224 matches
-
identitate, scriitura (Eine sich selbst schreibende Identität). Și de altfel, cine sunt eu? Dar cine poate să știe?" La Imre Kertész "creația" țîșnește din "superfluul vieții", din "inutilitatea" scriiturii. Acest lucru îi permite "să continui să trăiesc viața mea de netrăit" și "să găsesc pacea, liniștea, ușurarea". Astfel, el poate trage concluzia că în "superfluul vieții" rezidă bogăția sa, "sursa eventuală a creației" unde "se manifestă singura mea existență demnă de acest nume". Este etica implicită, indescriptibilă a experienței de la Auschwitz
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
a avea nu doar gânduri ci și trupul acesta spre care degetul zeului arată profesional punctele vulnerabile cine ar crede că poemele se scriu cu aceeași mână care așază pe giulgiu flori galbene, boabe de orez bucăți de cuvinte rămase netrăite Distrugătorul e mare amator de culori și vopsele stă cu picioarele încrucișate și se joacă peste capetele plecate cu o baghetă de os prinde sufletul morților din zbor le suge moleculele și ți le suflă în încheieturi ca pe niște
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
iute, aplecată în farfurie." Ciudată și totuși nu atît de nebănuită fața aceasta a scriitorului de teatru absurd (pe care, mărturisește și aici, ar fi vrut să-l numească, simplu, teatrul nou). Folosesc oarecum reținut cuvîntul mistic. E un misticism netrăit și nedescris pînă la autorul Cîntăreței chele, hrănindu-se, în chip bizar, din propria-i negare. Sacralizant să fie oare tocmai gestul profanator al negării? 15.08.1986: "Sîntem, cu toții, unul. Micile deosebiri, micile accidente care ne despart sînt neglijabile
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
recent al Anei Blandiana, consemnând, la un înalt nivel artistic, revanșa pe care bătrâna, de acum, generație și-o ia asupra urmașilor infideli, demonstrând că resurse încă mai există și că, deși marginalizați acum, șaizeciștii fac parte din literatura vie, netrăită, neîntreruptă încă a actualității". l Frumos, n-am ce spune, dar această concluzie a criticului tânăr apare cu niște ușoare umbre pe care aș încerca să le pun, spre clarificare, sub un nesuspicios și neagresiv reflector. Precizările n-ar fi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
de a oferi prilejul unei prestații de virtuozitate tuturor actrițelor. Acum, când rememorez spectacolul, mi se pare că acolo, în cântecele smulse din suflet și în dansurile unde vitalitatea ține loc de grație, e sintetizată durerea vătuită, speranțele irosite, viața netrăită a acestor femei, atât de diferite prin biografie, atât de asemănătoare prin destin. Pagube colaterale în Războiul Rece, femeile și bărbații din această parte a lumii nu cer în articole de ziar procesul comunismului, ci doar bani de votcă sau
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
a ființa În măsura În care reușește să se piardă pe sine În ceilalți: ”Eu sunt mai ales ceea ce n-am putut Împlini. Cea mai adevărată dintre viețile pe care le port, ca un mănunchi de șerpi Înnodat la un capăt, e viața netrăită. Sunt un om care pe acest pământ a trăit nespus. Și care tot pe atât n-am trăit.” Naratorul depune mărturie nu În vederea recuperării justițiare, ci a celei strict umane, a dăinuirii, nu a cuceririi: ”Cartea șoaptelor, nefiind scrisă pentru
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
a ființa În măsura În care reușește să se piardă pe sine În ceilalți: ”Eu sunt mai ales ceea ce n-am putut Împlini. Cea mai adevărată dintre viețile pe care le port, ca un mănunchi de șerpi Înnodat la un capăt, e viața netrăită. Sunt un om care pe acest pământ a trăit nespus. Și care tot pe atât n-am trăit.” Naratorul depune mărturie nu În vederea recuperării justițiare, ci a celei strict umane, a dăinuirii, nu a cuceririi: ”Cartea șoaptelor, nefiind scrisă pentru
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
veacurilor,/ în drumul nesfârșit al istoriei,/ nopțile ucise în lungii ani de robie,/ în lungii ani pierduți, ai războaielor,/ sfintele nopți de veghe/ la căpătâiul răniților, bolnavilor, pruncilor,/ sfintele nopți de sânge și speranță,/ nopțile zăbrelite ale pușcăriilor,/ toate nopțile netrăite, strivite, interzise,/ ale omenirii,/ nopțile cu dinții încleștați,/ frânte pe roată, împușcate.../ Toate ne aparțin, pe bună dreptate -/ să le-adunăm cu grijă, migălos,/ să le topim în furnalele călimărilor/ și să-ngrășăm cu amintirea lor fecundă/ pământul nopților noastre
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
palmieri și agave cerneală simpatică aerul ne măsluia plămînii scoțîndu-ne în scuarul altui mileniu printre băștinașii cu frunze pe ochi privind răsăritul fierbinte speriindu-se de pietrele care se-mbulzeau să fie fernando pessoa cel ce într-o viață încă netrăită aprindea cu-o singură privire țigara în gura dușmanului său la miezul nopții la miezul creierului călcînd pe prundișul din jurul bazinului și recopiind durerea care te naște într-o limbă anume au fost dimineți cînd pescuiam de-alungul malului în vîrșă
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
într-o căutare nu atît a timpului pierdut și a epifaniilor memoriei involuntare, cît a proceselor prin care amintirea se împletește cu ficțiunea și oamenii - din perspectiva eului narator - se transformă în "umbre". Căutarea mai e și a unui timp netrăit, pentru a fugi din timpul trăit: a unui timp istoric personalizat prin imaginație, printr-o convingătoare translație imaginativă - a ocupației rusești a României după cel de-al Doilea Război Mondial, așa cum a trăit-o autorul, în episodul central al ocupației
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
ceasuri din timpul nostru bicisnic, să ne amăgim, instinctiv, că se putea trăi și altfel, nu numai cu cartele și cu clipele de la "Colombo". Că ne putem aventura, ghidați de câte un însoțitor precum dom' Argint, pe aleile unor amintiri netrăite, că ne putem ameți cu miresmele unui timp în veci pierdut pentru toți cei asemeni nouă. Ne mințeam, căutând minciuni, rugându-ne aproape să fim mințiți cu semne ale unui trecut netrăit, înstrăinat, dar de care parcă nu vroiam să
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
însoțitor precum dom' Argint, pe aleile unor amintiri netrăite, că ne putem ameți cu miresmele unui timp în veci pierdut pentru toți cei asemeni nouă. Ne mințeam, căutând minciuni, rugându-ne aproape să fim mințiți cu semne ale unui trecut netrăit, înstrăinat, dar de care parcă nu vroiam să ne despărțim. Ne rugam parcă, unor stăpâni neștiuți, să ne lege de acel timp care simțeam că se duce fără noi cu astfel de odgoane ale amăgirilor de a respira aerul "Capșei
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
de la casele în ruină vor fi însuflețite de-un foc generos ca o binecuvîntare dată unui întreg oraș demolat în acele ore pe zidul dinspre vecin pot prăji bucăți de pîine ori pot usca rufe e un decalaj de vieți netrăite ca atunci cînd barometrul indică ploaie în toiul caniculei și primești un telefon de la prietena din grecia care dispăruse acum mulți ani într-un naufragiu 4. (întîlniri) Întîlnești oameni care îți tot dau cărți întîlnești cîțiva pereți care-ți redau
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
apărut la sfârșitul anului 2015, se consolidează ca o voce distinctă în peisajul poeziei române contemporane: //nopțile din spatele draperiilor/le-am umplut de tine/tiptil te-ai strecurat/ între mine și rugăciuni ispită/ unde se termină visul acolo ești tu/netrăită îmbrățișare/clipă/ pată de culoare/într-o existență lipsită de emoții firești/am să te caut în fiecare dimineață devreme/ziua voi colinda pe străzi/iar noaptea luminând cu iubirea-mi cât cerul/te voi afla printre constelații/ploaie de
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
sălbatice și culori/ Am împletit cununi de apă vie/ Punând pe frunte și la cingători/ Cuvintelor parfum de iasomie.// Bolovănișul l-am greblat în gând/ C-o mângâiere dusă la ispită,/ Am pregătit ogorul cultivând/ Frânturi de dor din viața netrăită.// Pe secetă cu lacrimi le-am sădit,/ Sudoarea frunții le-a udat pe toate,/ Suav buchet de flori mereu călit/ Să-nfrunte vremurile, de se poate...” (Trudă) Poezia a devenit o armură trainică împotriva vicisitudinilor vieții: În traistă: un fluer
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
publicat în Ediția nr. 1704 din 31 august 2015. La liziera dintre veșnicii, e-un han unde coboară, deseori, din lumea-i de metafore și de vise un trist boem cu ochi pătrunzători și sufletul...un teanc de manuscrise. Când netrăite dorurile-l ard și tot preaplinul stă potop să cadă, cu gândul, ca-ntr-un salt de leopard, se-ntoarce în cuvânt să poată scrie ce ochiul minții n-a-ncetat să vadă. Cârpindu-și zilnic mantia-i de lut, cu sufletul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
cititor în stele, din Căi Lactee alăptându-și ... Citește mai mult La liziera dintre veșnicii,e-un han unde coboară, deseori,din lumea-i de metafore și de viseun trist boem cu ochi pătrunzătoriși sufletul...un teanc de manuscrise.Când netrăite dorurile-l ardși tot preaplinul stă potop să cadă,cu gândul, ca-ntr-un salt de leopard,se-ntoarce în cuvânt să poată scriece ochiul minții n-a-ncetat să vadă.Cârpindu-și zilnic mantia-i de lut,cu sufletul colindă, hăt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
am ucis o pasăre-n zbor! Deseori am slăvit sunetul carnavalului, niciodată sprânceană omului spân! Totdeauna am mers în lumina inimii, niciodată spre doliul clipei! În fiecare zi am sărutat mâna întâmplării, niciodată boboteaza din lacrimi. Nebun de tine, viața netrăită, mă însor pe-nserate! Lunea și marțea se trag la sorți, miercurea mă privește din stele, joia, nepomenita, necurata, furnicile o vor slavi! Gadinele tac. Vinerea, scumpă de sine, în mosc se afunda, sâmbătă albă, a ursului, merge la biserică ploii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Cornea poate fi privit doar prin prisma disprețuitoare a "țârconvnicului ideologic fără strană politică", a "elitistului", a celui "cotropit de instincte de comisar politic", culminând cu spectaculoasa concluzie că traducătorul lui Plotin și Platon ar fi "un om cumplit de netrăit". Pot înțelege furiile lui Dorin, pot înțelege motivele pentru care se simte - și adeseori chiar este - nedreptățit. Dar sper - ba chiar sunt convins - că odată trecut tsunami-ul care a declanșat încăierarea, el va fi în stare să scrie texte
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]
-
am ucis o pasăre-n zbor! Deseori am slăvit sunetul carnavalului, niciodată sprânceană omului spân! Totdeauna am mers în lumina inimii, niciodată spre doliul clipei! În fiecare zi am sărutat mâna întâmplării, niciodată boboteaza din lacrimi. Nebun de tine, viața netrăită, mă însor pe-nserate! Lunea și marțea se trag la sorți, miercurea mă privește din stele, joia, nepomenita, necurata, furnicile o vor slavi! Gadinele tac. Vinerea, scumpă de sine, în mosc se afunda, sâmbătă albă, a ursului, merge la biserică ploii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
deposedate de finalitate, care inspiră o revoltă surdă, lipsită și ea de sens. Spaima nonsensului capătă o forță macabră: "Sînt și mai singur în apele imaginii reflectate, zgomotele bulevardului mă afundă într-o imensă torpoare, îmi aduc aminte de vieți netrăite, de clipe pendulatorii, de prietenii care s-au afișat prin ură sau dispreț pentru că torsiunea nașterii într-o zodie dublă mă pregătește pentru saltul de arc în vid, moartea și răutatea oamenilor condiționîndu-se reciproc. Cumplita scenă din Zorba Grecu; o
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
fantezia ingenuu-crud-aurorală, care să se substituie identității sale somatice, ca-ntr-o jertfă tăcută: "Drumuri încolăcite/ în memorie/ imaginare trasee/ cu argintul crud încă/ pe ele/ neivite așteptate în zori// le recompun în tăcere/ vii le fac/ le adaug posibile/ netrăite întîmplări/ sînge din sîngele meu// pînă mă absorb în pată lor/ orbitoare/ pînă mă stîng" (Drumuri în alb). Respingînd concretețea culorii, în favoarea unei nădejdi incorporale, respinge, printr-un gest aparent antiliric, si ceremonialul specular: "ființă culorii nu-mi poate răspunde
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
veacurilor,/ în drumul nesfârșit al istoriei,/ nopțile ucise în lungii ani de robie,/ în lungii ani pierduți, ai războaielor,/ sfintele nopți de veghe/ la căpătâiul răniților, bolnavilor, pruncilor,/ sfintele nopți de sânge și speranță,/ nopțile zăbrelite ale pușcăriilor,/ toate nopțile netrăite, strivite, interzise,/ ale omenirii,/ nopțile cu dinții încleștați,/ frânte pe roată, împușcate.../ Toate ne aparțin, pe bună dreptate -/ să le-adunăm cu grijă, migălos,/ să le topim în furnalele călimărilor/ și să-ngrășăm cu amintirea lor fecundă/ pământul nopților noastre
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
intrat cu toții grămadă, murmurând preceptele societății perfecte, raiul lor, raiul recondiționat... * * * Oamenii fără trecut, tinerii așadar, aruncându-și umbrele numai înainte, în viitor, în trecutul invers, trecutul pe dos... Soarele luminându-le trupurile, proiectate în mod ideal într-un viitor, netrăit încă. Totul sub formă de umbre. De niște umbre gata făcute, non-existente, neîmplinite, în stare pur abstractă... Eros și Politica văzute de L.B. și de P.G. Primul, venal, moale, stricat, aprig la câștig, un demon al simțurilor... Al doilea: șchiop
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
Neamț, Radu Novac îl încredințează pe Gabriel Nicolau doctorului Moscu, un om cu o înțelepciune rabinică, contemplativ și anistoric, de care ministrul de externe, aflat la sfârșitul abrupt al unei spectaculoase cariere diplomatice, se atașează sufletește ca de o ipostază netrăită a propriei lui vieți. Discuțiile dintre el și doctor sunt la fel de pasionante ca discuțiile dintre Naphta și Settembrini din Muntele vrăjit al lui Thomas Mann. Gabriel Nicolau se află în recluziune la Neamț, fără știrea politicienilor și a presei, nu
Un roman care modifică ierarhiile literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16224_a_17549]