72 matches
-
vârful Justiției (pentru că dna Ciochină nu intră la socoteală) sunt dependenți de majoritatea politică din Senat. Carevasăzică „venerabilii” membri CSM n-ar mai fi independenți! Vorba lui Caragiale: „Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu-știu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei!” Iar fandacsia asta va putea alimenta alte speculații, în viitor, atunci când unii membri ai majorității de azi din Senat ar putea ajunge în fața acestor magistrați
O hotărâre a Senatului ar putea arunca în derizoriu întregul exercițiu democratic al alegerilor pentru CSM by https://republica.ro/o-hotarare-a-senatului-ar-putea-arunca-in-derizoriu-intregul-exercitiu-democratic-al-alegerilor-pentru [Corola-blog/BlogPost/338469_a_339798]
-
de speța în care ei fuseseră chemați. Se prefăceau că nu văd cum mama se chinuia să aducă fata spre mașină. Cu chiu cu vai Andreia este urcată în ambulanță. Terezia asista neputincioasă, dar revoltată, la această scenă. Auzi țipetele nevricoase ale asistentei: − Dacă nu dai mâna la mine, stăm aici până mâine dimineață! Sigur atunci asistenta ar fi vrut să-i ia tensiunea fetei, dar, în general, copiii simt când nu sunt iubiți și refuză cu îndârjire orice gest venit
PROFESIONIŞTII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 by http://confluente.ro/Profesionistii.html [Corola-blog/BlogPost/366854_a_368183]
-
de speța în care ei fuseseră chemați. Se prefăceau că nu văd cum mama se chinuia să aducă fata spre mașină. Cu chiu cu vai Andreia este urcată în ambulanță. Terezia asista neputincioasă, dar revoltată, la această scenă. Auzi țipetele nevricoase ale asistentei: − Dacă nu dai mâna la mine, stăm aici până mâine dimineață! Sigur atunci asistenta ar fi vrut să-i ia tensiunea fetei, dar, în general, copiii simt când nu sunt iubiți și refuză cu îndârjire orice gest venit
PROFESIONIŞTII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 by http://confluente.ro/Profesionistii_0.html [Corola-blog/BlogPost/357014_a_358343]
-
o poziționare ferită de privirile Șefului. Dar nu-i mersese, nu! -Treci încoace! îi sugeră căpitanul pe-un ton drastic inducându-i pe toți în eroare. -Băi frate, iar începe Șefu’ cu ale sale?! se oțărî sotto voce Nae cel nevricos. Tip coleric, mereu în trepidații de la sine, și-ar fi dorit și el calm, atmosfera plăcută când era anturat. Asta-l făcuse bănuitor. Vasile, aflat vis-à-vis percutase spaima colegului și se grăbi să-l dea-n vileag că să-l
GRAFFITI (FINAL) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1474179440.html [Corola-blog/BlogPost/373927_a_375256]
-
care-i cultivă egoismul și incultura: „Ei, bobocule, apoi cum le știi dumneata toate, mai rar cineva!” Explicațiile împărtășite de Leonida soției sale Efimița, privitoare la ipohondrie: „Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu știu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! și după aia, din fandacsie cade în ipohondrie. Pe urmă, firește, și nimica mișcă.” Nu este actual acest personaj văzut de noi deseori la televiziune
NORTH CAROLINA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Parvenitism.html [Corola-blog/BlogPost/345029_a_346358]
-
24 iulie 2016 Toate Articolele Autorului -Bună dimineața! Încotro așa devreme? mă surprinsese așteptând liftul Seneca. Chiar era dis-de-dimineață pentru mine ca orășeancă, dar mai ales, ca unemployed person, mă repezii să-mi nuanțez în minte sintagma folosită și repetai nevricoasă apelul bietei cutii umblătoare. Știam că nu trebuie să repeți comanda, că... nu reținusem ce s-ar putea întâmpla... -Ca să vezi, îmi continuă nemulțumirea Seneca. Aparatele astea cu cât sunt mai recente, cu atât sunt mai sensibile! Nu crezi
CAP COMPAS RÂVNITA... de ANGELA DINA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1469337107.html [Corola-blog/BlogPost/385188_a_386517]
-
sine, și mult mai negativ cînd se aplică altora. De fapt, contextual, se poate referi la stări destul de variate: la crize de plîns și stări de agitație infantilă - "Copiii noștri au personalitate, iar pentru că le ies dinții sunt isterici și nevricoși! Elise a ei la fel face, se crizează, iar medicul ei i-a spus că de la dinți" (desprecopii.com) -, dar și la crize de disperare - "o să te crizezi mai frecvent decât o telenovelistă că-i moare Luis Fernando" (forum.softpedia
"A se criza" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10907_a_12232]
-
ai tu față să mă prostești și să-mi dai mie lecții, când ai plecat cum ai plecat, din Parchet! Băi, Croco, mai zii o vorbuliță, și mă jur că-ți plombez gurița spurcată, cu asta! și Apostatul îi arată nevricosului de Crocodil, sticla de vin, golită. Nu glumesc! Ai întrecut măsura! Domolește-te! Nu mai trăncăni! Cu domn' Dan, n-ai tu nici în clin, nici în mânecă! Cu domnu' Avocat, nici atât! Ce-a pățit el, e treaba lui! Nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se schimbă (Autentice..., 1926, Pata de cerneală, 1928). El apare aici destins, bine dispus, glumeț. Numai că umorul schițelor e în suferință. Tentat de comicul factual și de stropșelile de limbaj, C. practică un caricatural ce forțează ilaritatea. Obtuzi, maniaci, nevricoși, eroii, botezați cu nume caraghioase, sunt slujbași, belferi, galonați, puși în situații din care se vede bine că autorul se chinuie să stârnească râsul. C., care a compus și o piesă pentru copii, Comoara fermecată (pusă în scenă la București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286362_a_287691]
-
ei e restrâns la spațiul domestic; nu e, nici măcar onorific, prezidentă ori simplu membru În vreo comisie sau societate ori comitet. Coana Efimița e o femeie obișnuită 31, e Mițul lui Leonida („Mițule, nu-i nimica; știi cum ești dumneata nevricoasă, unde am vorbit toată seara de politică...”) ce a Înlocuit-o pe răposata, prima soție, răsfățată și ea conjugal prin hipocoristicul Mițule: „Când aude de libertate, sare și dumneei răposata din pat... că era republicană! Zic: «Gătește-te degrab’, Mițule
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
hipocoristicul Mițule: „Când aude de libertate, sare și dumneei răposata din pat... că era republicană! Zic: «Gătește-te degrab’, Mițule, și... hai și noi pe la revuluție.» Ne Îmbrăcăm, domnule, frumos...”. Efimița nu e nici rușinoasă și nici măcar simțitoare: e doar nevricoasă. Astfel o consideră soțul. Nu contează că e sau că nu e așa. Spre deosebire de universul comediilor, În proza scurtă (momente și schițe), femeia apare și În ipostază maternă. Mahalagioaică ori din high-life, femeia-mamă asistă la examenul final al progeniturii (Un
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Citesc și totodată „prind” ca într-o plasă tot ce scârțâie, foșnește, „mișcă” în jur și aștept, cu inima strânsă, sinistra bufnitură a unui alt... săculeț cu nisip. Pentru variație, ca să-și bată joc de teama mea exagerată, de ins „nevricos”, o gutuie preferă să cadă pe tăblia metalică a mesei rămase din vară sub pom, provocând un zgomot asurzitor. Mai să sar din pat, complet aiurit timp de câteva secunde de această malițioasă surpriză. * Într-o noapte de vară a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
constituie o deformare particulară care survine în contextul modernității cu descoperirea unei noi forme de sensibilitate cuantificată de către pozitivismul secolului al XIX-lea și ulterior de către psihanaliză. Lumea operei lui Caragiale reflectă această nouă sensibilitate. Ea este populată cu fandacsioși, nevricoși, poltroni, ipohondri, personaje cu „naturelul simțitor”, magnetizați, chiar dacă registrul în care ea este recuperată este unul al derizoriului. Dispo- zitivul hermeneutic al lui „simț enorm și văz monstruos” induce o perspectivă deopotrivă deformată și deformatoare, o dereglare sistematică a scalei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Mache, Lefter Popescu de căpitanul de poliție și tot așa. Furia, anxietatea este îmblânzită ceea ce nu înseamnă că ea nu există. Dimpotrivă, avem o prezență hilară a anxie- tăților, sunt pline momentele și piesele de personaje care fie se declară nevricoase, fie invocă fandacsii și ipohondrii, fie au un temperament belicos, nestăpânit. Niciodată con- flictul nu este dus până la ultimele consecințe, iar sinucide- rea lui Nenea Anghelache din Inspecțiunea sau uciderea lui Mitică din 1 Aprilie sunt mai degrabă accidente miste-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
crescendo în această simptomatologie de uz domestic, ideea, „un nimic”, a provocat vertiginoasa rostogolire nevrotică către un final apoteozat în aceeași termeni ai nulei hipertrofiate, „și nimica mișcă.” „Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu-știu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee ; a intrat la o idee ? Fandacsia gata ; ei ! și după aia, din fandacsie cade în ipohondrie. Pe urmă, firește, și nimica mișcă.” În regimul angoasei, Leonida și consoarta caută o explicație nu în măsură
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
tatea știa că mânia e, adesea, opusul curajului, chiar dacă (și tocmai pentru că) împinge spre temeritate. Mânia e nebărbătească. Sintagma „popor vegetal“ nu exclude (ba dimpotrivă!) nervozitatea și gâlceava. Tranziția e, prin excelență, o perioadă nevrotică, născătoare de nevricale și de nevricoși. Vom fi scăpat de ea, când străzile noastre vor fi mai puțin zgomotoase, când oamenii vor vorbi mai puțin și mai așezat, când politicienii vor reuși prin inteligență ceea ce azi reușesc (iluzoriu) prin stricta valorificare a bojocilor. Ca să fiu cinstit
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
excese: 1. Excesul critic. Pentru foarte mulți, inteligența e un soi de veghe ofensivă. Nu poți dovedi că îți merge mintea decât în atac, în opoziție, în încă pățânarea de a fi mereu „contra“. Inteligența devine, astfel, echivalentă cu temperamentul nevricos. Nu funcționează decât stimulată de o perpetuă iritare. Pacientul unui asemenea derapaj nu poate intra în dialog decât dacă se enervează, dacă găsește preopinentului nod în papură. Bătăios ca prostul, arțăgos, agitat, insul lovit de această umoare e previzibil (adică
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Cosmin cu alte „a la Veconi aud compagnie!” Am încheiat și trimestrul acesta promovându-i cu un suficient 5 pentru că altfel Veconi (și sunt doi bată-i să-i bată!) plus Caian, plus Gabor, unul mic cât un grăunte, dar nevricos din fire, ar îmbătrâni lângă etre și avoir! La cutremur, Caian, de pildă, a rămas cel mai puțin cutremurat de cele întâmplate. Rugându-l să fie mai liniștit, mai îndoliat pentru că țara trece prin momente grele și poartă doliu, el
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
cu orice personaj, fie el și de importanță mai mică în acțiunea la care participă. De asemeni, personajele umane pot fi mai ușor caracterizate dacă se are în vedere atitudinea lor față de animale și în special față de câini (duioasă, agresivă, nevricoasă etc.) Probabil cel mai celebru exemplar canin din literatura română este unul extrem de antipatic: Bubicó. O și sfârșeste rău, nenorocitul, aruncat din tren pe fereastră în noaptea neagră, taman când vagonul trece pe un pod... Numele lui vine de la franțuzirea
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Numele nu-l aflăm din păcate. Câinii din mediul cazon al povestirilor lui G. Brăescu se cheamă Glonț, Cartuș, Foc etc. Ei nu pot fi dresați mulțumitor drept „câini de război” și se dau la generalul venit în inspecție, la fel de nevricos ca demonicul călător din Bubicó. Ei, ca și toți ceilalți ce mai apar prin cărți, nu sunt dresați, nici măcar elementar educați, și totuși, ca orice câini, sunt destul de capabili a-și câștiga bunăvoința cititorilor. La urma urmei, chiar Bubicó, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Viteza vehiculului feroviar, tras de locomotive cu abur, nu este prea mare de regulă, deși în anumite cazuri putea depăși 60 de km. pe oră. Totuși, domnul Goe își poate pierde pălăria în curent, iar Mamița pe Bubico, din cauza călătorului nevricos. Abia create pe la 1865, căile ferate române intră rapid în conștiința publică și literară a epocii. Podul de la Cernavodă, inaugurat în 1895, e cel mai lung din Europa la acea vreme. În tren se mănâncă, se doarme, se pălăvrăgește enorm
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
o oră, înainte de un seminar de sfârșit de semestru și puteam să fac ce-mi poftea inima. Bineînțeles că activitatea mea, nu tocmai didactică, îl scoase și mai tare din sărite. Pufni de două ori, fixă ostentativ monitorul și cârâi nevricos: "Bine că ne-au băgat ăștia net!". N-am comentat, deși l-aș fi întrebat dacă ar fi fost mai interesant să mă găsească frunzărind cu nesaț vreo gazetă sportivă, așa cum făcea el. M-am mulțumit să ridic interogativ din
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
inocent și iese pe hol, gângurind cu un glas cât mai dulce: "Daaa... Ați venit, dom' profesor?" "Să trăisi!", se repede și bărbatul, scoțându-și mutra la iveală, afișând cea mai îndatoritoare atitudine. Dar nu-i nimeni. Tanti Cateluța oftează nevricoasă: "S-a dăschis dă la corent". Adaugă ridicând arătătorul spre a-și sublinia cuvintele: Mi s-a bătut toată dimineața ochiu' stâng..." Păi, atunsea e dă bine, fă", zice ca un adevărat cunoscător Vijulie. "Nu-i dă bine, că la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
plin de înțelepciunea pe care vârsta ar trebui să o confere. Dar nu era vorba de înțelepciune, ci doar de o banală problemă glandulară. Una cu care omul se învățase și care îi dădea un aer de mulțumire. Petrică, mai nevricos din fire, iar după noaptea asta cu atât mai țâfnos, îl și luă în primire: "Iar ai întârziat, bre?". Anton se uită la el liniștit, analiză în tăcere întrebarea și, după nici o jumătate de minut, îi răspunse într-un stil
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ca și în cel al oamenilor așa-zis simplii Vasile sau Petrică era doar o aparență. Când ajunse aproape de fundul ceștii, baba de Fito tresări: "Azi e ultimu' seminar, nu?". Nu. Mai e unul joi." " I-auzi, ale dracului!", remarcă nevricoasă șefa. Oftă zgomotos: "Numa' cân' mă gândesc ce putoare o fi în amfiteatru și simt că-nnebunesc. Miroase de-ți verși și mațele din tine, este?" "Miroase, da... Totuși, parcă nu chiar așa de puternic pe cât m-aș fi așteptat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]