Știa câtă vreme să fi trecut de când privea absent picăturile de ploaie prelingându-se încet pe suprafața netedă de sticlă. Afară parcul spitalului avea ceva cenușiu deși seara era plăcută, cu aerul încurajator al începutului de primăvară, dulce ca o promisiune, cu o lumină neobișnuit de limpede, copacii decupându-se puternic de parcă ar fi fost un colaj. În
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
un magazin ca să aibă timp să-și revină și să-și compună altă expresie, doar-doar o mai păcăli-o pe Cristinica. Violeta, în schimb, călca sigur și nu se împiedica de nimeni, un tanc fără nici o apăsare pe creierul ăla neted, sigură pe destinul ei fără mari convulsiuni, o viață fără de frământări și întrebări, fericiți cei săraci cu duhul! Adina o citea din prima, la intersecția cu Magheru primește un mesaj pe mobil, și ne lasă iar cu ochii în soare
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
de existența ei, deși ce-i drept, cam cu părere de rău, iar câteva inimi exaltate deschiseră topice pe forumuri și chiar liste de susținători ai ideii. Și în timp ce Primăria cheltui o groază de bani să șteargă textul de pe fața netedă a blocului de marmură, Leonard își termină filmul, care arăta câteva imagini tremurate și cețoase, despre oamenii îngenuncheați în fața unui bloc de marmură. Nu se înțelegea mare lucru, nici măcar textul pe care îl scrisese cu atâta participare, nu se vedea
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]