23 matches
-
și instrumente de diagnosticare; - teste și terapii selective. 15.4. Cercetarea oncologica: - studii de epidemiologie și prevenire; - mecanisme moleculare de creștere și extindere a maladiei; - tehnici și instrumente de diagnosticare; - teste și terapii selective. 15.5. "Deceniul Creierului" - patologia dezvoltării nevraxului; - leziuni cerebro-medulare; tumori; - aspecte de insuficiență cerebrală; - modificări de sensibilitate și patologia durerii, efectul drogurilor. 15.6. Tehnologii medicale "clasice" - noi metodologii neinvazive de investigare, precum și asimilarea sau imaginarea unor procedee operatorii moderne; - medicină sportivă: * tehnici de pregătire și valorificare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/113640_a_114969]
-
și dendrite. La organisme mai evoluate (de exemplu, omul) se întâlnesc și celule gliale, care susțin activitatea neuronilor fără a participa direct în prelucrarea de informații. Sistemul nervos este format din: Aceasta este partea principală a sistemului nervos (numit și nevrax) care se ocupă cu prelucrarea informației venită de la receptori (de exemplu, receptori vizuali, tactili, de durere etc.) și generarea de răspunsuri. SNC este format din encefal(care cuprinde:creierul mare,creierul mic si trunchiul cerebral) și măduva spinării. Aceste două
Sistem nervos () [Corola-website/Science/302220_a_303549]
-
al atlasului și marginea anterioară a apofizei odontoide. Subluxarea anterioară a atlasului față de axis este posibilă datorită rupturii sau distensiei ligamentelor transverse și cruciform în urma inflamației cronice a articulației atlantoaxoidiene. Subluxația determină îngustarea parții retroodontoidiene a canalului rahidian și amenințarea nevraxului la joncțiunea bulbo-medulară. Clinic, atingerea acestei articulații poate rămâne complet asimptomatică, evoluând latent sau se poate manifesta prin durere cervicală mare, înaltă și posterioară, în ritm inflamator. Complicațiile neurologice sunt destul de rare și constau în prezenta semnului lui Lhermitte sau
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
vegetativ de la aparatul cardiovascular, tractusul gastrointestinal, aparatul excretor și organele urogenitale, la reglarea metabolismului, temperaturii și apărarea imunocelulară. Distribuția intranevraxială a centrilor coordonatori ai principalelor funcții vegetative este în linii mari următoarea (fig. 2): Contrar centrilor somatici situați numai în interiorul nevraxului, centrii coordonării organo-vegetative se găsesc atât la nivelul axului cerebrospinal, cât și în afara lui la nivel ganglionar. Împreună cu centrii și căile de conducere ale sistemului nervos somatic, sistemul nervos vegetativ recepționează, prelucrează și elaborează reacțiile somato-vegetative ale organismului, acționând ca
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
au descris fenomenul de creștere a sensibilității structurilor denervate față de factorii umorali vegetativi, caracteristic musculaturii netede viscerale și glandelor exocrine. Centrii coordonatori ai organelor prevăzute cu funcții vegetative prezintă, de asemenea, unele particularități morfofuncționale. Contrar centrilor somatici, situați numai în interiorul nevraxului, aceștia se găsesc atât în axul cerebrospinal, cât și în afara lui. Distribuția intranevraxială a celor două categorii de centri diferă după cum este vorba de nucleii de origine ai căilor somatice sau vegetative. În primul caz, centrii sunt etajați de-a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
categorii de centri diferă după cum este vorba de nucleii de origine ai căilor somatice sau vegetative. În primul caz, centrii sunt etajați de-a lungul întregului sistem nervos cerebrospinal, iar în cel de al doilea predomină în anumite sectoare ale nevraxului, cu localizare specifică pentru nucleii de origine ai simpaticului și parasimpaticului. Spre deosebire de centrii simpatici, localizați în coloana inter-mediolaterală a măduvei dorsolombare, nucleii parasimpatici au sediu craniosacrat. De la nivelul centrilor medulari pornesc căile eferente motorii formate dintr-un singur neuron în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fibrele postganglionare la organele efectoare (fig. 5). Acestora li se adaugă cea de a treia componentă organo-vegetativă reprezentată de sistemul nervos enteric ale cărui particularități structurale vor fi prezentate separat. I.2.1. CENTRII ȘI CĂILE VEGETATIVE SIMPATICO-PARASIMPATICE INTRANEVRAXIALE Întregul nevrax, de la scoarța cerebrală și până la măduva sacrată, conține numeroase elemente neuronale vegetative izolate sau grupate sub formă de nuclei simpatici și parasimpatici. Mult timp s-a crezut că cortexul cerebral este sediul exclusiv al centrilor motilității voluntare și percepției conștiente
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sistemului nervos vegetativ cuprinde elementele nervoase periferice ale simpaticului toracolombar și parasimpaticului craniosacrat. Spre deosebire de componenta toracolombară simpatică, reprezentată de ganglionii latero- și prevertebrali, parasimpaticul periferic este format din fibre vegetative emise de centrii parasimpatici de la nivelul celor două extremități ale nevraxului. La rândul său, segmentul laterovertebral al simpaticului este alcătuit din ganglioni dispuși metametric de o parte și de alta a coloanei vertebrale, în timp ce simpaticul prevertebral conține mase ganglionare și fibre nervoase eferente dispuse în cea mai mare parte sub formă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și a plexurilor din care fac parte, este mai indicată după datele de anatomie funcțională a parasimpaticului periferic. I.2.1.14. Parasimpaticul cranio-sacrat Este cea de a doua componentă a sistemului nervos vegetativ, care spre deosebire de simpatic, provine de la extremitățile nevraxului. Ca și simpaticul, se compune din nuclei de origine și căi neuroefectoare eferente, formate din doi neuroni, ce se articulează sinaptic în ganglionii previscerali. Nucleii de origine ai parasimpaticului cefalic (pupilar, salivar superior și inferior, lacrimomuconazal și cardiopneumoenteric) au fost
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
găsesc larg răspândite atât la nivelul viscerelor toraco-abdomino-pelvine, cât și în sectorul somatic (aparat locomotor, organe de simț, piele etc.) cu dispoziție plexiformă difuză. La rândul lor, centrii coordonatori ai organelor prevăzute cu funcții vegetative sunt situați nu numai în interiorul nevraxului ca în cazul centrilor somatici, ci și în afara lui. Spre deosebire de calea eferentă simpatico-parasimpatică formată din doi neuroni vegetativi, calea eferentă somatică este reprezentată de un singur neuron extranevraxial cu sediul în coarnele anterioare ale măduvei spinării. La rândul lor, cei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
două categorii de centri diferă, după cum este cazul nucleilor de origine ai căilor somatice sau vegetative. În primul caz, centrii sunt etajați de-a lungul întregului sistem nervos cerebro-spinal, iar în cel de-al doilea, predomină în anumite sectoare ale nevraxului cu localizare specifică pentru nucleii simpatici și parasimpatici. Pe plan funcțional, sistemul eferent simpatic este activat în timpul reacțiilor energogene, în timp ce parasimpaticul predomină în condiții de repaus și relaxare. Dualitatea simpatico-parasimpatică îndeplinește rol determinant atât în condiții normale, în vederea menținerii echilibrelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nespecifice ale formațiunii reticulate (FR), în vederea elaborării reacțiilor compensatorii, de adaptare a funcțiilor somato-vegetative la condițiile impuse de mediul extern sau intern. Componenta vegetativă centrală este reprezentată de centrii și căile nervoase simpatice și parasimpatice, existente de-a lungul întregului nevrax, de la scoarța cerebrală și până la măduva sacrată. După Hermann și Cier (1970), centrii nervoși vegetativi sunt de două feluri: de comandă și de integrare. Primii sunt localizați în măduvă, bulb și mezencefal, iar ceilalți în FR, hipotalamus, talamus și scoarța
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
3]. Tratamentul acestor două forme de tumori rămâne încă unul controversat. Fiind tumori rare este dificil, de asemenea, de condus un studiu randomizat privitor la eficiența diferitelor variante de tratament oncologic [2]. EPIDEMIOLOGIE Se pot dezvolta oriunde de-a lungul nevraxului unde există rămășițe de notocord, dar au tendința de a se localiza cu predilecție la cele două extremități ale notocordului primitiv: 35% la nivel cranial - în regiunea sfeno-occipitală (clivus) și 53% la nivel spinal - în regiunea sacro-coccigiană [4]. Mai puțin
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
supurații prelungite; b) nevrită optică retrobulbară sau axială, inflamație a nervului optic în porțiunea posterioară punctului de pătrundere a vaselor centrale retiniene în nerv; c) nevrită interstițială hipertrofică progresivă; d) nevrită parenchimatoasă, cu alterarea tecii de mielină și apoi a nevraxului (Rusu, 1983). NEVROPATIE (< fr. névropathie, cf. gr. neuron - nerv, pathos - suferință) - Termen prin care se descrie generic orice afecțiune a sistemului nervos; neuropatie, nevroză. Poate produce paralizii, slăbiciuni musculare și parestezii. În condițiile unei mononevropatii, se constată că este afectat
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de acțiuni motoare elementare sau de unități comportamentale de care dispune un organism (Martin, 2005). În aceste condiții, acțiunile sunt determinate în mare măsură de structura corporală. Sistemul motor somatic este exprimat prin ansamblul neuronilor stabiliți la diferite niveluri ale nevraxului (spinal, bulbar, mezencefalic și cortical), având legături axonice care fac sinapsă pe motoneuronii din coarnele ventrale ale măduvei spinării, de la care pornește calea motoare finală. Acest sistem îndeplinește următoarele funcții: promotor al mișcărilor voluntare; adaptare a posturii corpului efectuată prin
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
circuitului impulsului nervos, acesta era limitat doar la structura anatomică a măduvei spinării. Aici se închidea arcul reflex formulat de Bell și Mangedie. În conformitate cu noile progrese realizate, circuitul neuronal a fost extins spre nivelul instanțelor aflate la etajele superioare ale nevraxului, la cel al encefalului și în final al scoarței cerebrale. Reprezentant de referință în acest sens a fost Ernst Pflüger (1829-1910), fiziolog german. Această ipoteză a fost formulată și dezvoltată în cartea sa cu titlul Funcțiile senzoriale ale măduvei spinării
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
care acționează doar la nivelul cordonului spinal. Această explicație este valabilă și explică doar modurile de comportare automatizate. Pflüger a mers mai departe și a extins principiul reflexului ca acționând în afara și în completarea cordonului spinal, la etajele superioare ale nevraxului, subordonând chiar activitatea reflexă a cordonului spinal. Conform acestei legități, se putea ajunge la explicarea unitară atât a comportamentului animalelor din preparatele spinalizate cât și a comportamentului animalelor normale. Problema formulată de Pflüger a fost aceea a explicării modului de
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
legități, se putea ajunge la explicarea unitară atât a comportamentului animalelor din preparatele spinalizate cât și a comportamentului animalelor normale. Problema formulată de Pflüger a fost aceea a explicării modului de funcționare a principiului reacției reflexe la etajele superioare ale nevraxului. În acord cu schema reflexului propusă, reacțiile reflexe devin abordabile într-un mod cu nimic diferit de cele verificate la nivelul cordonului spinal. Singura deosebire constă în faptul că cele de la etajele superioare ale nevraxului dobândesc unele particularități funcționale distincte
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
reflexe la etajele superioare ale nevraxului. În acord cu schema reflexului propusă, reacțiile reflexe devin abordabile într-un mod cu nimic diferit de cele verificate la nivelul cordonului spinal. Singura deosebire constă în faptul că cele de la etajele superioare ale nevraxului dobândesc unele particularități funcționale distincte, de a fi mai perfecționate. O explicație care este întru totul conformă cu concepția evoluționistă abia formulată. În vechea fiziologie, problema reflexului se limita doar la respectarea principiului anatomic de bază, a cărui origine și
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
reactivității reflexe nervoase. Pentru explicarea formelor complexe de activitate, Secenov a inițiat un demers conceptual și metodologic aparte. În acest sens el a avut nevoie să explice mai întâi însemnătatea funcțiilor centrilor nervoși, de la diverse etaje de organizare anatomică a nevraxului, drept pentru care a formulat ipoteza acțiunii inhibitoare a acestor centri, exercitată asupra sistemului muscular (a), completată de descrierea acțiunii așa-ziselor "mecanisme întăritoare", ca părți ale "mașinăriei cerebrale" sau ale părților ei funcționale (b), ca și de cea a
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
fizică a acestora, cu urmărirea efectelor comportamentale ale acestor operațiuni, experimente care pe om nu se pot face, iar rezultatele s-au dovedit relevante pentru explicarea comportamentului uman. Pe această bază a fost descoperită însemnătatea reflexogenă a diferitelor structuri ale nevraxului, cu o atenție aparte acordată activității scoarței cerebrale, care la om a cunoscut o dezvoltare fără egal în raport cu cea a celorlalte animale. Pe aceeași linie a fost descoperită însemnătatea dezvoltării filogenetice a sistemului nervos periferic, de control asupra mișcărilor de
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
și arcurilor vertebrale precum și a unei părți din craniu. Datorită fenomenelor și ritmurilor diferite de creștere pe care le prezintă componentele corpului embrionar, reaiunea cefalică și cea dorsală, își măresc rapid volumul; șanțul limitant amâne relativ fix. Creșterea rapidă a nevraxului determină o basculare a plăcilor cefalică și caudală. Procesul de înrulare face ca marainile cefalice, caudale și laterale ale discului aerminal să fie aduse împreună de-a lunaul liniei mediane ventrale. Fiecare strat (endodermic, mezodermic, ectodermic) al discului embrionar fuzionează
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
toxoplasmoza secundară se caracterizează prin prezența unui răspuns imun eficient, mediat în special de celulele T. Anticorpii serici se mențin în titru ridicat, ceea ce are drept consecință dispariția trofozoizilor din circulație și din majoritatea organelor. Paraziții continuă să existe în nevrax și în ochi, unde răspunsul imun este mai puțin eficient, iar concentrația de anticorpi este mai mică. Paraziții care au pătruns în celulele nefagocitare, chiar dacă multiplicarea lor este inhibată parțial de IFN-γ, persistă într-o formă latentă, dând naștere la
TOXOPLASMOZA ŞI SARCINA by Cristian Negură, Nicolae Ioanid () [Corola-publishinghouse/Science/418_a_729]