3,942 matches
-
Nu cumva au fost și ei, prin evazionism estetic, niște clovni albi? Sau chiar mai rău: căci, dacă n-au făcut compromisuri (unii, la începuturile lor, au făcut!), nici n-au avut accente critice, fie și periferice, menținîndu-se într-o neutralitate morală asupra căreia e preferabil să păstrăm o pioasă tăcere. Chestiunea e ridicată și de dl Lászlo Alexandru în STEAUA nr. 4. D-sa nu împărtășește ideea, răspîndită și înainte de 1989 și după a-ceea, că scriitorii deceniilor 7-9 din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
catafazice (subiect și predicat, logic, nu știu dar zic, ș.a ), dar și afolat de ideea că cineva ar putea crede că el nu este un intelectual. Aceștia, umplând ecranele televizoarelor, și, în fond, plângând pe umărul lui Miloșevici, susțineau neutralitatea (vitejească) a României. Argumentul lor? Poporul (?!) nu vrea din cauza prieteniei care ne leagă de poporul iugoslav, și, în plus, că nu am avut niciodată conflicte cu acest popor. în privința conflictelor, au uitat oare că din cauza lucrurilor "importante" pe care le
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
care ne leagă pe toți - spectatori, actori și regizori (ceea ce este un alt nume dat profesiei de manipulatori) este parcurs cu grație jucăușă. în Ambasadorul structura dramatică este mai convențională, dar procesul de conștiință declanșat de cel care a asigurat neutralitatea binevoitoare a Elveției față de Germania nazistă forează în adâncimea istoriei europene. Marcel Iureș și Valeria Seciu, Mircea Albulescu și Constantin Drăgănescu (regia Theo Herghelegiu) apropie acea zi de 8 mai 1945 a Elveției de ziua de azi a României, meditând
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
Și de a-l fi lăsat să-și facă emisiunea. Una, tot mai bună. Dl. Tucă însuși a evoluat într-un fel remarcabil: atît "tehnic", ca experiență, cît și intelectual. A învățat ce să discute și cu cine, ce înseamnă neutralitate (și cît de subiectivă este ea), a cîștigat în seriozitate, dar și în umor. După una mie emisiuni (cinci în fiecare săptămînă: asta face două sute de săptămîni, adică patru ani, în realitate, scăzînd vacanțele, cinci), este cel mai bun talk-show
Tucăshow - 1000 by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14583_a_15908]
-
în privința lor spune mult. Trebuie să admitem că era destul de greu, în normala euforie a Unirii din 1918 ( euforie care durează pînă în ziua de azi), să fie privite cu ochi buni atitudinile contrare, acelea care se dovediseră perdante, de la "neutralitatea" lui Slavici la filogermanismul lui P.P. Carp, de la respingerea de către Aurel C. Popovici și Slavici însuși a "balcanismului" de dincoace de munți și pînă la pledoaria, izvorîtă din antirusism, a lui C. Stere pentru alianța cu Pu-terile Centrale. Ceea ce este
Nedreptățitul Slavici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14053_a_15378]
-
și compromisuri, nu prin luptă directă contra autorităților. Memorandumul a fost rodul acestei politici și Slavici deținea a doua funcție ca importanță în P.N.R., în momentul în care s-a luat decizia redactării lui. În 1914 poziția lui era pentru neutralitate, nu pentru război, ceea ce i-a atras înlăturarea de la conducerea ziarului Ziua al comunității germane evanghelice. Prea puține dintre toate acestea justifică învinuirile ce i s-au adus în epocă ori după primul război. Slavici n-a fost un rău
Nedreptățitul Slavici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14053_a_15378]
-
drepturile lor), nici ungurii (a avut la Tribuna cinci procese de presă și a fost închis un an) și nici nemții (am menționat darea lui afară de la ziarul Ziua). A fost victima intoleranței tuturor, el, care visa la înțelegeri pașnice, neutralități și compromisuri amiabile; a fost tratat ca un ins potențial primejdios pentru stabilitatea statului (atît cel austro-ungar, cît și cel român) și întemnițat ca un borfaș (ultima oară, la 71 de ani), deși era blînd, glumeț și n-ar fi
Nedreptățitul Slavici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14053_a_15378]
-
mondialele" de fotbal, firește. N-am suficient umor să mă întreb cine va regreta absența românilor din Coreea - înafara românilor înșiși. Dar nu-mi pot reprima uimirea că dl. Sandu emite astfel de propoziții de pe-o înaltă poziție de neutralitate. Ca și cum n-ar purta nici o vină pentru eșecul lametabil al "naționalei" de fotbal, "Nașul" s-a transformat în analist al dezastrului la care a pus nu un umăr, ci întreg corpul. Lacrimile d-lui Sandu sunt, în fond, sincere: cum
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]
-
drama personalității forțate în sensul unei construcții autoimpuse". La fel, nesocotirea conceptului de bine prin egalizarea sa cu cel de rău, în perspectiva urmăririi unei "verosimilități" a vieții și a dibuirii resorturilor mascate ale acesteia, nu are ca produs o "neutralitate", situarea liniștitoare într-o "țară a nimănui", imună la imperativul etic, ci, de facto, o confirmare și proliferare a Răului. Act iluzoriu, evitarea Răului nu constituie decît o asumare a lui pe căi ocolite. Nu ajungem astfel la alte și
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
creștere a familiarității stilului publicistic și mai ales, fapt mai îngrijorător, a familiarității uneori vulgare a discursului politic. Nota de afectivitate e în acest caz strict pozitivă de fundamentală și tradițională duioșie. Pentru că nu s-a ajuns încă în punctul neutralității strict denotative ( mămici = "mame cu copii mici"), hibridul stilistic pe care îl produc diminutivele mi se pare totuși supărător.
Duioșia clișeelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13664_a_14989]
-
diferite, cum este Documentație despre dinozauri și unde anii sunt exact aceia pe care tocmai i-am trăit, iar eroii din comunul nomenclator, fuziunea finală a temelor saltă miza, propune o morală - în opoziție cu moda ce pretinde prozei absoluta neutralitate a perfectei plictiseli, pe orizontala infinitului și spre pocăința lectorului. Senzaționalul, ca un drept al ficțiunii, un ce detectivistic, simțul acut al mediului, ce poate transfera în exotic și o stradă bucureșteană, dacă nu în mister și te poate firesc
De la Charlottenlund la Mogoșoaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13864_a_15189]
-
istoric și artistic românesc. RĂzboiul este reținut în nuditatea faptelor care-l fundamentează și îi dau contur. Dardanelele, demisia repetată a lui Venizelos în Grecia și efectul comentat în jurul mesei la Mogoșoaia, bombardarea Verdun-ului și căderea Parisului, criza italiană și neutralitatea Greciei, revoluția portugheză și Germania "în focul exploziei". Frământările din Balcani și angrenarea vaselor aliate în Mediterana răsăriteană. Dar mai interesant este războiul văzut de diferitele personalități politice și militare, care se perindă la Mogoșoaia, Comarnic, Posada, București. O adevărată
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
eu ca țiganul: "Doamne, împacă-i pe împărați." ( Ultimul îndemn, scris românește). Adevărat jurnal de război se declanșează către sfârșitul anului, și poate fi urmărit în disputele "teribile" în care sunt angrenați și politicieni români în disputa pentru poziția de neutralitate a țării în anvergura luată de război. Comentatori de o vivacitate caustică sunt contele Czernin, Ministrul Austro-Ungariei la București și Barbu Știrbei. Citatul din Salustius, reprodus de Martha Bibescu, îi exprimă perfect convingerile: "Istoria nu este decât anecdota câtorva mari
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
tacită este o altă manieră a laicatului de a rămâne timorat și defensiv (fie că este vorba despre icoanele din biserici sau de o legislație specifică pe dimensiunea socială). Al treilea element prin care discursul public este distorsionat este „iluzia neutralității“. Libera cugetare a reușit să impună ideea că a vorbi din afara religiei înseamnă neutralitate, iar toți care „sunt cu Biserica“ sau „cu popii“ sunt viciați iremediabil și inapți să-și depășească propriile prejudecăți. „Soluția“ liberei cugetări sună așa: dacă ești
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
că este vorba despre icoanele din biserici sau de o legislație specifică pe dimensiunea socială). Al treilea element prin care discursul public este distorsionat este „iluzia neutralității“. Libera cugetare a reușit să impună ideea că a vorbi din afara religiei înseamnă neutralitate, iar toți care „sunt cu Biserica“ sau „cu popii“ sunt viciați iremediabil și inapți să-și depășească propriile prejudecăți. „Soluția“ liberei cugetări sună așa: dacă ești religios trebuie să-ți menții religia privată, să nu îți exhibi, impudic, prejudecățile în
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
reușesc să transmită cețenilor caracterul imoral al furtului și pe cale de consecință al corupției, avem o societate mai morală, mai bine așezată și mai predictibilă. Al doilea argument este într-o anumită măsură o consecință directă a celui dintâi. Anume neutralitatea statului. Țin să accentuez aici, și o voi face cu orice ocazie, că statul român nu este un stat laic, așa cum se vehiculează în opinia publică. Statul român postcomunist nu și-a asumat niciodată laicitatea, erijându-se într-un adversar
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
lege care să conțină sau să facă trimitere la laicitatea statului român. Ce avem în schimb este o Lege a cultelor din anul 2006 după care ne desfășurăm mare parte din activitatea noastră și din care reise în mod categoric neutralitatea statului în ceea ce privește viața religioasă a societății. Este o nuanță aici, dar una importantă: laicitatea, termen inspirat de tradiția legală franceză are o conotație restrictivă, de excludere a religiei din spațiul public; neutralitatea în schimb are o conotație pozitivă, implică respectul
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
noastră și din care reise în mod categoric neutralitatea statului în ceea ce privește viața religioasă a societății. Este o nuanță aici, dar una importantă: laicitatea, termen inspirat de tradiția legală franceză are o conotație restrictivă, de excludere a religiei din spațiul public; neutralitatea în schimb are o conotație pozitivă, implică respectul față de rolul public al cultelor. Cu alte cuvinte, statul român recunoaște cultele religioase, este interesat de activitatea și aportul lor la binele comun al societății, le sprijină, dar nu privilegiază niciunul dintre
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
în plan administrativ și al finanțării - Biserica Ortodoxă Română. Sunt valide aceste afirmații? - Categoric nu. Secretariatul de Stat pentru Culte este foarte atent în aplicarea prevederilor Legii privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor și mai precis a principiului neutralității în ceea ce înseamnă pe de o parte relația sa cu diferitele culte și, pe de altă parte, relațiile dintre cultele religioase. Lucru ușor de remarcat bunăoară dacă accesați site-ul nostru, Biserica Ortodoxă Română este principala beneficiară în plan financiar
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
Parlament sunt șubrezite. Este, deci, un domeniu unde statul trebuie să fie discret, să acționeze nediscriminatoriu atât în beneficiul celor credincioși, cât și al celor necredincioși. În fruntea listei mele de priorități se află așadar, în continuare, afirmarea și promovarea neutralității statului în materie de viață religioasă și promovarea libertății religioase. Totodată, Secretariatul de Stat pentru Culte înțelege să sprijine cultele pe de o parte în rolul lor social, ca parteneri ai statului în consolidarea unei societăți bazate pe solidaritate, pe
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
obligă la un dialog constant cu ele. Sunt părți însemnate ale societății atât sub aspect numeric, acoperind circa 99,8% din populație, dar și calitativ, prin aportul pe care-l au la binele comun, într-un registru juridico-politic definit de neutralitatea activă a statului. Deci, dacă vreți, Secretarul de Stat pentru Culte este un mediator între stat și această parte importantă a societății civile care sunt cultele religioase. În plus, rolul meu este și unul de reprezentare și de informare. Adesea
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
cultele religioase au un aport eminamente pozitiv în societate și este important ca mai ales aceste 18 culte religioase, în care se regăsesc peste 99% din cetățenii României, să fie active în spațiul public. Așadar, suntem într-un regim de neutralitate a statului în plan religios, în sensul că niciun cult nu este privilegiat, nu avem o biserică de stat, ci toate cultele sunt egale în fața legii. În același timp, această neutralitate este, cum spuneam, conotată pozitiv, în sensul că statul
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
în spațiul public. Așadar, suntem într-un regim de neutralitate a statului în plan religios, în sensul că niciun cult nu este privilegiat, nu avem o biserică de stat, ci toate cultele sunt egale în fața legii. În același timp, această neutralitate este, cum spuneam, conotată pozitiv, în sensul că statul vine în întâmpinarea fenomenului religios. Secretarul de Stat pentru Culte are nevoie și de o doză consistentă de diplomație, precum și de multă, foarte multă experiență politică pentru a discerne între interesul
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
putem fi atât de ignoranți încât să aspirăm spre efemeritatea statutului laic (modelul francez), și asta de dragul autonomiei și a unei presupuse libertăți, bineștiind că adevărata și autentica libertate nu există decât în Dumnezeu - Cel în Sfânta Treime lăudat. Imparțialitatea, neutralitatea ori nepărtinirea Statului în relație cu cultele nu poate însemna nicidecum enclavizarea Bisericii și transformarea acesteia într-un domeniu particular în care intră cine poate și iese cine vrea și nu urmărim nici cultivarea unei conștiințe ateiste, secularizate. Imposibilitatea existenței
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
oameni inocenți. În defmitiv, cât de vinovată era România, pentm intrarea în război alături de Germania hitlerista, cănd - hărtănita de vecinii din jur - nu-i sărise nimeni în ajutor și nu i se oferise nicio altă soluție, de alianfa sau de neutralitate? întrebăm eu patetic, ca-n fața unui tribunal al istoriei, fără să clintesc însă niciun mușchi de pe fața lui Daniel. Dar când am inceput sa scormonesc prin dedesubturile întâlnirii de la Yalta, cu înțelegerea tenebroasa dintre Rooswelt, Churchill și Stalin, ochii
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]