839 matches
-
atâția și atâția VIP? Mai bine să nici nu ne gândim... Postul de televiziune OTV s-a desființat, d-nii Dan Diaconescu și Corneliu Vadim Tudor au suferit o sancționare - primul nu purta coronița inocenței, al doilea își păstrează în liniște, netulburat de adversari de talie, titlul de campion într-ale calomniei, defăimării, terfelirii. Dar ce vină avea postul de televiziune? Aici, tartarini de ocazie, ce ar fi îndesit fumul cafenelelor din trecut, ne exhibau fotografii cu scaunul de pe care se ridicaseră
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]
-
Filimon Sârbu din Constanța: "Arhiva celor două instituții nu s-a păstrat, ori nu s-a descoperit încă; actele deținute de noi reflectă perioada de început a cenaclului." Ceea ce înseamnă că răscolirea arhivelor ori a ziarelor rămâne un concept de netulburat pentru structura unei ediții critice, modelate după preceptele sale ideale. Cu asemenea încrâncenare sau orgoliu benefic, printr-un raționament firesc, ritmul adoptat între 2001, trei volume de poezie și două de teatru, antum și postum, până la volumul de proză, din
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
ideile revoluției. Nimeni nu mai vorbește de asasinii cu acte în regulă, declarați ba prea bolnavi, ba prea utili noii puteri pentru a fi trimiși la pușcărie. Chițac și Stănculescu (unul cu "bulanul chimic", celălalt cu "ghipsul ideologic") își văd netulburați de reumatisme, cultivând cu fervoare tehnica găurilor de memorie. Ce să mai aștepți, când Dan Iosif a ajuns un simplu berbece politic, folosit de Ion Ilici pentru a-l contracara pe Năstase? Din erou al baricadei, Ioșca a îmbrăcat uniforma
Omagiu lui Václav H. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14482_a_15807]
-
refuzînd redundanța, ambiguitatea și dezordinea oralității. în secolul al XVIII-lea, de exemplu, franceza putea fi prezentată ca o limbă "superioară" și rațională, pentru caracteristica sa de a menține o ordine a frazei stabilă, în succesiunea logică subiect - verb - obiect (netulburată de impresii și de pasiuni!). în istoria lingvisticii românești, evaluările unor trăsături ale limbii și atitudinile normative față de ele n-au fost totdeauna doar moderate și consensuale. O situație în prezent necontroversată, în trecut ceva mai discutată, e reprezentată de
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
început să zăngăne cristalele candelabrelor a remarcat reportera ziarului Adevărul, prezentă la ceremonie: "Era 10,15 și intrarea lui Nicolae Văcăroiu în rîndurile cavalerilor neamului fusese salutată printr-un cutremur de patru grade. În afară de o ușoară rumoare, festivitatea a continuat netulburată." Fenomenul a fost remarcat și de ziariștii de la ROMÂNIA LIBERĂ care titrează: "Cînd Văcăroiu a fost decorat, pînă și pămîntul s-a cutremurat". În Adevărul titlul era: "Și pămîntul s-a cutremurat cînd Văcăroiu a fost decorat". ZIUA e de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14507_a_15832]
-
care a entuziasmat și tulburat deopotrivă publicul și critica, un film românesc care a cîștigat, în '65, Premiul pentru regie la Cannes și care figurează azi în programele a peste 120 de cinemateci ale lumii, un film care a străbătut netulburat deceniile și a trecut dintr-un "regim" în altul păstrîndu-și grandoarea și modernitatea - mai cunoașteți, în istoria cinematografiei autohtone, vreun caz similar? Cu siguranță - și din nefericire -, nu! Virgil Petrovici a avut ideea de a face o carte-document despre Pădurea
Pădurea lui Ciulei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14145_a_15470]
-
mai îndepărtate din locurile la care nici nu te-ai fi gîndit, ca un sitem planetar mînuit de ea din bucătărie, cu un firicel de glas și aproape fără să clipească, pe cînd fierbea oala cu fasole. Văzînd-o cum suportă netulburată acea călătorie îngrozitoare, mă întrebam cum putuse să treacă atît de repede și cu atîta stăpînire de sine peste nedreptățile sărăciei. Nimic mai grăitor ca noaptea aceea pentru a o pune la încercare. Țînțarii setoși de sînge, căldura compactă și
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
oameni și vietăți într-o înfățișare de început de lume. Domesticul și solemnul se împreună. Se oficiază parcă, dar firescul omenesc e și el în elementul lui. Meșterul împovărat de ani, iată stă să împlinească nouăzeci și cinci, își urmează netulburat ritualul zilnic. E ca un fel de rînduială de sihăstrie, respectată cu sfințenie, de la care nu există abatere. E un mod de a trăi, venit din necuprinderi de timp și curgînd spre necuprinderi. În atelierul său, sculptorul Ion Irimescu s-
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
și fericit cît încape. De sub mîinile lui se ivea o lume. Nu conta de fel nici ruperea de plăcerile epicureice ale celorlalți, nici istovirea ce-i îngreuna ciolanele. Trăia o stare de înălțare și mulțumire. Acest program l-a urmat netulburat și riguros toată viața, oriunde s-a aflat. Pînă și în numeroasele călătorii în străinătate nu s-a despărțit de blocul lui de desen. De fiecare dată se întorcea acasă cu un braț de schițe. Ion Irimescu conștientizase de tînăr
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
vocația. Și-o asumase și trebuia să o onoreze cum se cuvine. Așa înțelegea și existența. De asta închiriase la Slatina două odăi în casa unui majur, la margine de tîrg, ca să aibă atelierul lui și ca să-și poată vedea netulburat de sculptură. Asumîndu-și în modul acesta exemplar vocația, artistul și-a putut construi netulburat o operă de dimensiuni ce pot părea miraculoase. E truda zilnică și cultivarea statornică a harului pogorît peste dînsul. Este împlinirea fără cusur a datoriei. E
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
și existența. De asta închiriase la Slatina două odăi în casa unui majur, la margine de tîrg, ca să aibă atelierul lui și ca să-și poată vedea netulburat de sculptură. Asumîndu-și în modul acesta exemplar vocația, artistul și-a putut construi netulburat o operă de dimensiuni ce pot părea miraculoase. E truda zilnică și cultivarea statornică a harului pogorît peste dînsul. Este împlinirea fără cusur a datoriei. E rupere de cele lumești și oficierea în altarul artei. Și asta se întîmplă din
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
-ul instituit asupra brațului înarmat al comunismului. Ieșirea cvasi-isterică a d-lui Timofte, care-a croncănit, asemeni corbului din poema lui Edgar Allan Poe, un "Niciodată" hotărât ca un ciocan pneumatic, cuprinde întreaga filozofie politică și morală a țării pesedizate. Netulburat de nimeni, lăsat să zburde pe tarlaua S.R.I.-ului ca pe fâșia arată a graniței, dl. Timofte s-a săturat să se tot uite în trecut, așa cum colegii lui se uitau spre interiorul zonei ce trebuia protejată. Și, hodoronc-tronc, a
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
indivizi considerați vinovați de ceva anume. Franța însă continua să refuze perceperea esenței reale a regimului comunist. Când se va vorbi despre un număr de 16 milioane de bărbați și femei deținuți în lagăre, comuniștii francezi vor nega această realitate. Netulburat, Sartre nu va conteni să susțină că URSS se află în tabăra progresului și a păcii afirmând -împotriva oricăror evidențe că „lagărele nu sunt parte integrantă a esenței sale. Ele sunt poate o necesitate, dar o necesitate provizorie.” ( Rigoulot 2008
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
trec azi prin fața casei trage perdeaua în fața zilei de mâine, în timp ce canonul s-a așezat în pereții albi ai caselor și a adormit pentru totdeauna; iarna te trimite aici să țeși pânze pentru iile bacantelor viitoare; în timp ce zăpada se așeză netulburată de nimeni peste fostele urme, peste fostele vicii, în care picăturile de sânge înviorează noul anotimp, hai să le punem sub lupă să vedem stratul gros de secole; deasupra mea deasupra mea nu mai e nimeni, deasupra mea e cineva
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
lighioana picată din nori, știuse dinainte că el urma să treacă pe acolo și-i aținuse, după cum le era învoiala, calea. Pornit, omul s-a uitat la zmeu chiondorâș. Acesta îl scotea din sărite cu stăruința, îndrăzneala și calmul lui netulburat. Pe dinăuntru începuse să-l răscolească o mânie care se înăsprea grabnic, dând în clocot și care-i înfierbânta măruntaiele și-i încețoșa gândurile. Chibzuind, așa aprins, că nu avea cum să-l evite, Anghel Furcilă a tras cu sălbăticie
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
mă hrănesc și eu cu ce se hrănesc toți. Tanti marioara Tanti marioara a spus visătoare: "Eu uit totul, încurc totul, nu țin minte nimic, nici măcar suferința, sunt ca râul pe luciul căruia nu rămâne nicio urmă, curge înainte senin, netulburat." După ce a rostit aceste cuvinte, a izbucnit în râs cu glas melodios, avea aerul că e împăcată cu soarta și cumva fericită. Era îmbrăcată într-o rochie de stofă fină, culoarea vișinei putrede, la gât purta un colier de perle
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
a reapărut în fața ochilor. Apoi, a devenit o regulă: Când și când, se ivește și zice "Eu uit totul, încurc totul, nu țin minte nimic, nici măcar suferința, sunt ca râul pe luciul căruia nu rămâne nicio urmă, curge înainte senin, netulburat." Pe urmă râde. Alteori zice Angelo, vine demolarea peste noi! și atunci nu mai râde, e desfigurată de spaimă. Ah, port pururi vie în memoria mea moarta asta așa cum o biserică poartă în ea crucea! Tanti mary Tanti marioara și
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
Mircea Ivănescu nu a publicat nici o antologie, dacă nu luăm în seamă traducerile în engleză realizate de Ștefan Stoenescu, în 1983, în other poems other lines, la Editura Eminescu. A acumulat, până în 1989, cu o rată ritmică de productivitate egală, netulburată, douăsprezece volume proprii și două în colaborare (amintiri, unde îi are alături pe Florin Pucă și Leonid Dimov, și commentarius perpetuus, cuprinzând poeme în dialog cu Rodica Braga), dar nu și-a permis luxul nici unui bilanț, așa cum și l-au
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]
-
se resorb. S-ar putea să se răsfrîngă aci și o vîrstă lăuntrică precum și o împlinire socială, sub egida „clasicizării” (vezi „refuzul polemicii”; Laszlo Alexandru menționează chiar o „obsesie antipolemică” a lui N. Manolescu!), doritoare de chietudine, de autoritate senină, netulburată. Aflat la apogeul carierei, Nicolae Manolescu aspiră la o atmosferă fericită de zarva infinită a contradicțiilor.
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
este o condiție mai generală a criticii, nu numai în planul moral, dar și în cel al realizării estetice și se lasă citit în aerul de obiectivitate - în sine frumoasă și infinit sugestivă - al paginii lovinesciene, în Ťmersulť ei liniștit, netulburat, potrivit unui simț intern al legitimității celor scrise. Deoarece interesul extraliterar, meschin, fie și drapat cu toga detașării, impietează asupra "realizării estetice", conturbă "simțul intern" al celor scrise, le delegitimează, dovedind că biografia defectuoasă se deversează inevitabil în operă. Cuvîntul
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
cu adversarii literari, aceasta era cît se poate de simplă: pamfletarul este un ins care stă rezemat în coate pe marginea gardului și-l înjură pe omul care trece pe drum. Dacă acesta, în loc să-și astupe urechile și să treacă netulburat mai departe, răspunde, eventual se și oprește, i-a făcut jocul celui dintîi, care atît aștepta. Și lui Barbu jocul i l-au făcut mulți, fie înainte de 1990, fie după aceea". Desigur. Infatuarea și agresivitatea aveau drept corolar dorința de-
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
din paginile unui volum de memorialistică), înșiruire capricioasă de însemnări din epoci și de pe paralele geografice diferite, pigmentată cu vise, reflecții filozofice, estetice, politice, literare, volumul este o scriere compozită, asamblată după principii cvasi-suprarealiste, pe baza dicteului automat, prin urmarea netulburată a fluxului imprevizibil al gîndirii. Chiar dacă, pornind de la elemente banale ale cotidianului (o întîmplare, o replică, o idee citită sau auzită, mirosul sau culoarea unei flori, un cuvînt, un gînd răzleț), autoarea plonjează în timp pînă la anii copilăriei și
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
în bătăliile cu adversarii literari, Dan Ciachir scrie cu umor: " pamfletarul este un ins care stă rezemat în coate pe marginea gardului și-l înjură pe omul care trece pe drum. Dacă acesta, în loc să-și astupe urechile și să treacă netulburat mai departe, răspunde, eventual se și oprește, i-a făcut jocul celui dintîi care atît aștepta. Și lui Barbu jocul i l-au făcut mulți" (p. 96) Imprevizibil în reacții, Eugen Barbu putea să uimească în discuțiile particulare prin susținerea
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
degrabă înapoi și felul în care mișcam aerul părea acum ca o muzică răsucită. Pe lângă mine treceau în grabă anii, anotimpurile, nopțile, zilele. Într-un foarte târziu, am ajuns. Ușa părea că nu fusese folosită demult. Păianjenii cei pântecoși moțăiau netulburați, atârnați de o clanță. Ai intrat pe ușa pe care se iese - nu-i nimic, așa fac toți." (Lucian Vasilescu) Secvența de mijloc a volumului, Trebuie să fac neapărat asta, adună câteva proze, unele mai reușite în genul poemului în
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]
-
Mircea Cărtărescu, Gabriela Adameșteanu și alții), pentru a ne face singuri piedestaluri, pentru a ne etala listele de lucrări, pentru a ne ridica propriile statui, este exagerat, lipsit de etică, lasă gust amar? Iar memoria lui Marian s-o lăsăm netulburată, fiindcă va mai trece mult până când un alt român, într-o viață scurtă, va face ceea ce a făcut el, pentru cultura/literatura română în Italia și în lume.
În replică - Mărturie mincinoasă by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/11480_a_12805]