15 matches
-
care ar fi mai nenorociți... Unul e în toți, tot astfel precum una e în toate, De asupra tuturora se ridică cine poate, Pe când alții stând în umbră și cu inima smerită Neștiuți se pierd în taină ca și spuma nezărită - Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gândesc?... Ca și vântu-n valuri trece peste traiul omenesc. Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l... Ce-o să aibă din acestea pentru el, bătrânul dascăl? Nemurire, se va zice. Este
Mihai EMINESCU (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889). Poet național și universal by http://revistaderecenzii.ro/mihai-eminescu-15-ianuarie-1850-15-iunie-1889-poet-national-si-universal/ [Corola-blog/BlogPost/339456_a_340785]
-
lumească.Pentru ceilalți, ei trăiau în afara timpului, cu acea desfâtare inaccesibilă înțelegerii celorlalți, cu acel neobișnuit care-i făcea să fie unici. Îi promitea el oare visul și salvarea, ori jocul înșelător de umbre și lumini ce stăfulgeraseră zăritul și nezăritul. O undă de melancolie îi străbătu gândurile, iar picioarele sale o purtară pe malul mării.Venise cu el aici în locul acesta primejdios și încărcat de resentimente.Marea voluptoasă îi pregătise o nuntă neptuniană și fluidică, chemându-i în extazul furtunii
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 by http://confluente.ro/mariana_didu_1424006069.html [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
e rece, e ploaie, e marți... mai bine, nu! Mulțumi și plecă. Bătrâna nu luase în seamă până atunci vânzoleala panicată de la doi pași de ea. Dar acum își strecură capul printre privitorii adunați în cerc, hipnotizați de ceva încă nezărit de ea. Îndeobște sensibilă și plină de compasiune, acum se dovedi altfel. Se pomeni zâmbind a înțelepciune la vederea celor căzuți și ascunși de curioșii înspăimântați. Erau câțiva dintre avizii cumpărători ai anticarului. Zăceau pe jos contorsionați, însoțiți de răvășeala
CEASUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1416777868.html [Corola-blog/BlogPost/371858_a_373187]
-
flacăra, în zbor, în vânt și Mâna-Ce-a-Scris-Totul vă descifra hieroglifele sufletului tatuat, Există o cale de salvare - Voința prin care deții controlul! Privește spre sursă de lumină, fie ea palida, difuza, dar lumină, dacă există culoare există și lumina, chiar dacă nezărita! Renunța să mai caute, se trezi din mlaștină disperării, Uitase durerea amorțita de timp, trebuia să se întoarcă în el spre ieșire, în călătoria interdimensională prin labirint, Obstacole de trecut - pândind monștrii lăuntrici puteau oricând lovi prin agoniile trecutului, proprii
SINCOPE TEMPORALE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 by http://confluente.ro/Sincope_temporale.html [Corola-blog/BlogPost/367104_a_368433]
-
de o mâhnire neagră.” (Mateiu I. Caragiale) • complement predicativ; în relație sintactică de dublă dependență - cu regentul nominal (pronominal) - subiect (exprimat sau neexprimat): „Pe când alții stând în umbră și cu inima smerită, Neștiuți se pierd în taină ca și spuma nezărită.” (M. Eminescu) „Întors în țară, se văzuse jefuit de ai săi, înlăturat, hărțuit, prigonit și trădat de toată lumea...” (Mateiu I. Caragiale) • sau complement: „Numai luna printre ceață / Varsă apelor văpaie Și te află strânsă-n brațe, / Dulce dragoste bălaie.” (M.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mnemocăruța clipelor stelare 974. Sub cer ne naștem noi, copilărim, ne iubim și murim, în cer îngerii desfășoară un zbor mistic și himeric în splendoarea omniprezenței și omnipotenței atoateștiutorului. Iată, acesta mi-e versul/ izvor de adânc din prăpastia cerului/ nezărit dinaintea/ zămislirii privirilor noastre,/ vers moale ca plămada/ albă sau galbenă a oului/ din care m-ai născut,/ preasfântă aducătoare de trup/ pentru cugetul lumii./ Binecuvântate fie stelele umbrite!// Iată, acesta mi-e versul/ izvor de adânc și magie, nemuritorului
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în vechime", antiteza compozițională: tabloul cosmogonic și cel satiric; antiteza la nivelul vocabularului: Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi"; epitetele morale și ornante: "mișcătoarea mărilor singurătate", "galbenele file", "timpul mort"; comparațiile dau expresivitate ideilor filosofice: "ca și spuma nezărită"; personificări: "luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie"; metaforele vizualizează ideile: "urna sorții". Prozodia are la bază versuri lungi (15-16 silabe), ritm trohaic, rima inedită: "adâncă/ încă", "recunoască-l/ dască-l", "iată-l Tatăl". Luceafărul Luceafărul reprezintă expresia desăvârșită a geniului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
puterile sunt un organism: Dumnezeu 63. Astfel Dumnezeu e în lume ceea ce sufletul atomistic e în om ([Inima sistemei noastre planetare] Eminescu: 2011, X, 42). (h1g) Cum Dumnezeu cuprinde cu viața lui cerească Lumi, stele, timp și spațiu ș-atomul nezărit Cum toate-s el și dânsul în toate e cuprins Astfel tu vei fi mare ca gândul tău întins. (Povestea magului călător în stele Eminescu: 2011, I, 399). (h1h) 20.Eu sunt Sinele, o Gudäkesa, care sălășluiește în inima tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și despărțiți. Înțelegeam sensul și semnificația teologică, dar nu și înverșunarea cu care se voia impunerea acelei triade, în pofida tuturor discordiilor între creștini, a pizmei și a anatemizărilor reciproce, a excomunicărilor încrucișate. Toată lumea spunea că Dumnezeu pentru om era de nezărit și de neajuns, și, totodată, se dorea codificarea Lui. Oare exista ceva mai absurd? Aroganța teologilor falsifica printr-un noian de cuvinte zise și scrise simplitatea substanței. Până și în cetatea din Bobbio încercaseră să se strecoare susținătorii și detractorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rău îi poate trece prin minte să-l urmărească pe pensionarul paralizat de la mijloc în jos care, în drumul spre casă, seara târziu, în căruciorul său, traversează podul cu parapetul metalic șubred, de peste râul aproape secat și, la adăpostul întunericului, nezărit de nimeni, să-i facă vânt, iar acesta să sfârșească împotmolit, sufocat în mâlul scârbos, urât mirositor... E o datorie pentru fiecare dintre noi să stopăm răul. Dar ai dreptul să stopezi răul, comițând tu însuți un rău, de pildă
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
care ar fi mai nenorociți... Unul e în toți, tot astfel precum una e în toate, De asupra tuturora se ridică cine poate, Pe când alții stând în umbră și cu inima smerită Neștiuți se pierd în taină ca și spuma nezărită - Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gîndesc?... Ca și vîntu-n valuri trece peste traiul omenesc. Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l... Ce-o să aibă din acestea pentru el, bătrânul dascăl? Nemurire, se va zice. Este
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
veci al tău, nici dansul petuniilor magice în adierile khamsinului nu te poate face să uiți asta, nici îmbăierile în lacul tău sfânt, kanas, supranumit paleta lui dumnezeu, nu te răcoresc. nouă în al doilea loc: pe timp de noapte, nezărit de nimeni, nici măcar de adolescentul vultur harpagornis din turnul micului ox, singuraticul șașiu aruncă lopeți de limacși-vineții-cu guriță-cu-dinți în lacul kanas, și, de parcă nu ar fi fost suficientă această crimă, același singuratic șașiu aruncă lopeți de limacși vineții-cu-guriță-cu-dinți lângă trunchiul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
degrabă un învățăcel (Auta nu-l cunoștea) și-i spuse sclavului, nedîndu-i timp să i se închine, că numaidecât va veni strălucitorul Tefnaht. Când să-l întrebe de Marele Preot, Auta văzu că nici tânărul nu mai era: se strecurase nezărit. Străinii ședeau în jilțuri și priveau odaia în tăcere. Când intră Tefnaht, Auta tresări și vru să cadă în genunchi, dar fiul Zeului Puterii îl opri cu un gest aspru și-i porunci în șoaptă să se așeze și el
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ta lumească, Când corpul tău cădea-va de vreme risipit, Vei coborî tu singur în viața-ți sufletească Și vei dura în spațiu-i stelos nemărginit; Cum Dumnezeu cuprinde cu viața lui cerească Lumi, stele, timp și spațiu ș-atomul nezărit, Cum toate-s el și dânsul în toate e cuprins Astfel tu vei fi mare ca gândul tău întins. De-astă viață mândră de vrei să ai o știre Gândește num-atuncea la visuri și la somn, Ca mort e corpul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
care ar fi mai nenorociți... Unul e În toți, tot astfel precum una e În toate, Deasupra tuturor se ridică cine poate, Pe cînd alții stînd În umbră și cu inima smerită Neștiuți se pierd În taină ca și spuma nezărită - Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gîndesc?... Ca și vîntu-n valuri trece peste traiul omenesc. (M. Eminescu, „Scrisoarea I”). A te Îmbogăți mereu În gînd Înseamnă, de fapt, să poți să dobîndești o perspectivă asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]