24 matches
-
(n. 26 aprilie 1895, Chișinău, Imperiul Rus, azi în Republică Moldova - d. 13 august 1999, Los Angeles, SUA) a fost un neurofiziolog și psiholog american, evreu, originar din Basarabia, considerat părintele somnologiei și oneirologiei (studiul somnului și a fiziologiei viselor), descoperitor împreună cu Eugene Aserinski al stadiului REM al somnului. S-a născut la 26 aprilie 1895 la Chișinău, în Basarabia, pe atunci
Nathaniel Kleitman () [Corola-website/Science/312509_a_313838]
-
de Biologie a Universității București din anul 1972, specialistă în biofizică medicală, doctor în științe (neurofiziologie biofizică) de origine română, ulterior devenită specialistă și în oceanografie. Inițial, în anii 1965 - 1970, a lucrat ca asistentă a profesorului Vasile V. Vasilescu, neurofiziolog biofizician, la Laboratorul de Biofizică al Facultății de Medicină din București (IMFB), unde a obținut doctoratul cu numitul profesor ca șef de doctorat în "neurofiziologie biofizică". A predat în laborator pe teme legate de propagarea impulsului nervos și deasemenea a
Florentina Mosora () [Corola-website/Science/313147_a_314476]
-
a spitalului Colentina, sub conducerea lui Gheorghe Marinescu. Împreună cu acesta, publică în anul 1935 monogafia " Reflexele condiționate" și este co-autor al cărții " Le Tonus des muscles striés", 1937 (împreună cu Gheorghe Marinescu, Nicolae Ionescu-Sisești și Oskar Sager), lucrare prefațată de renumitul neurofiziolog englez Sir Charles Sherrington. În anul 1948 este numit profesor de Neurologie la facultatea de Medicină din București și membru al noii Academii R.P.R. În cadrul acestei Academii, devine director al Institutului de Neurologie, care capătă numele lui Ivan Petrovici Pavlov
Arthur Kreindler () [Corola-website/Science/297772_a_299101]
-
rezultate apar în numeroase lucrări ca "Cercetări histochimice asupra fermenților oxidanți în fenomenele vieții" (1924), "Bătrânețe și reîntinerire" (1929), "Reflexele condiționate" (1935, împreună cu Arthur Kreindler), "Tonusul mușchilor striați" (1937, împreună cu Nicolae Ionescu-Sisești, Oskar Sager și Arthur Kreindler, prefațată de celebrul neurofiziolog Sir Charles Sherrington), "Determinism și cauzalitate în domeniul biologiei" (1938). În afara monografiilor a publicat peste 1000 de articole în reviste de specialitate. La această activitate se adaugă participarea la numeroase congrese și reuniuni științifice, la care de multe ori a
Gheorghe Marinescu () [Corola-website/Science/297436_a_298765]
-
(n. 4 aprilie 1835, Green Hammerton/Yorkshire - d. 7 octombrie 1911, Londra) a fost un neurolog și neurofiziolog englez, cunoscut mai ales pentru descrierea unei forme particulare de desfășurare a crizelor epileptice ("crize jacksoniene") și pentru teoria sa asupra regresiunii funcțiilor în cazul unei leziuni în sistemul nervos ("teoria disoluției"). s-a născut în anul 1835 într-o
John Hughlings Jackson () [Corola-website/Science/309749_a_311078]
-
în trăsăturile de caracter, convingeri și dorințe sunt perfect compatibile, liberul arbitru bazându-se tocmai pe capacitatea luării unei decizii conform dispoziției psihologice de moment. Nu toți cercetătorii sunt de acord cu concluziile compatibiliste. Karl Popper (filosof) și John Eccles (neurofiziolog), în monografia publicată în comun ""The Self and Its Brain"" (1992), păstrează ideea de libertate a voinței, renunțând însă la conceptul de determinism. Prin activitățile spirituale se manifestă voința liberă lipsită de limite. Problema centrală a dezbaterilor pe această temă
Neuroetică () [Corola-website/Science/311928_a_313257]
-
1748), ce va fi considerat drept singurul valabil pentru cunoașterea științifică. Acest model implică - dintr-un anume punct de vedere - un reducționism. Acest reducționism a fost numit, de Schrodinger, principiul obiectivării. În legătura cu acest reducționism Charles Scott Sherrington, marele neurofiziolog englez spunea: lumea materială a fost construită numai cu prețul excluderii spiritului din ea. Datorită acestei eliminări a transcendentalului, modelul lumii materiale a ieșit complet din sfera interpretărilor religioase, dar și a unei anumite speculații filosofice, cum a arătat în
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
selectăm din percepțiile primite numai ce ne interesează. Uneori vedem, simțim, puțin un obiect, il vedem parțial, în mintea noastră ne imaginăm restul, inventăm realitatea, dacă pot spune așa, din puținul perceput, pe baza cunoștințelor anterioare. Din exemple studiate de neurofiziologi cred că se poate înțelege că percepțiile noastre sunt o sinteză a tuturor simțurilor, o sinteză în care sunt asociate informațiile receptate de simțuri din exterior cu cele depozitate in memorie. Prin această receptare și memorizare, de fiecare dată când
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
viitorul propriilor lor cercetări. Ei nu cred că progresele, oricât de mari, pe care am reușit să le realizăm În aceste discipline ne vor permite vreodată să pătrundem În esența fenomenului. Fără Îndoială că unul dintre cei mai de seamă neurofiziologi contemporani este savantul australian John Carew Eccles (1903 -1997), laureat al Premiului Nobel pentru medicină În anul 1963. Într-o carte celebră, “Eul și creierul său 10 ” (apărută În 1977, În colaborare cu Karl Popper) John Carew Eccles, (1903 -1997
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
în comportamentul instinctiv. 131 Karl Ritter von Frisch (1886-1982), etolog austriac, laureat al Premiului Nobel împreună cu Nikolaas Tinbergen și Konrad Lorenz. Studiază percepția senzorială la albine și explică "dansul" lor (fluturatul "scurt" al aripilor). 132 Ladislav Tauc (1926-1999), neuroetolog și neurofiziolog francez, profesorul lui Eric R. Kandel. Kandel începe cercetările cu potențialele postsinaptice, pe modelul realizat de Tauc: "neuronii abdominali ai Aplysiei". Cu acest model realizează cel mai simplificat creier care permite înțelegerea la nivel molecular a interacțiunilor neuronale. 133 James
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
creației. În ultimii ani, literatura creativității s-a dezvoltat mult, în special prin cercetări interdisciplinare, lărgind evantaiul orientărilor. Alături de psihologi, în domeniul studierii creativității, s-au realizat cercetări cu caracter aplicativ la care și-au adus contribuția și pedagogi, practicieni, neurofiziologi, geneticieni, inventatori. I 1.2.1.Teoria psihanalitică Conform concepției psihanalitice despre creație fundamentată de Freud, se consideră că la baza actului creativ se află procesul sublimării. Freud localizează geneza procesului creativ în inconștient. Aici procesele se supun altor legități
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
Research of London. Cei 11 vicepreședinți au fost: * Alexander Bain, sponsor al primului congres; * James M. Baldwin, fondatorul laboratoarelor de psihologie de la universitățile din Toronto, în 1889; * Hippolyte Bernheim, fizician expert în hipnotism, * Hermann Ebbinghaus, pionierul psihologiei experimentale; * David Ferrier, neurofiziolog britanic care a întocmit harta regiunilor senzoriale ale cortexului animalelor; * Joseph Rémi Léopold Delboeuf, psiholog care era interest de psihofizica vizuală și fondator al laboratorului de psihologie al universității din Liège; * Eduard Hitzig, psihiatru german care a demonstrat excitabilitata electrică
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
registru al tuturor bolnavilor operați și se dedică studierii lor în detaliu. Publică rezultatele în tratatul de neuroștiințe cognitive The Cognitive Neurosciences, MIT Press. La acest tratat participă 200 de cercetători neuroștiințifici din toate domeniile. 15 David Hunter Hubel (1926-2013), neurofiziolog canadian, și Torsten Nils Wiesel (1924), neurofiziolog suedez, sunt doi cercetători ai structurii cortexului vizual și al funcției vederii. Primesc Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină în anul 1981, împreună cu Roger Sperry. Cercetările lui Hubel și Wiesel au avut un
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
dedică studierii lor în detaliu. Publică rezultatele în tratatul de neuroștiințe cognitive The Cognitive Neurosciences, MIT Press. La acest tratat participă 200 de cercetători neuroștiințifici din toate domeniile. 15 David Hunter Hubel (1926-2013), neurofiziolog canadian, și Torsten Nils Wiesel (1924), neurofiziolog suedez, sunt doi cercetători ai structurii cortexului vizual și al funcției vederii. Primesc Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină în anul 1981, împreună cu Roger Sperry. Cercetările lui Hubel și Wiesel au avut un impact important asupra înțelegerii proceselor senzoriale ale
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
cognitive, de motivare și de evaluare. Studiază inconștiența automatismului și existența liberului arbitru. El demonstrează că vorbitul îndelungat, la bătrânețe, încetinește mersul oamenilor și invers. Împreună cu Robert Zajonc analizează relația emoție-cognitiv (care-și alternează dominanța). 92 Roger Wolcott Sperry (1913-1994), neurofiziolog și neurobiolog, laureat al Premiului Nobel, împreună cu David Hunter Hubel și Torsten Nils Wiesel, pentru studiul epilepticilor cu creierul separat în două, prin secționarea corpului calos. 93 John Martyn Harlow (1819-1907), medic american rămas în istoria medicinei datorită publicării cazului
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
de descriere cu termeni ce se referă la o asemenea leziune " (1) Aceeași asociație a Încercat să alcătuiască un glosar al termenilor și definițiilor, care să fie un "agreement" și folosească tuturor specialiștilor din domeniul durerii: anesteziști, dentiști, neurologi, neurochirurgi, neurofiziologi, psihiatri și psihologi. O primă listă a apărut În 1979 și a fost adoptată de Subcomitetul de Taxonomie al IASP. În 1986 s-a revenit asupra acestei versiuni, iar În 1994 s-au impus noi modificări. Motivul a fost mereu
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
om de riț, începe să-și pună întrebări care-l scot din pielea pozitivistului și îl pun în postura duhovnicului, care, dînd verdicte în marginea morții, se molipsește de unghiul de vedere preoțesc. Iată cazul lui Șam Parnia, neuropsihiatru și neurofiziolog la Institutul de Psihiatrie din Londra, a cărui practică îndelungată în secțiile de terapie intensivă i-au inspirat hotărîrea de a afla cît adevăr și cît minciună găsim în relatările acelor pacienți care au trecut printr-o „moarte clinică”. Cum
În pragul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4384_a_5709]
-
plan european (Van Gehuchten, Dejerine și Testut, etc). Activitatea să științifică a fost Încununată de numeroase titluri: membru corespondent al Societății de Neurologie din Paris și membru corespondent al Societății de Psihiatrie din Paris. Profesorul Nicolae Paulescu a fost un neurofiziolog și fiziolog de reputație mondială prin descoperirea pancreinei, a insulinei de astăzi. Este un mare nedreptățit al premiului Nobel pentru medicina. Este autorul unui celebru tratat de medicină internă publicat În Franța Împreună cu profesorul Lancereux. Tehnician desăvârșit a realizat utilizând
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
câine cu supraviețuirea animalului. Această tehnică a stârnit interesul celebrului H. Cushing cu care a intrat Într-o frumoasă relație profesională. A fost nu numai un om de stiinta dar și o conștiință socială. Profesorul Grigore Ț. Popa - neuroanatomist și neurofiziolog de reputație europeană. Pe plan științific european este cunoscut pentru lucrările: Sistemul port hipofizar Mecano structura durei mater Profesorul Nicolae Hortolomei (1885-1961), a fost creatorul școlii românești de chirurgie contemporană. Sub Îndrumarea să s-au format nu mai puțin de
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
creației. În ultimii ani, literatura creativității s-a dezvoltat mult, în special prin cercetări interdisciplinare, lărgind evantaiul orientărilor. Alături de psihologi, în domeniul studierii creativității, s-au realizat cercetări cu caracter aplicativ la care și-au adus contribuția și pedagogi, practicieni, neurofiziologi, geneticieni, inventatori. I 1.2.1.Teoria psihanalitică Conform concepției psihanalitice despre creație fundamentată de Freud, se consideră că la baza actului creativ se află procesul sublimării. Freud localizează geneza procesului creativ în inconștient. Aici procesele se supun altor legități
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
expunea un punct de metodologie științifică, în jurul căruia se declanșa o controversă. Norbert Wiener, profesor de matematică la Massachussets Institute of Technology (MIT), a fost invitat la această masă rotundă, unde l-a întîlnit pe animatorul acestor discuții, Arturo Rosenblueth, neurofiziolog la universitatea Havard, profesor la Harvard Medical School, interesat să promoveze dezbaterile interdisciplinare. În cursul acestor întîlniri, pe cînd evoca posibilitățile de dereglare ale feed-back-urilor la mașini, Wiener l-a întrebat pe Rosenblueth dacă astfel de dereglări puteau să existe
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
la unul, și la celălalt. Cibernetica a stîrnit un mare entuziasm și speranțele cele mai necugetate. Oamenii de știință încercau să fondeze o știință a spiritului. În afara articolului lui Wiener, Rosenblueth și Bigelow, un alt articol, semnat de Warren McCulloch (neurofiziolog) și de Walter Pitts (logician) a reprezentat punctul de plecare a numeroase discuții în cadrul conferințelor Macy: A logical calculus of ideas immanent in nervous activity (Un calcul logic al ideilor imanente în activitatea nervoasă)43. Chiar dacă nu a avut succes
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
funcționează gîndirea. J.S. Nu înțeleg deloc cibernetica astfel. Pentru mine, e o tehnică. Multidisciplinaritatea e importantă, dar nu mi se pare legată de cibernetică. B.C. Și totuși, primele întîlniri din Statele Unite, conferințele Macy, erau organizate în ideea de a reuni neurofiziologi, matematicieni, ingineri, psihologi pentru a încerca să se înțeleagă modul de funcționare a gîndirii. J.C. Nu aceasta este viziunea mea despre cibernetică. Am fost la SNECMA timp de opt ani și am creat acolo un departament de cibernetică. Acolo i-
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
cerveau humain aux cerveaux artificiels (Cibernetica: de la creierul uman la creierele artificiale). B.C. În Franța, mulți medici și-au manifestat interesul pentru cibernetică, în timp ce si-tuația e alta în Statele Unite. Primul grup de ciberneticieni a fost constituit din matematicieni, ingineri, psihologi, neurofiziologi, antropologi. Cum vă explicați acest fapt? J.S. Cibernetica îngloba în Statele Unite ansamblul mecanismelor gîndirii artificiale și ei nu amestecau religia în conceptele gîndirii intelectuale. Toți cei pe care îi interesa acest lucru s-au consacrat lui, fără a avea impresia
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]