59 matches
-
concretețe ca și cea de azi, doar că, de la distanță, apare ușor comică, golită de funcțiile ei normale și parazitată de stereotipuri. Are, altfel spus, tot atîta libertate și frumusețe cît tura completă a unei rotițe dintr-un mecanism. Cam neuns, pe deasupra. Seria de proze, care-și găsește "concluzia" într-un rîs nu chiar la locul lui ("mie, nu știu de ce, îmi venea să rîd iar.") e, de fapt, povestea unei "piese" care sare din "angrenaj". Eroul ei "dezertează" în liniște
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
în proiectul original. Strungăreață deplasată spre stânga. Ticuri. Cărare. Ar trebui să port ochelari. Oroare de insecte. Coșmaruri. Multe. O ușoară siflantă. Pe tine. Te am pe tine. Până la urmă se întâmplase. Într-o dimineață, degetele apăsaseră clanța. Metalul scrâșnise neuns în aerul umed și încă cernit. Genele ei săltaseră ca de spaimă, trăgând pleoa pele de pe ochii rămași despuiați pe-ntuneric. Foamea gemuse și ea, surd, din stomacul gol de prea multe zile. Trecuse o vreme până să-i audă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în care fusese bărbat în toată puterea cuvântului se retrăseseră în alt spațiu și în alt timp, dincolo de orizontul care atrăgea ca un magnet lanurile de grâu. În ziua în care văzuse că poarta se deschidea singură, scârțâind a balamale neunse, mersese agale către magazia dărăpănată, tăiase o bucată de sârmă cu cleștele și apoi făcuse cale întoarsă. După ce legase poarta, moș Zgârci aruncase încă o privire, parcă pentru a-și verifica rezultatul muncii, apoi ridicase din umeri a nepăsare și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
mai Întâi pe sexe și căutară o sonerie, pentru a-și anunța politicos prezența - doar nu se cade să intri În casa omului fără a da măcar un semn. Porțile se deschiseră Însă de la sine, nu pivotând În jurul unor balamale neunse, ca În filmele de groază, ci Într-un stil modern, despărțindu-se ca la intrarea unui mall. Înăuntru nu se vedea nimic; un Întuneric dens veghea intrarea. Dindărătul beznei venea Însă o muzică liniștită, de genul celei care se aude
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și jocul de bingo ori vizitele urmașilor. La patruzeci și doi de ani, devenisem, așadar, un anonim tocit și plictisit. În plus, trebuie să recunosc, frumusețea trupească Își pierduse ceva din lustru, genunchiul stâng scârțâia ca o ușă de sobă neunsă, iar În cap auzeam mereu un cor antic de voci cântând piesele lui Marilyn Manson. Cam așa stăteau lucrurile În după-amiaza aceea În care, sătul de tumultul și de lipsa de norme morale a lumii, după ce pistolul cu doi guguștiuci
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
același loc. Erau acestea gândurile mele sau rândurile născocite de Kuznețov? Aproape că nici nu mai conta. Mă aflam, așadar, În metrou. Din când În când, becurile din tunel ne pălmuiau fețele prin dreptunghiurile decupate În pereți. Scârțâitul de lagăr neuns al arcușului se strecura printre trupurile scufundate În balansul molcom al alunecării, atârnate de bare ca niște calupuri de brânză puse la scurs. Sub ele, zeci de picioare se odihneau pe podea, așteptând ca posesorii să fabrice din ele diverse
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o sticlă de whisky -, frumușica mea poate să bea și vin. De la mine, o iei direct, peste deal... Mai gîndește-te ce medicamente să iei, pentru Aura, poate... Rămas singur, lovit în spate de zgomotul viscolului, auzind pe sală scîrțîitul roții neunse, Radu are impresia că mintea i se tulbură. Soția lui, Aura, e acolo, în viscol. Abia acum începe să-l cuprindă desperarea... *** "Atîtea persoane cunoscute, apropiate mie, acolo, în plin viscol... se gîndește iarăși Mihai, înaintînd cu greu prin zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
auzise până acum fusese doar ciripitul păsărelelor în salcâmi. De data asta era un zgomot produs de oameni. Se uită în jur, dar nu văzu nimic suspect. Apoi se auzi din nou, înaintând spre tufișuri, un scârțâit ca de roată neunsă. Probabil unul dintre orfani împingea o roabă sau se juca cu una din mașinuțele acelea pe care copiii le confecționează din bucăți de sârmă ruginită și tablă. Domnul J.L.B. Matekoni își șterse mâinile cu o bucată de cârpă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
notabile. Nu știu cum se întâmplă, dar se ajunge în general la o figură standard, mustață rară, barbă relativ conturată, fălci umflate, ceafă dublă. - ...domnule Ștefan, ar trebui să dați mai multă atenție calității actului didactic, îmi scutură un glas de roabă neunsă ciocănelul din urechea internă. Și asta tocmai când reușisem să-mi duc până la capăt, fără greșeală, o „rupere de limbă” englezească. - Jawohl... confirm importanța constatării. Ar trebui să fie de ajuns pentru azi. - Nu se poate să luăm totul atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
întâmplare: în chiar povestirea intitulată Cinema, un paragraf comută la distanță de câteva pagini: Mirosea a parfumuri ieftine, dar lui îi plăcea aerul călduț, mai ales când afară era frig și cizmele scârțâiau pe zăpada ca o ușă cu balamalele neunse. Vedea femei învelite în blănuri moi și albe ca în niște falduri de lapte închegat, iar domnii care le însoțeau aveau un aer serios de trezorieri la o bancă elvețiană. Fuma țigări ieftine, închipuindu-și cum funinginea fină se strecoară
Cetățeanul Mitchievici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6861_a_8186]
-
spectral. Filmul aluneca pe lângă el, fiecare replică era amplificată de prezența fetei de alături. Mirosea a parfumuri ieftine, dar lui îi plăcea aerul călduț, mai ales când afară era frig și cizmele scârțâiau pe zăpada ca o ușă cu balamalele neunse. șsubl. meaț În întuneric, imaginile se lăsau să cadă blând pe obrazul fetei, de parcă filmul ar fi curs direct ca un fluid din pupilele ei." (pag. 26) În ce privește asamblările de acest tip, lucrurile nu se opresc însă aici. După ce, într-
Cetățeanul Mitchievici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6861_a_8186]
-
îmbujorat... Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpăna de la fântână scârțâie când bate vântul, A-nghețat în ciuturi apa și în inimă... pământul. Vacile mugesc în grajduri, crapă țâțele nemulse, Boii au slăbit de foame, carele-au rămas neunse, Mămăliga are coajă... săul oilor e rece... Viscolul, prăpăd în cale-i, numărata-mi zile, zece. Pomii îmbrăcați în gheață-și osândesc chircite ramuri, Flori de gheață nemiloasă înfloresc timid pe geamuri, Pe obrazul unei mame curge-o lacrimă sărată
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
cerul că nu voi ajunge Odată cu lacrima care mă plânge, Se tânguie noaptea, se tânguie cerul, Iar lemnul de veghe-i mai tare ca fierul. Săraca mea mamă, nu știe că-i smulsă Din tot ce e verde,-n rășină neunsă; Săracul meu tată, veghează-nspre ea Și-o plânge, și-o plânge, cu stea după stea. Cupola de sticlă se sparge-n fractali, Septembrie șade-n obrajii mei pali; Ape sub ape, cu ape în ape - Volburi din matcă dorind să
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
tânguie cerul că nu voi ajungeOdată cu lacrima care mă plânge,Se tânguie noaptea, se tânguie cerul,Iar lemnul de veghe-i mai tare ca fierul.Săraca mea mamă, nu știe că-i smulsăDin tot ce e verde,-n rășină neunsă;Săracul meu tată, veghează-nspre eași-o plânge, și-o plânge, cu stea după stea.Cupola de sticlă se sparge-n fractali,Septembrie șade-n obrajii mei pali;Ape sub ape, cu ape în ape -Volburi din matcă dorind să mă scape
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
demult... Epilog Cum doamna inspectot Ștrengaru nu putea să plece cu traista goală, a mai înghesuiet în „geamantanul de noi cunoștințe” câteva „atenții...” de admirație din partea dirigintei Luxița Prădăreanu, sentimente cordiale care proveneau din fondul clasei, că vorba ceea: osia neunsă, face să scârție roata. A, să nu uit, la bacalaureat toți elevii și profesorii liceului au fost așa de supărați pe cei de la minister, că din nou au dat subiecte foarte grele la proba scrisă... și de-aia au atins
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
trăirilor acumulate și acidul vieții. Fără tine cred că aș fi mers înapoi până amețeam, sau chiar muream pe interior, devenind un robot și atât. Oare așa ajung oamenii la care mă uit ca la niște păpuși din metal umblătoare, neunse demult? ****** Anna, hai să adunăm frunzele toamnei, să le așternem ca într-un cuib și apoi să le privim atent nuanțele. Vom fi păsări care tocmai toamna își aștern cuibul între ramurile căutărilor ale copacului vieții. Noi putem călători dar
FRICĂ, FRUNZE, LINIŞTE, TOAMNĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350244_a_351573]
-
octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Odată cu lacrima care ma plânge, Se tânguie noaptea, se tânguie cerul, Iar lemnul de veghe-i mai tare că fierul. Săracă mea mama, nu știe că-i smulsa Din tot ce e verde,-n rășina neunsă; Săracul meu tata, veghează-nspre ea Și-o plânge, și-o plânge, cu stea după stea. Cupola de sticlă se sparge-n fractali, Septembrie șade-n obrajii mei pali; Ape sub ape, cu ape în ape - Volburi din matcă dorind să
RUTINĂ DE TOAMNĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366435_a_367764]
-
tânguie cerul că nu voi ajungeOdată cu lacrima care ma plânge,Se tânguie noaptea, se tânguie cerul,Iar lemnul de veghe-i mai tare că fierul.Săraca mea mama, nu știe că-i smulsăDin tot ce e verde,-n rășina neunsă;Săracul meu tata, veghează-nspre eași-o plânge, și-o plânge, cu stea după stea.Cupola de sticlă se sparge-n fractali,Septembrie șade-n obrajii mei pali;Ape sub ape, cu ape în ape -Volburi din matcă dorind să mă scape
RUTINĂ DE TOAMNĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366435_a_367764]
-
în continuare mă neliniștește este că, pe de o parte, nu mă pot devota, să zicem, literaturii în primul rând... Sunt colegi care încă trăiesc și pot să depună mărturie. După moartea lui Călinescu a devenit un fel de director neuns Vladimir Streinu. Unde vreau să ajung? Până să moară Călinescu, după ședință vine Dinu Pillat: „Cine-i George Muntean?” Eu zic: „Da` ce s-a-ntâmplat?”/ „S-a-ntâmplat un lucru rar”./ „Adică cum!?”/ „Am fost la prietenul Călinescu și
INTERVIU CU SCRIITORUL ŞI OMUL POLITIC GEORGE MUNTEAN (17 NOIEMBRIE 1932 – 01 IUNIE 2004) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354922_a_356251]
-
verii pierdute. Doar la semafor Bătrânul motan se oprește, Apoi face un pas și își înceracă norocul Strecurându-se printre pantofi cu toc-cui Și bocanci militari. Am ajuns fără Timp. Stăm la rand în triaj și maxilarul scrâjnește Din osia neunsă a unui vagon desuet de tramvai. AL SEMAFORO L'alba sanguina nei miei occhi e nella bocca. Lo schermo del dispositivo di rianimazione S'è rotto. Îl medico mi prende îl polso Una volta Ogni mille anni. Respiriamo în alternanza
MONADE (3) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353076_a_354405]
-
al trecerii clipelor prin existență - cu credința... fundalul acceptă frica... se va închide singură, în clopotul așteptărilor... cuptor al cuvântului, mintea surâde grațios scenei pline de fals umor a uciderii profunzimilor vieții. o plecăciune în fața crucii, unește genunchiul cu articulațiile neunse ale comunicării umane... se așterne liniștea dinainte de furtuna valorilor. schimbul intens de fulgere atinge copacul vieții pe trunchiul numit fericire... iubirea primește scânteile cu fruntea plecată. tace...crește... luminează, ocrotește, apără visul din vis... așterne pleoapelor copilului, ninsoarea... Referință Bibliografică
LA LOTERIA CUVÂNTULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357605_a_358934]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > COPACUL Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Am adunat în ramuri din rădăcini ascunse Atâtea amintiri și taine despre viață; Eu, cel ciuntit acum, cu rănile neunse Și zbucium de tristeți și zâmbet de paiață... Sunt singur lângă-o cruce ce dăinuie-n uitare Creștinul fără casă din valea unei plângeri; Îi sunt și umbră rară și floare-n resemnare Și lacrimă-n icoană și rugă către
COPACUL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341276_a_342605]
-
nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cândva pământul doar clape de pian avea îi cânta lunii serenade triste știind că vom veni noi, oamenii, „aici-'șa”, să-i dăm luminii acatiste Pe degete de crengi corupte fildeș neuns își așeza cu abanos din lemne rupte al ochilor de peruzea Iar din cântările senine din noapte se făcu o zi cu zări albastre și feline iar luna-n soare se ivi Și în acorduri tot mai vaste cu colorit
CÂNDVA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342869_a_344198]
-
peticiți și dezbrăcați. Savore gadența suvdine thai nange. Ce veselie! Ce cantare! Șo losh! Șo gilimos! Ce vorbe, si ce vuiet mare! Șo alava, thai șo baro bash! Răcnește ursul, câinii lătra, O rishi kikel, le jiukle bashen, Si scârție neunsă roată; Thai rovel e bi-makhli amboldin; Într-un cuvânt, a lor pornire Ande'k laveste, lengo phirdimos. E desantata la privire. Și bi-harano k'o dikhlimos. Mâhnitul tânăr se uită O holiame terno dikhălas La vai, la dealuri, la câmpii
ȚIGANII DE PUȘKIN TRADUS ÎN LIMBA ROMANI/ ROMII ÎN LIRICA LUMII/ IMN CĂTRE AGNI DIN RIG-VEDA de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344152_a_345481]
-
lumini de-agată, O ceață verde-albastră-nrourată. Păreau în întunerec luminișuri, Cu-aprinderi, stingeri, sclipăt, clocotișuri Și parcă chiar de beznă atârnate. Unii au fugit de spaimă, alții însă Au prins să sape lacomi dup-odoare Sub flama lămpii cu carbid, neunsă, Dar n-au găsit nimica în căldare... Fost-a blestem ori boală nepătrunsă? Toți au murit după a lor cătare... DESCOPERIREA ZĂCĂMÂNTULUI DE URANIU Când nemții-au prins să dibuiască locul Unde se-ascunde-uraniul pe doalme Încet, meticulos, cu gesturi calme
SONETELE FRUNZEI NEGRE DE URANIU (1) de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343175_a_344504]