17 matches
-
atât de faimoasă", a spus Cotte. “Este ceva ce trebuie să vezi cu proprii ochi.” Zâmbetul Mona Lisei - o iluzie Timp de sute de ani, criticii de artă au meditat asupra misteriosului zâmbet pictat de Da Vinci. Recent, Margaret Livingstone, neurobiolog la Harvard, a venit cu o altă explicație fascinantă: Da Vinci a zugrăvit chipul Mona Lisei în culori care joacă feste privirii noastre. Livingstone a examinat mult timp modul în care celule din sistemul nostru vizual procesează diferitele tipuri de
MONA LISA – DOAMNA CU ZÂMBET MISTIC de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Mona_lisa_doamna_cu_zambet_mistic.html [Corola-blog/BlogPost/358010_a_359339]
-
se putea vorbi încă de un început. Adevăratul punct de pornire al acestui domeniu (al Rețelelor Neuronale Artificiale (RNA) sau, simplu, a Rețelelor Neuronale) se situează la începutul anului 1943, când Warren McCulloch și Walter Pitts (un logician și un neurobiolog) au pus în evidență primul model formal al neuronului (neuronul MP), evidențiind capacitatea de calcul a acestuia și posibilitatea de implementare cu ajutorul circuitelor electronice [164]. Modelul MP presupune că neuronul funcționează ca un dispozitiv simplu, ale cărui intrări sunt ponderate
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
prieten prin parc și a privit mișcarea soarelui spre apus. Cu bastonul a trasat pe nisip schema principiului pe care, mai târziu, omenirea l-a aplicat în construcția generatoarelor trifazate și a motoarelor asincrone sau sincrone. Donald Galser, fizician și neurobiolog american, laureat al premiului Nobel pentru inventarea camerei cu bule (un vas umplut cu un lichid transparent supraîncălzit cel mai adesea hidrogen lichid folosit pentru a detecta particule încărcate electric care se deplasează prin el), a găsit ideea invenției sale
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
neurobiolog, cercetează mecanismele citirii, numerotării și conștiinței. În cărțile sale Le Cerveau en action: l'imagerie cérébrale en psychologie cognitive și The Cognitive Neuroscience of Consciousness descrie mecanismele nervoase ale conștiinței. Este laureat al Premiului Brain. 2 Jean-Pierre Changeux (1936), neurobiolog, cercetează substratul biochimic și structural al sistemului nervos și al funcției cognitive. Studiază receptorul nicotinic și sinapsa neuronală. Cartea sa Conversations on Mind, Matter and Mathematics este dedicată relației dintre mecanismele neuronale ale creierului, spirit și conștiință. 3 Protagoras (486
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
Eric R. Kandel. Kandel începe cercetările cu potențialele postsinaptice, pe modelul realizat de Tauc: "neuronii abdominali ai Aplysiei". Cu acest model realizează cel mai simplificat creier care permite înțelegerea la nivel molecular a interacțiunilor neuronale. 133 James H. Schwartz (1932-2006), neurobiolog și numismat, a studiat bazele biochimice ale învățatului și memoriei. El demonstrează că modificările electrochimice ale cromatinei intracelulare a neuronilor modifică atât învățarea, cât și memoria și comportamentul omului. În 1979 publică, împreună cu Jessel și Kandel, Principles of Neural Sciences
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
bazele biochimice ale învățatului și memoriei. El demonstrează că modificările electrochimice ale cromatinei intracelulare a neuronilor modifică atât învățarea, cât și memoria și comportamentul omului. În 1979 publică, împreună cu Jessel și Kandel, Principles of Neural Sciences. 134 Paul Greengard (1925), neurobiolog american, se dedică studiului mecanismului prin care semnalele sunt transmise în neuron. Analizează modul acțiunii neurotransmițătorilor și receptorilor și descrie "cascada" provocată de cel de-al doilea mesager al neuronului, ciclic-AMP (ciclic adenozin monofosfat). Creșterea lui ciclic-AMP activează proteina cinasa
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
care nu sunt eronate trebuie privite reducționist. Churchland crede în materialismul eliminativ și consideră că (în înțelegerea creierului) nici simțul comun și nici psihologia populară (folk psychology) nu pot înlocui știința. 75 Daniel Clement (Dan Dennett III) (1942), filosof și neurobiolog cognitiv american. Prin cartea sa, publicată în 2006, Breaking the Spell: Religion as a Natural Phenomenon ("Rupând vraja: religia ca fenomen natural") dovedește că este adeptul separării religiei de stat. Împarte filsofia minții în conținut și conștiință. Cărțile sale: Content
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
de a reduce binele la "plăcut" sau "dorit", și reducerea naturalului la "bun" și a artificialului la "rău". În lucrarea sa Darwin's Dangerous Idea, Dennett respinge interpretarea lui Moore, care înlocuiește fapta cu valoarea ei. 77 Jean-Pierre Changeux (1936), neurobiolog francez, cercetător al Institutului Pasteur (sub conducerea lui Jacques Monod și François Jacob). Se transferă la Universitățile Berkeley și Columbia. Se face cunoscut prin lucrările sale despre structura și contribuția proteinelor în dezvoltarea funcțiilor cognitive. Identifică și purifică receptorul nicotinic
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
nivelul ganglionilor bazali. Împreună cu Dehaene, utilizând un număr considerabil de date experimentale, trage concluzii asupra rolului prezenței și absenței conștiinței în modelul de activitate neuronală globală a percepției senzoriale conștiente, în contrast cu percepția subliminală. 78 Michael S. Gazzaniga (1939), psihobiolog și neurobiolog, colaborează cu Roger Sperry în inițierea studiului split brain ("creierul separat") al bolnavilor epileptici, care au fost supuși tratamentului neurochirurgical de calosotomie. A publicat cărțile The Social Brain, Mind Matters, Nature's Mind, The Ethical Brain și Who's in
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
coordonatorul manualului The Cognitive Neurosciences, în care pune la dispoziția cercetătorilor concluziile felului în care separarea celor două emisfere ale creierului funcționează ca dominante în anumite funcții și efectele lor asupra percepției, cunoașterii și conștiinței. 79 Gerald Maurice Edelman (1929-2014), neurobiolog american, împarte Premiul Nobel cu Rodney Robert Porter pentru descoperirea structurii moleculelor de anticorpi în procesul imunitar. Cercetează procesul de creștere a celulei nervoase, în special al influenței intercelulare. Descoperă procesul de adeziune moleculară, important pentru stabilirea formei oragnelor, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
experiențelor) la modele de amnezie pe animale, la stabilirea de criterii neuropsihologice, neurobiologice și neurocognitive, pentru înțelegerea memoriei. Subliniază rolul major al hipocampului în memoria declarativă. 82 Howard Eichenbaum caracterizează rețelele neuronale conform activității lor electrice. 83 Mortimer Mishkin (1926), neurobiolog, șeful secției de Mecanisme Cerebrale a Centrului Național de Sănătate Medicală (NIMH), întreprinde experimente pe hipocamp, dovedind că acesta este centrul nervos de maximă convergență al proceselor de memorie anterogradă, retrogradă, semantică și episodică. Locul anatomic de leziune, legat de
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
experimente pe hipocamp, dovedind că acesta este centrul nervos de maximă convergență al proceselor de memorie anterogradă, retrogradă, semantică și episodică. Locul anatomic de leziune, legat de aferențele centripete sau centrifuge, determină numeroasele variații de amnezie. 84 Squire, L.R. (1992), neurobiolog, studiază amnezia la bolnavii cu leziuni circumscrise. În cărțile Memory and Brain și Memory: from Mind to Molecules (scrisă cu Eric Kandel) studiază amnezia, în paralel, la om și primate, delimitând componentele anatomice ale lobului temporal în memorie. Cercetările sale
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
memoria umană. A realizat o cercetare extensivă asupra maleabilității memoriei omului. Descrie efectul informațiilor eronate la martorii vizuali, dependente de timp, și crearea de memorii false, datorită abuzului suferit în copilărie, și implicațiile în jurisprudență. 86 Antonio Damasio (1944), neurolog, neurobiolog, neurofilosof portughez-american. Conduce Departamentul de neurologie al Universității Iowa din SUA. Între cele mai cunoscute cărți ale sale se numără: Eroarea lui Descartes, Emoții, rațiune și creierul uman, Sentimentul a ceea ce se întâmplă, Corpul și emoția în facerea conștiinței, Urmărind
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
motivare și de evaluare. Studiază inconștiența automatismului și existența liberului arbitru. El demonstrează că vorbitul îndelungat, la bătrânețe, încetinește mersul oamenilor și invers. Împreună cu Robert Zajonc analizează relația emoție-cognitiv (care-și alternează dominanța). 92 Roger Wolcott Sperry (1913-1994), neurofiziolog și neurobiolog, laureat al Premiului Nobel, împreună cu David Hunter Hubel și Torsten Nils Wiesel, pentru studiul epilepticilor cu creierul separat în două, prin secționarea corpului calos. 93 John Martyn Harlow (1819-1907), medic american rămas în istoria medicinei datorită publicării cazului Phineas Gage
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
misterios. Dar tocmai de aceea mai periculos. Ascultăm povești și devenim, fiecare din noi, un potențial tiran, gata să-l nimicească pe povestașul amuțit. Pentru că ne plac atît de mult încît le vrem fără sfîrșit? Sau pentru că, așa cum susțin unii neurobiologi, sîntem noi înșine o poveste, si ne e teamă de orice fel de final, căci întrezărim în el propriul nostru sfîrșit? Jean-Claude Carrière - Cercul mincinoșilor. Povești filozofice din toată lumea, traducere de Brîndușa Prelipceanu, Editura Humanitas, București, 1999, 433 pag., preț
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
ceea ce numim "auto-organizare". Auto-organizarea, remarcăm, trimite la non-realitatea exterioară, deoarece nu din afară primim informații, ci, înlăuntru, schimbul între diferite niveluri produce comunicarea. Aceste diverse puncte, sumar prezentate, sînt bunul comun al unui anumit număr de teoreticieni (epistemologi, biologi, fizicieni, neurobiologi), care le exploatează fiecare în felul său. II. Școala de la Palo Alto Inspirată de Bateson și von Foerster, școala de la Palo Alto se situează, fără îndoială, în metafora organismului, în filosofia expresiei. Comunicarea a proiectat în jurul ei mașini destinate să
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
condiționarea asociativă”: muzica antrenantă suscită un sentiment pozitiv care se asociază cu stiloul pe care îl ținem în mână. Când revedem stiloul resimțim din nou, în parte, sentimentul pozitiv provocat inițial de muzică. Fenomenul condiționării asociative este bine cunoscut de neurobiologi: a fost evidențiat cu mai mult de un secol în urmă de fiziologul rus Pavlov, care a arătat că un animal (în acel caz un câine) ajungea să saliveze de plăcere auzind un clinchet, cu condiția ca acest sunet să
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]