67 matches
-
Mihail Nemeș Apollo primitiv Cum, uneori, prim ramuri încă goale se-arată zorii,-n primăveri tîrzii, nimic nu stă potrivnic frunții sale oprind splendoarea-ntregii poezii să ne izbească-aproape ca de moarte; căci neumbriți sînt încă ochii lui, prea reci și tîmplele, ca laurii să-i poarte, iar din sprîncene, într-o zi, întregi grădini s-or înălța, de trandafiri, din care frunze vor cădea, răzlețe, pe gura luminoasă,-n tresăriri, nemairostită, calmă și
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
de lumină o altă prezență în mers gratuit mă molipsește peste hăuri cu un surâs * totul există și nu există în același timp, aici zace pesemne taina nedeslușită a copilului au fost ierni. au fost înmuguriri sub care am trecut neumbriți de gînd. au fost maluri desculțe, știuca țîșnind noaptea din oglinda apelor. e monologul meu întrerupt de monologul tău, strada ca după o colindă trecători însingurați și-atît de rari încît ar fi putut să-și dea binețe a fost doar
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
robia lui Pallas Athena, pe un gherghef de lacrimi îmi țes tainele, poeme de spus pe-nserate. Arată-mi altarul, Maica a Domnului, Mamă a scriselor și nescriselor Lumii, semănător de cuvinte aș vrea să iți fiu, piatra din vârful unghiului neumbrit, primordială stare de îndrăgostire nebună, nebună, nebună... 16 Și voi pleca! În abisul păsării albastre nu-i nimeni! În clepsidra sortită să mor, o harpa slu jește! Cerescul palat mă primește fără cerneluri și până, halucinația trezește în mine ogarii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
robia lui Pallas Athena, pe un gherghef de lacrimi îmi țes tainele, poeme de spus pe-nserate. Arată-mi altarul, Maica a Domnului, Mamă a scriselor și nescriselor Lumii, semănător de cuvinte aș vrea să iți fiu, piatra din vârful unghiului neumbrit, primordială stare de îndrăgostire nebună, nebună, nebună... 16 Și voi pleca! În abisul păsării albastre nu-i nimeni! În clepsidra sortită să mor, o harpa slu jește! Cerescul palat mă primește fără cerneluri și până, halucinația trezește în mine ogarii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
brazii îngenunchează în verde Când vatra plesnește divină Iar pietrele se mișcă rotund La chemările Soarelui plângând. Numai atunci bărbații Compun imnuri rotunde Să fie de folos oriunde Dacă soborul cuvintelor Mai zămislesc în tăcere. Răcoarea din vocale, albe și neumbrite, Aromitoare ca un polen, Trece pe deasupra, fâlfâind în amiază Spre nicăieri Când lumea tot mai cutează A crede că viață se arată statornică în apele vieții, Deși cu toții suntem corăbieri Doar corăbieri! Vatra Dornei, 20 iulie 1973
Poezii. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_195]
-
de mătasă și ușor trece prin mine ca un zumzet de albine. urc pe ruini, un călător, spre tăcutul meu izvor și ascult așa o boare cu frunze fermecătoare. șoldul lunii prins în șes a căzut și l-am cules, neumbrită izbăvire, când te-am întâlnit, iubire... marți, 24 februarie 2015 Referință Bibliografică: seară melancolică / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1516, Anul V, 24 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate
SEARĂ MELANCOLICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382723_a_384052]
-
din pasiune. Când mor iubiri, păcatul e-n blestem, Se nasc iubiri, încercănând dureri, Să îmi ridici voalul, te mai chem, Apocaliptic, îți doresc să speri... La ultima mea zi, Mă crede, mă rog,- Să te-ntâlnesc, cu fața-mi neumbrită, La chipu-ți alb de veșnicie să cad pe loc, Ultima mea zi, cu tine, fie neadormită... LILIA MANOLE Referință Bibliografică: APOCALIPTIC / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1516, Anul V, 24 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
APOCALIPTIC de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382729_a_384058]
-
atât ca și tine, ca sportiv ce a muncit și el din greu pentru a ajunge să concureze cu tine. Respectându-ți adversarul te respecți de fapt pe tine însuți și apreciind valoarea lui scoți în evidență reala ta valoare, neumbrită de orgolii ieftine, de invidie ori de vanități. Antrenorul de rugby Pik Colibași mărturisea : “Durerea fizică întâlnită în meciurile de rugby m-a făcut să înțeleg de ce... nu mă doare. Acceptasem în prealabil că și adversarul are dreptul să mă
FOTBALUL ŞI CELELALTE SPORTURI de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383580_a_384909]
-
emoție de perioadă când el era soțul Deliei, de bucuria cu care părinții acesteia îl primeau în casă, de felul lor plăcut și prietenos cu care îl înconjurau. S-a simțit bine în familia Deliei, le-a păstrat o amintire neumbrită. Tatăl Deliei l-a primit strângându-l în brațe, ca el să simtă compasiunea sa. — Dragul meu Anton, condoleanțe! Mi-a fost foarte drag părintele tău, am rămas în relații bune chiar și după ce voi doi v-ați despărțit. Cel
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383753_a_385082]
-
Olga, deși nu erau foarte strânse, nu lăsau totuși să se înțeleagă că. undeva, la subsol, se aflau încă multe nedeslușiri. Ina se bucură sincer când Olga îi spuse: - Iată-ne din nou împreună! Timpul curgea ireversibil. Fetele lucrau încă neumbrite de norii care prevestesc uneori ploi furtunatice. * Într-o dimineață, după ce trecu prin saloane, Ina intră în oficiu arătând ca o ființă debusolată. - Ce-i cu tine Ina, ce s-a întâmplat? Te văd foarte agitată, ai pierdut ceva? o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
i se întâmpla foarte rar. Ar fi dat orice să aibă bunici la țară, să meargă, la rândul ei, gătită, în vizită. Poate, pentru ceilalți copii, peisajul din afara orașului era unul ca oricare altul. În ochii ei, multitudinea de forme neumbrite de blocuri căpătau contururi impresionante. Adâncul înflăcărat al ființei sale crea exagerări pentru orice nimic. Uneori, când nu reușea să-și mai înfrâneze pornirea, se ruga de mătușa Anda: Pot să merg și eu cu voi? Bica îi susținea dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
multă vreme uitat. și, cu toate că rămâneau altele de nea tins, cel puțin pentru moment, s-a simțit mai calm. Când Îți aduci aminte ceva, te aștepți să te facă fericit. Adam crezuse Întotdeauna că redobândirea trecutului va fi o bucurie neumbrită de nimic. Acum, cu ochii mijiți În Întunericul În plină zi din această cameră, la sute de kilometri de casă, Își dădea seama că nu-i așa. Amintirile triste sunt mai persistente. Uneori Însă tristețea limpezește lucru rile, iar limpezimea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aducerii aminte. Am început să colind în lung și-n lat locurile cunoscute, deoarece au rămas vii pentru sufletul meu întâmplările luminoase și plăcute ale copilăriei. Pentru mine, copilăria a fost vârsta fericirii depline, un timp mereu aflat în lumină, neumbrit de nici o tristețe, de nici o grijă, de nici o tulburare. Sufletul celui care a fost copil a descoperit aici ca pe un miracol lumea, viața, iar în sufletul acestuia peste care au trecut valurile vieții au rămas la fel de vii amintirile acelei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Vă rog să-mi îngăduiți, iubite maestre, ca odată cu mulțumirile mele pentru darul făcut, să răspund acestei bucurii trimițându-vă câteva flori într-un cadru, pentru camera d[umneavoa]stră de lucru. Aș vrea să le puteți primi cu sentimentul neumbrit de nici o grijă, acela[și] pe care eu îl caut și îl realizez, uneori pictând aceste frumuseți simple ale naturii, a căror taină noi o numim poezie. Al dumneavoastră cu cea mai respectuoasă afecțiune, Ion Vlasiu [Maestrului Perpessicius - Personal] * București
Noi contribuții la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5827_a_7152]
-
fulgii albi levitează-n amiaza firii și-a nemărginirii iar Verbul copleșit de precaritatea clipei e-mpresurat de-atîta infinire. Și din uitare se întrupează imaginea transparentă pe măsură ce chipul întrezărit e transfigurat prin figurile ascezei inspirate. Viața irumpe aprig iar ninsaorea e duhul neumbrit al lui Dumnezeu și-n care se-nfiripă ne-ntrerupt icoana minunată a vreunui sfînt. Nu-i rana vindecată și nici desăvîrșirea imitînd o sferă ci doar copilărie ahasveră și nici un de profondis rostit în agonie cum se desfată o vocală
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
robia lui Pallas Athena, pe un gherghef de lacrimi îmi țes tainele, poeme de spus pe-nserate. Arată-mi altarul, Maica a Domnului, Mamă a scriselor și nescriselor Lumii, semănător de cuvinte aș vrea să iți fiu, piatra din vârful unghiului neumbrit, primordială stare de îndrăgostire nebună, nebună, nebună... 16 Și voi pleca! În abisul păsării albastre nu-i nimeni! În clepsidra sortită să mor, o harpa slu jește! Cerescul palat mă primește fără cerneluri și până, halucinația trezește în mine ogarii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
mi-a vibrat la auzul unor cuvinte pe care nu le mai folosisem demult în comunicarea mea zilnică: pridvor, prispă, mișei, bălai, jăratic, ropot, mreje, văpaie, odor, mărgean, zădărnicie, „Izvorau lumine” auzindu-le în timpul recitalului. Îi doresc oaspetelui nostru sănătate neumbrită și ușurință în împlinirea proiectelor artistice despre care ne-a vorbit. Sperăm ca icoana care i-am oferit-o în dar să îl ajute să nu ne uite, să revină în mijlocul nostru și să ne lumineze iar norocul ! Liliana Badea
EMIL BOROGHINĂ cu recitalurile SHAKESPEARE şi EMINESCU în Statele Unite şi Canada [Corola-blog/BlogPost/93334_a_94626]
-
rozele vieții, care se veștejesc foarte repede, propunerea unei arte de a te bucura pe deplin de un prezent necontaminat de ideea sau frica de moarte, înțelepciunea unei plăceri obținute prin punerea de acord cu lumea în dimensiunea momentului, bucuria neumbrită de niciun nor obținută prin practica purei plăceri de a exista - tot atâtea maxime simple și teribil de eficace pe teren existențial... -8- îmblânzirea morții. Epicurismul se structurează în jurul acestei evidențe: vom muri. Adevăr banal, desigur, dar ocultat de cei mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mai știu ce să se fi depănat de pe discuri, CD-uri ori casete, știu doar că începusem să mă “înalț” și să-mi revin, să-mi preschimb posomoreala atavică într-un luminiș și ambient tonifiant, elevat, cu formă și chip neumbrit de fantasme existențiale, obsesii care mi-au învăluit până la desfigurare sufletul plăpând, tânjitor doar de puțină înțelegere și respect pentru demnitate pe care atunci și în acel cadru nu mi-l încălca nimeni, dreptul la umilință - condiție esențială și imprescriptibilă
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (7) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364564_a_365893]
-
care creează: alb / sentimente desculțe / am mâhnire / o boare / sinapse de speriat / ochii marmură / cum trăirea / merită să de arate. . Stafiizarea se produce în cazul detașării violente a eului de trup, atunci se interpun blocări de energii și demonizarea existentului neumbrit. Termen generat dintr-un nomen spiritualizat, concentrat în forțarea creării unui verb la infinitiv, forma lungă, din care a rezultat o expresie determinantă a unei definiții imaginare de trăire a entității-om, la un moment dat: Dincolo e tăcere. / Numai
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
Dintr-un fir de trandafir Dragostea devine mir, Mărgea de cer și chinovar, Uitată-n evangheliar, Stamini de aur, azalee, Ce-s presărate pe alee, Pe gura noastră cea de rai Toate-mpletirile de grai Se-adună peste tot iubire În neumbrita izbăvire, Pe coarde dulci orfeice Fericele ne ferece, În viața noastră netrăită Mereu se naște o ispită, Un râs sublim și cald pe buze De dragul unei andaluze, Câmpul face loc pădurii Bunătatea-n locul urii, Ochi profetic și deschis Ce
DRAGOSTE FĂRĂ PĂCATE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368025_a_369354]
-
de la soare. Și când vei prinde în vârful năsucului bobița jucăușă a razei ce-ți scaldă în zori obrajii supți de temerile nopții. Și-ți vei slobozi visurile copilăriei peste aurul amiezilor, dăruindu-le zâmbetul larg al jocului și veseliei neumbrite de vreo jenă sau măscară. „Numai atunci ? a mai întrebat puștiul. „Si când vei începe să miroși a pământ reavăn și a ploaie de mult așteptată de cei care te calcă. Și cărora le este gura uscată de sete ... „Dar
DOMINUS REI ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349655_a_350984]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > - TU - Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Tu-mi ești izvor de taină și cugetul din creste, Și înger și femeie, și viață neumbrită, Un ideal ce-mi umblă în sferele celeste, Purta-voi a ta șoaptă din gura ta iubită. Și va veni o zi, și va veni secunda, Când tu, iubita mea, vei reveni în mine, Atunci romanța noastră va curge ca
de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350248_a_351577]
-
de măști golite continuu de sensurile profunde ale existenței în sine - scopul fundamental și perpetuu, de altfel, al timpului postmodern -, vocea baritonului Nicolae Herlea ni se înfățișează sufletului întocmai ca o pânză delicată de Lumină ce tremură plină de forță neumbrită de întuneric în miezul fiecărui microcosm ființial al Pământului. Este o parabolă ca un cerc deschis al poeticii muzicale interpretative, un răspuns concret al artei lirice înseși la suferința sufletului omenesc, o dezlegare inedită (dacă ne ducem o clipă cu
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
departe cântecul și totuși... cel nevăzut, timpul, timpul trăit, își cânta din tot sufletul, bucuria. * Și încă o vară se desprindea zi după zi, dintre filele calendarului... Era atât de strălucitoare așa cum plutea senină, cu rochia ei de muselină celestă neumbrită de nici un petic de nor! Zina tocmai reușise să se ridice cât era de lungă, toropită de atâta soare, de pe cearceaful întins pe nisip, pe care stătuse până atunci sprijinindu-și fruntea pe palme, până când simțise că o frige toată
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]