312 matches
-
sale de ansamblu. Preluând această poziție, a unei științe a mișcării, în care prezența întregului univers, se resimte în fiecare din componentele sale, însă nu pe căi structural geometrice, ci pe calea analizei proceselor elementare de mișcare, pe linia gândirii newtoniene, Mecanica Invariantivă, fără a părăsi cadrul spațio-temporal al vechii științe, a regăsit gravitația, ca interacțiune inerțială a maselor, și alături de ea, puțin sensibilă la distanțele curente dar foarte sensibilă la distanțele intergalactice, o interacțiune de depărtare, similară unei forțe elastice
INTERVIU CU PROF. UNIV. DR. EMERIT TUDOR GHIDEANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1491325896.html [Corola-blog/BlogPost/374525_a_375854]
-
de amestecare spumă trebuie să fie efectuate pentru a confirma faptul că toleranța raportului de amestecare este de la +30 până la 0% din raportul de amestec nominal definit la aprobarea instalației. Pentru dozatoare de spumă care utilizează spume concentrate de tip Newtonian cu vâscozitatea cinematică egală sau mai mică decât 100 cSt la 0°C și densitatea egală cu sau mai mică decât 1.100 kg/mc, această încercare poate fi efectuată cu apă în loc de spumă concentrată. Alte amplasamente trebuie să fie
EUR-Lex () [Corola-website/Law/258412_a_259741]
-
1879-1955), precum și teoria generală a relativității publicată ceva mai târziu. Teoria generală a relativității renunță la noțiunile de spațiu și timp absolut și răstoarnă teoria mecanică cerească clasică a unui univers infinit cu aceeași densitate a materiei, cât și teoria newtoniană a unui univers în care lumea stelelor ar fi o insulă finită (cu materie mai densă în centru) în vidul infinit al spațiului, înlocuindu-le cu posibilitatea unui univers spațio-temporal cvadridimensional, cvasi-sferic și nelimitat, în continuă expansiune. Această teză, se
DACĂ PĂSĂRILE NU VOR CÂNTA, CIORILE VOR CRONCĂNI ! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 141 din 21 mai 2011 by http://confluente.ro/Daca_pasarile_nu_vor_canta_ciorile_vor_croncani_.html [Corola-blog/BlogPost/344319_a_345648]
-
ajutate la prăbușire, iar pământul stimulat să se cutremure în zonele geografice sărace. Execuții, asasinate, minciuni și tăcere în gropile comune, iar în cutiile negre ale istoriei, complicitate la ștergerea urmelor, de fapt o închidere a relității într-o capsula newtoniană. Nu mai există semnale dătătoare de certitudini, decît avantaje și dezavantaje. Turnurile de control nu mai pot stabiliza opinia publică referitoare la ideea de a survola întreaga sagă a ceții politice, care îngroașă într-o manieră adecvată ciocul vulturilor de
ZBORUL VIP 132 SAU POLITE VECHI SI NOI de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 91 din 01 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Zborul_vip_132_sau_polite_vechi_si_noi.html [Corola-blog/BlogPost/350462_a_351791]
-
avioanesă fiela prăbușire, iar pământul stimulat să se cutremure în zonele geografice sărace. Execuții, asasinate, minciuni și tăcere în gropile comune, iar în cutiile negre ale istoriei, complicitate la ștergerea urmelor, de fapt o închidere a relității într-o capsula newtoniană. Nu mai există semnale dătătoare de certitudini, decît avantaje și dezavantaje. Turnurile de control nu mai pot stabiliza opinia publică referitoare la ideea de a survola întreaga sagă a ceții politice, care îngroașă într-o manieră adecvată ciocul vulturilor de
ZBORUL VIP 132 SAU POLITE VECHI SI NOI de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 91 din 01 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Zborul_vip_132_sau_polite_vechi_si_noi.html [Corola-blog/BlogPost/350462_a_351791]
-
de amestecare spumă trebuie să fie efectuate pentru a confirma faptul că toleranța raportului de amestecare este de la +30 până la 0% din raportul de amestec nominal definit la aprobarea instalației. Pentru dozatoare de spumă care utilizează spume concentrate de tip Newtonian cu vâscozitatea cinematică egală sau mai mică decât 100 cSt la 0°C și densitatea egală cu sau mai mică decât 1.100 kg/mc, această încercare poate fi efectuată cu apă în loc de spumă concentrată. Alte amplasamente trebuie să fie
EUR-Lex () [Corola-website/Law/258411_a_259740]
-
Lagrange lucra la celebra problemă a trei corpuri când a descoprit în rezultate o situație interesantă. Inițial își propusese să descopere o modalitate de a calcula ușor interacțiunea gravitațională între un număr arbitrar de corpuri din sistem. Asta deoarece mecanica newtoniană concluzionează că un astfel de sistem rezultă în corpuri orbitând în mod haotic până când apare o coliziune, sau un corp este aruncat în afară sistemului în așa fel încât echilibrul să poată fi atins. Prin urmare, un sistem cu un
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
Max Planck și Niels Bohr. Termenul "mecanică cuantică" a fost inventat de către Max Born în 1924. Acceptarea mecanicii cuantice de către marea colectivitate a fizicienilor s-a realizat datorită acurateții predicțiilor sale asupra comportamentului sistemelor fizice, incluzând sisteme pentru care Mecanica Newtoniană eșuează. Chiar și relativitatea generală are limitări—în moduri în care mecanica cuantică nu le are—în sistemele care descriu structura materiei la nivel atomic sau mai scăzut, cu nivele ale energiei foarte joase sau forte înalte, sau cele aflate
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
undă sau particulă, nu este pe deplin satisfăcătoare. În general, oricare model științific poate doar să aproximeze ceea ce modelează. Un model este util doar respectând anumite condiții în acest caz fiind posibil să prezică destul de precis comportamentul sistemului modelat. Fizica Newtoniană poate fi încă utilizată pentru a descrie multe dintre fenomenele din viața noastră cotidiană. Pentru a ne reaminti că ambele concepte (undă respectiv particulă) folosite la scara noastră de mărime au fost folosite pentru fenomene ce au loc la scară
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
lentile, având forme diverse și coeficienți de refracție diferiți. A obținut, de asemenea, și rezultate în cazul problemei aberațiilor de sfericitate. Prin studiul ecuațiilor diferențiale ale dinamicii, D'Alembert a creat edificiul monumental al mecanicii clasice. De asemenea, utilizând mecanica newtoniană, a pus bazele mecanicii cerești. În 1743 D'Alembert a publicat celebrul său „Tratat de dinamică” ("Traité de Dynamique"), în care, printre altele, a enunțat principiul cantității de mișcare, cunoscut și sub numele de „principiul lui D'Alembert”. Acest principiu
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
către romani. După terminarea studiilor de la acest colegiu, el lasă în urmă preocupările teologice și se dedică preocupărilor din domeniul dreptului și din cel al matematicii. Totuși, din studiile sale timpurii, va păstra o tradiție carteziană care, integrată conceptelor filosofice newtoniene, va deschide calea pentru raționalismul științific modern. Proiectul Enciclopediei, la care a colaborat cu Denis Diderot și alți gânditori din acea vremea, i-a dat posibilitatea de a formaliza gândirea sa filosofică. "Discursul preliminar" la Enciclopedie (publicat în 1751 ca
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
judecare a teoriilor fizice, care afirmă că acestea nu sunt corecte dacă nu enunță aceleași legi ale fizicii în anumite situații similare între ele. Aceste tipuri de principii au fost aplicate cu succes în știință, fie implicit (ca în mecanica newtoniană) fie explicit (ca în teoriile lui Albert Einstein, a relativității restrânse și generale). restrânse afirmă că legile fizicii trebuie să fie identice în toate sistemele de referință inerțiale, dar că acestea pot varia între sistemele de referință neinerțiale. A fost
Principiul relativității () [Corola-website/Science/310225_a_311554]
-
teoriile lui Albert Einstein, a relativității restrânse și generale). restrânse afirmă că legile fizicii trebuie să fie identice în toate sistemele de referință inerțiale, dar că acestea pot varia între sistemele de referință neinerțiale. A fost folosit atât în mecanica newtoniană cât și în relativitatea restrânsă; în cea de-a doua, influența sa a fost atât de puternică încât Max Planck a botezat teoria după acest principiu. Principiul forțează legile fizice să fie aceleași în orice vehicul care se deplasează cu
Principiul relativității () [Corola-website/Science/310225_a_311554]
-
fictive când sistemul lor de referință este accelerat. Principiul relativității restrânse a fost enunțat "explicit" pentru prima oară de Galileo Galilei în 1639 în lucrarea sa "Dialog privind cele două mari sisteme ale lumii, folosind metafora corabiei lui Galilei. Mecanica newtoniană a adăugat principiului relativității câteva alte concepte -- diferite legi și o presupunere privind existența unui timp absolut. Când este formulat în contextul acestor legi, principiul relativității afirmă că legile fizicii sunt "invariante" sub o transformare galieleiană. Spre sfârșitul secolului al
Principiul relativității () [Corola-website/Science/310225_a_311554]
-
în evul mediu și la începutul modernității. Conceptele filosofice din Franța mijlocului de secol al XVIII-lea au transformat perspectiva mecanicistă asupra universului într-o variantă revizuită radical a creștinătății, pe care au denumit-o deism. Inspirându-se din descrierea newtoniană a universului ca fiind un imens ceas construit și pus în mișcare de către Creator, deiștii au promovat ideea conform căreia totul - mișcarea fizică, fiziologia ființei umane, politica, societatea, economia - își are propriul set de principii raționale stabilite de Dumnezeu, care
Iluminism () [Corola-website/Science/298728_a_300057]
-
În fizica newtoniană, căderea liberă a unui corp reprezintă mișcarea acestuia în condițiile în care este supus unei singure forțe și anume greutatea acestuia. Un prim exemplu în constituie căderea pe Pământ a unui corp când se neglijează frecarea cu aerul. Problema căderii
Cădere liberă (fizică) () [Corola-website/Science/333240_a_334569]
-
exemplu ecuația de stare a gazului ideal. Ecuațiile Navier-Stokes sunt ecuații de conservare a impulsului. Aceste ecuații se bazează pe a doua lege a lui Newton aplicată mișcării fluidului, împreună cu ipoteza că tensiunea fluidului este proporțională cu gradientul vitezei (fluid Newtonian), la care se adaugă gradientul presiunii. Ecuațiile furnizează componentele vitezei unei particule de fluid. Forma vectorială a acestor ecuații este: unde partea stângă a ecuației reprezintă accelerația, și poate fi compusă din efecte dependente de timp și convective, sau, dacă
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
formula 18 sunt considerate ca suma dintre componenta corespunzătoare a vitezei medii (mediată în timp) și componenta fluctuantă: Înlocuind această expresie în ecuația de conservare a impulsului se obțin "ecuațiile Navier-Stokes mediate Reynolds" ( - RANS), care pentru curgerea staționară a unui fluid newtonian incompresibil au forma: În aceste ecuații termenii adiționali care apar sunt cei de forma formula 21, se numesc "tensiuni Reynolds" și au semnificația de tensiuni aparente. Există două abordări în modelul RANS: Această metodă presupune rezolvarea unei ecuații algebrice pentru tensiunile
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
rațiunii și refuză acceptarea religiilor bazate pe revelație. În castelul din Cirey, Voltaire elaborează în anii 1736-1737 lucrarea ""Les éléments de la philosophie de Newton"", în care se prezintă publicului francez, încă dominat de fizica lui Descartes, principalele elemente ale fizicii newtoniene, până atunci abia cunoscute în Franța, deși "Principia mathematica" apăruseră în Anglia deja în anul 1687. Voltaire figurează singur ca autor, el a recunoscut însă totdeauna strânsa colaborare cu doamna Du Châtelet. În 1745 începe ea însăși - care îi plăcea
Émilie du Châtelet () [Corola-website/Science/311010_a_312339]
-
compuse. Eroarea acestuia a constat în faptul că a presupus că reacția metalelor are loc cu aerul, care pe atunci era considerat element chimic. Pe lângă legea conservării maselor, în dezvoltarea chimiei ca știință un rol important l-a jucat mecanica newtoniană. Astfel, chimiștii din jurul anului 1800, în frunte cu englezul John Dalton (1766 - 1844) și Claude Louis Berthollet (1748 - 1822) susțineau că între particulele care reacționează chimic între ele s-ar exercita o atracție, pe care au numit-o "afinitate chimică
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
rămas oarecum o curiozitate printre teoriile fizicii. Au existat dovezi că era preferabilă în raport cu descrierea anterioară a gravitației, cea datorată lui Newton: Einstein însuși arătase în 1915 că precesia periheliului planetei Mercur, inexplicabilă până la acea dată prin considerente de mecanică newtoniană, poate fi explicată prin noua sa teorie O expediție din 1919, condusă de Eddington, care avea scopul de a face măsurători de mare precizie asupra paralaxei stelelor îndepărtate cu ocazia unei eclipse solare totale, a reușit să pună în evidență
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
mai complicat. După cum se poate arăta cu un simplu experiment imaginar, urmând traiectoria în cădere liberă a diferitelor particule de test, rezultanta vectorilor spațiu-timp care pot reprezenta viteza unei particule (vectori temporali) variază cu traiectoria particulei; în termeni matematici, legătura newtoniană nu este integrabilă. De aici, se poate deduce că spațiul-timp este curbat. Rezultatul este o formulare geometrică a gravitației newtoniene doar pe baza conceptelor de covarianță, adică o descriere validă în orice sistem de coordonate. În această descriere geometrică, efectele
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
test, rezultanta vectorilor spațiu-timp care pot reprezenta viteza unei particule (vectori temporali) variază cu traiectoria particulei; în termeni matematici, legătura newtoniană nu este integrabilă. De aici, se poate deduce că spațiul-timp este curbat. Rezultatul este o formulare geometrică a gravitației newtoniene doar pe baza conceptelor de covarianță, adică o descriere validă în orice sistem de coordonate. În această descriere geometrică, efectele mareice—accelerația relativă a corpurilor în cădere liberă—sunt legate de derivata legăturii, demonstrând că geometria modificată este cauzată de
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
validă în orice sistem de coordonate. În această descriere geometrică, efectele mareice—accelerația relativă a corpurilor în cădere liberă—sunt legate de derivata legăturii, demonstrând că geometria modificată este cauzată de prezența masei. Oricât de stranie ar părea gravitația geometrică newtoniană, baza ei, și anume mecanica clasică, este doar un caz limită de mecanică relativistă. În limbajul simetriilor: unde nu poate fi neglijată gravitația, legile fizicii sunt invariante Lorentz ca în relativitatea restrânsă, și nu invariante Galilei ca în mecanica clasică
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
Aceleași date experimentale arată că timpul măsurat de ceasurile aflate într-un câmp gravitațional—timpul propriu, cum este el denumit—nu respectă regulile relativității restrânse. În termenii geometriei spațiu-timpului, timpul nu este măsurat conform metricii Minkowski. Ca și în cazul newtonian, aceasta sugerează o geometrie mai generală. La nivel local, toate sistemele de referință în mișcare geodezică sunt echivalente, și cvasi-minkowskiene. În consecință, acum avem de-a face cu o generalizare a spațiului Minkowski. Tensorul metric care definește geometria—în particular
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]