7 matches
-
cert că o imitație a sistemului bizantin de care reformatorii carolingieni. Este important de diferențiat între organizarea cantului bizantin și gregorian în grupuri de 8 și alegerea modurilor propriu-zise. Nu este clar când modurile propriu-zise au fost stabilite deoarece notația neumatica înainte de secolul al XII-lea nu era exactă în înălțime. Atribuția sistemului Sfanțului Ioan Damaschinul nu a putut fi demonstrată, dar canturile au fost grupate cel mai probabil pe baza calitățile lor muzicale, calități care ar putea fi considerate că
Mod (muzică) () [Corola-website/Science/315453_a_316782]
-
reprezentate. Guido d'Arezzo a ales scară "diatonica". Astfel portativul, și prin extensie hexacordurile, au stabilit o scară sonoră diatonica. Un timp modurile și hexacordurile au coexistat în Vest. În secolul al XIII-lea notele muzicale au fost inventate, notația neumatica liniară a devenit din ce in ce mai complexă, notația pe portativ a fost adoptată și "modurile" au fost puse pe portativul "fără alterații". Astfel, „ca să încapă pe portativ”, "modurile" cantului gregorian au devenit diatonice. În acest fel diferențele dintre moduri s-au concretizat
Mod (muzică) () [Corola-website/Science/315453_a_316782]
-
mai apoi preluată de către boieri. Maneaua a fost uitată până la sfârșitul secolului, una dintre ultimele relatări cunoscute vorbind de românul Stănică Pârlează, interpret de manele la Istanbul. Ziaristul român Miron Manega consideră o manea piesa „Până când nu te iubeam”, notată neumatic în culegerea "Spitalul amorului sau cântătorul dorului" (1852) de Anton Pann și aranjată de violonistul Victor Predescu în stil turcesc (anii 1950) pentru a fi interpretată de cântăreața Maria Tănase. Se pare însă că singura manea de secol XIX păstrată
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
Neuma poate fi oricare din semnele din sistemele de notație muzicală care au înlocuit notația ecfonetică. Notația neumatica continuă să fie utilizată în prezent în cântarea bizantina și gregoriana, în special în comunitățile monastice. Cântarea religioasă "corala" utilizează notația contemporană. Primele notații ecfonetice, apărute din secolul al V-lea, utilizau simboluri care încadrau porțiuni ale textului, fiind probabil
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
bizantina este uneori reprezentat pe portativ. Deși notația pe portativ diatonic nu poate reda fidel intervalele modurilor bizantine (vedeți tabelul), aceasta a fost considerată acceptabilă atât timp cât există în paralel o notație cu neume care reprezintă standardul. Reprezentarea cantului în notație neumatica are avantajul că o compoziție este notata "exact" la fel indiferent de glas deoarece scară sonoră este definită separat. De exemplu, o neuma care indică urcarea cu o treaptă nu precizează cât de mare este aceasta treaptă, mărimea treptelor fiind
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
tastezi sau să-i ciupești strunele, fosile vii ale clarinetului, trompetei ori acordeonului, un octobas cât o grămadă compată de contrabași, construit de Jean Baptiste Vuillaume, și câte și mai câte. Bunăoară, o istorie a semiografiei muzicale de la momentul notației neumatice și al tabulaturilor, până la notația modernă, proporțională. Se vede însă că istoria scrierii sonore nu are un traseu obligatoriu rectiliniu. O demonstrează partitura semnată de Moritz von Schwind - La Musique de l^Avenir -, un desen suprarealist dedicat lui Joseph Joachim
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
ar fi melodia, ritmul sau metoda componistică, din păcate, găsim puține indicații la teoreticienii medievali. Secretul artei maeștrilor gregorianiști stătea în tradiția orală. Și așa a rămas chiar și atunci când, în secolele IX-X, au apărut primele codice în notație muzicală neumatică adiastematică, adică în câmp deschis și fără rând muzical. Acestea relevă o notație complexă, foarte îngrijită și sunt indiciul că execuția, sub îndrumarea mișcărilor mâinii unui maestru (semne cheironomice), trebuia să fie precisă, bogată în sonorități și grupuri melodice speciale
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]