11 matches
-
s-a dat, Cu viforul din creștet prin lume dezmembrat, Cu lacrima, ce strigă prea îndurerat. Azi pot să spun că m-am înjunghiat, Cu un cuvânt, ce unii l-au uitat, Azi m-am înjunghiat cu sufletul curat, Si netocit e umbletu-i, divinizat. Azi pot să spun că m-am înjunghiat Cu înșelarea minții mele dobândite, Cu o lumină ce repugna un afemeiat Și-am curățit cu simplitate sângerările cumplite... LILIA MANOLE Referință Bibliografica: AZI POT SĂ SPUN CĂ M-
AZI POT SĂ SPUN CĂ M-AM ÎNJUNGHIAT de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1458644377.html [Corola-blog/BlogPost/363728_a_365057]
-
Irina Movilă. O altă formă de sondare a eu-lui artistic, a posibi- lităților lui de exprimare, de trezire, de ocrotire. Din păcate, trebuie să vă mulțumiți doar cu povestea, mea pentru că recitalul actriței inspirat din poezia populară românească, autentică și netocită, s-a jucat o singură dată, la Sala Radio, în cadrul proiectului "Arta poetică". Cearcănul de lîngă soare este mai mult decît un colaj de texte, bine alese și asamblate, rostite pentru ascultătorii radio. Ambiția actriței a fost chiar de a
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
recapătă o inocentă cruzime veridică, un soi de capacitate pierdută de-a detecta deplasarea înspre roșu a microuniversului cândva familiar lor și, prin asta, de a-i compromite involuntar iluzoria zugrăveală incoloră. Căci transparența disimulează roșul de fond al rupturii; netocită de obișnuință, privirea tinde să redevină pătrunzătoare, ascuțindu-se întru întâmpinarea necunoscutului, gata de contraatac. Avea emoții. Ultima fotografie primită de la vechea ei prietenă cu trei-patru ani în urmă era mai mult un peisaj decât un portret; o arăta mulțumită
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sat, în spate povârnișul ce duce la mare, iar în jur și deasupra, pădure. Are o înfățișare trainică, solidă. Alte case ar putea fi clădite pe nisip sau chiar din nisip, dar în nici un caz Nibletts. Cărămizile sunt neștirbite, ascuțite, netocite pe la colțuri. Acoperișul n-a fost prins de mușchi și se simte că nici nu va fi vreodată. O alee din lespezi roșii, la fel de curate și strălucitoare, mărginită de tufe mici de trandafiri ghimpoși, înfloriți, duce la ușa din față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mișcându-se. Neamuri întregi - / fără să înțeleagă ce trebuie - / se vor închina, mai târziu, / pe locul acesta” (Un fragment din vârtej). Odată destructurată (și astfel dezvăluită) imageria poetică, autoarea procedează la o reînvestire a temelor și motivelor cu semnificație proaspătă, netocită încă prin uzul liric. Acest lucru e obținut printr-o decantare atentă, meditativă, a experiențelor, printr-o esențializare cvasimodernistă, ce ia la un moment dat forma extremă a unui fel de haiku de mare intensitate cerebrală: „Câteodată ar trebui să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
unei femei intangibile, create pentru ființe superioare nouă! - care-ți dă o ciudată strângere de inimă, o căldură bruscă, „fermecătoare”, Îți Înconjoară inima și totul, aproape totul devine muzică. Un fel de vag, timid „extaz” al propriei persoane, deodată nouă, netocită de existență și, ca un copil, Îți vine să Întinzi mâna și s-„o” atingi cu vârful degetelor, ca să te convingi... nu, nu atât că „este”, ci că există! Miracolul existenței care sfârșește - sau Începe! - cu miracolul propriei tale ființe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
atribuțiile lui obișnuite că într-un ritual de purificare și de recuperare a unicității și forței lui originare, pentru că apoi 2) să-i redea funcția comunicativa într-un alt nivel de activitate, în capacitatea lui de expresie nealterata, nemutilată și netocita de rutină 175. (Dar nu s-ar putea interpreta acest proces, dimpotrivă, nu ca o violență, ci ca o liberare a limbajului din chingile semnificației curente, ale funcției sociale fixe de identificare? Nu s-ar putea vedea că o slobozire
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
n-a fost vreodată vorba. Dar asocieri pe dos găsim cu duiumul, mereu contraproductive, cum am zice azi, de felul aceleia cu poștalionul tracționat de boi. De aici titlul cărții lui Iorgulescu în care e de văzut o metaforă acoperitoare, netocită nici azi în sensurile ei, trimițând la stări de lucruri autohtone, la comportări și mentalități sucite și păguboase: „...fantomaticul poștalion cu boi avea să bântuie până astăzi, chiar dacă neștiut, ținuturile românești”. Un permanent du-te vino între atunci și acum
Atunci și Acum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5812_a_7137]
-
o întreprindere delicată. A "glosa", în atare context, cu siguranța jucătorului care se pregătește să arunce, în orice moment, un full de ași, e cel puțin primejdios. Cistelecan riscă, făcînd să sclipească a nou, cînd prin ironie, cînd prin metafore netocite și suple, acea parte a "instrumentarului" recenzenților atinsă, ca de-o nedorită patină, de oarece dulcegărie tărăgănat-lirică, deposedată, de mult, de cel mai mic efect persuasiv. Miza lui este, așadar, aceea de a "învîrsta" o țesătură (mult) purtată (că pe
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
în această instituție (Liviu Grăsoiu, Emil Buruiană, Anca Mateescu, Eugen Lucan, Ioan Adam, Constantin Bleotu, Oana Georgiana-Enăchescuă, la care eu am vrut pe vremuri, foarte tânăr fiind, să mă angajez. Dar Teodora Stanciu are ceva cu totul special, o pasiune netocită pentru tot ceea ce înseamnă eveniment cultural, realizare artistică, proces ori tendință de cristalizare valorică. O văd la toate lansările de carte importante, înregistrând spusele vorbitorilor, făcând interviuri cu editori și cu critici. Am participat la atâtea emisiuni moderate de ea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
Și-napoi, să fie sigură c-am observat. - N-ai foc? Cum poți să-ntrebi așa ceva? se rățoiește, suflându-mi fumul în ochi. Ce pușca mea mai contează timpul și spațiul? M-a prins ca-ntr-un patent cu dințișori netociți. - Da... Iertare, încerc și eu să mă documentez, să văd dacă aș putea scrie prefața... Poate că viziunea mea e mai învechită, dar... - Fratele meu bun, personajul meu chintesență e-n burta, în plămânii, în sfincterele unei realități moi, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]