84 matches
-
Dumnezeu!! Nu se încurcă și îi drăcui puțin și pe cei ce se încredeau în Dumnezeu! Nu-i iertă nici pe toți aceia care nu se dădeau încă de ceasul morții să admită că viața luase cumva naștere din materie nevie, la întîmplare, în supa organică a oceanului, formată din metan, bioxid de carbon, amoniac și, desigur, din apă. Și, în general, îi potcovi în descântece grele pe oricine bombănea ori s-ar fi împotrivit în vreun fel politicii materialist- ateiste
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a focului a dus la micșorarea barierelor nopții și a dat înaintașilor tăi o nesperată șansă de a revendica o poziție privilegiată în cadrul Naturii. Totodată, fascinația plasmei a dus la remarca transformării ireversibile a materiei vegetale, vii, în cenușă, materie nevie. Această conștiință nemijlocită le-a dublat însă impotența. - Care impotență? Ce mă-ta, mă! Ăi fi și tu vreun pui de filosof ateu! Mă tot belești cu platonismele astea ieftine! Ăă... arhaic împănat ce ești! Mai că-mi venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
ce sunt". Chiar atunci când are impresia că întunericul și moartea o cuprind în totalitate, când mai exact granițele între viață și ne-viață, între lumină și întuneric se estompează până la confuzie ("lumina nu germinează/ în patria asta a mea.// vie, nevie nu știu / stau într-un uter oval.// și soarele -soarele,/ nici el nu-i real?"), Mariana Codruț își găsește întotdeauna maniera de repliere, de revenire la o suprafață textuală dură, volițională, specifică unui cod poetic ce lucrează mai puțin cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ale unei voințe universale, care ar constitui însăși esența profundă a tot ceea ce există. Lucrul în sine se identifică cu voința. Tot ceea ce există este, în fond, voința de a exista, care în natură se manifestă ca forță (în lumea nevie) sau instinct (în lumea vie). Fenomenele se identifică cu reprezentările. Voința e primă și originară, gândirea este ulterioară, este un simplu instrument al voinței. Ea poate doar examina natura motivelor implicate, dar nu poate determina voința însăși, care este inaccesibilă
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
chemați să le elaboreze și să le promoveze?", și sugera Societății franceze de cibernetică crearea unei comisii însărcinate să le explice politicienilor principiile de bază ale ciberneticii. Conceptele dezvoltate de ciberneticieni îi păreau, deci, esențiale lui Jacques Robin pentru înțelegerea "neviului și a viului". Mereu în căutarea unor "universalii", Jacques Robin vedea în fenomenele de retroacțiune și de echilibru ele-mente de bază ce ghidau raționamentele ciberneticienilor care se puteau aplica, după părerea lui, la fel de bine economiei și politicii și care puteau
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Guguete ies noaptea din casă și dispar într-un loc neștiut... Misterul este deplin. Nici via nu crește pe Deal, chiar dacă a fost pusă pe vremea ,,curcubeelor încălecate" (superbă expresie!). Pe acest Deal, ,,viii de deasupra sunt partea văzută a neviilor din adânc"59. Așadar, Dealul de aici este un camuflaj al lumii de dincolo. E hotarul unor lumi simetrice, dar răsturnate. Este un loc straniu și blestemat. Aici mor tineri de 8-14 ani de silicoză. În joc este o posibilă
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
de unitate a eului și lumii în Trup, despre care vorbește M. Merleau-Ponty. Pentru "regulile" non-judicativului, starea-de-deschidere, de exemplu, nu mai are nici un sens, cum își pierd sensul și toate "factele", prioritățile, ierarhiile din ființare (ființare privilegiată, alte ființări: viii, neviii etc.) -, cele metodologice ("ontologia fundamentală" apoi "ontologiile de ramură", "ontologia formală" apoi "ontologia materială" etc.). Mai bine spus, toate acestea își pierd sensul (căpătat prin constituire judicativă) și pot căpăta un rost în acord cu propriul lor eveniment. Iată iarăși
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
intra-specifică și reprezintă fundamentul procesului evolutiv. Diversitatea specifică se referă la varietatea speciilor la nivel local (biocenoză), regional (regiune biogeograficăă sau global (biosferă). Diversitatea ecosistemică este nivelul la care au loc procesele evolutive, pe lângă viu, aceasta include și componenta nevie - biotopul. Diversitatea antropică sau etnoculturală se referă la diversitatea etnică, culturală și lingvistică a comunităților umane. Unii autori consideră diversitatea antropică ca fiind o componentă a biodiversității, care trebuie tratată separat datorită complexității și importanței sistemului socio-economic ca și componentă
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
1772). Diderot este colosal prin efort și realizări, în atâtea domenii și, interesant prin inovațiile sale, prin evoluția sa neliniară. Arborescent în zig-zagul său ideatic, Diderot se apropie de teoria generației spontanee, după care organismele vii pot apărea din materia nevie, anorganică sau organică în descompunere, a lui Hristot, Paracellsus, Van Helmont, de teoria epigenetică, evoluționistă, cu accent pe transformările embrionare ale oului fecundat, a lui Buffon, de „iritabilitatea fibrelor“ a lui Glisson, de doctrina hilozoistă (hilos = materie în limba greacă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]