15 matches
-
Toate Articolele Autorului 30/31 Decembrie 2011 Și fluierul simte din cântec durerea, și umbra mea știe care mi-e vrerea, și aerul acesta din care vă scriu, pipăibil cu mâna,- e atâta de viu! Tăcerea mă spune și gândul nezis, nu-i loc pentru taină între mine și vis, totul din jur e așa de rotund! Nu mai am unde să mă ascund. În trupul acesta vinovat de pământ nu-i gata lucrarea Duhului Sfânt! Tu, de ce-mi cauți
POEM CU FAŢA SPRE MUNTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Poem_cu_fata_spre_munte_.html [Corola-blog/BlogPost/351090_a_352419]
-
din ele duc înspre poeme? Tot mai copil mă știu, în tot ce sunt Prin ochii mei lumina se răsfață, Nu am văzut-o întreagă pe pământ Dar i-am iubit nemarginile-n viață. Cuvintele și ele câteodată Mă ard nezise-n cerul gurii lor Și gândul meu, cel răzvrătit pe roată, Îl știu tot mai aproape de izvor. Tu setea mea să n-o spui nimănui, Mi-e martoră vederea de sub pleoape, Nimic din mine prea departe nu-i, Tot mai
TOT MAI APROAPE SUNT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Tot_mai_aproape_sunt_nicolae_nicoara_horia_1353254232.html [Corola-blog/BlogPost/351320_a_352649]
-
Acasa > Poezie > Cantec > DE IARNĂ... (RONDEL) Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului DE IARNĂ... (Rondel) Era tăcere și pustiu Iar timpul parcă-ncremenise, Pe buze, întrebări nezise, Și-n ochi, nimic din ce e viu. Când te-am pierdut, nici nu mai știu, Au înghețat, la nașteri, vise, Era tăcere și pustiu, Iar timpul parcă-ncremenise. Și prin decorul argintiu Mai zac poemele nescrise, Prin viscolul ce
DE IARNĂ... (RONDEL) de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/silvia_risnoveanu_1485641931.html [Corola-blog/BlogPost/376138_a_377467]
-
Acasa > Versuri > Iubire > NE-AM SPUS Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1729 din 25 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ne-am spus nezisele iubiri în așternuturi inimoase în focuri levitând zevzeci ne-am rătăcit în game joase Porniri de guguștiuci de stradă ne-au îngriit penele albe un colț anemic dintr-un zid s-a spart în alte colțuri dalbe În ochi s-
NE-AM SPUS de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1443188100.html [Corola-blog/BlogPost/372163_a_373492]
-
trezit din Poem dimineața Spălându-și cu roua cuvintelor fața! Auzul era plin de un hohot homeric, Ce surdă-i bucuria din întuneric! Jucau trepădușii pe inima-i frântă, Orbise poetul de-o dragoste sfântă Precum cântărețul de-un cântec nezis, În jurul lui totul era interzis, Durerea-l ardea ca o flacără vie- Orbise Poetul neputând să mai scrie... Cuvintele lui sângerau pe retină, Orbise poetul, ce soartă cretină! Azi cerșetorul de lumină e mut, Aș vrea câteodată în el să
ORBISE POETUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1432622156.html [Corola-blog/BlogPost/344101_a_345430]
-
părinții mi-au lăsat în seamă toate cuvintele lor: “fiule, ai grijă de ele, niciunul să nu piară, în afară de cel sortit pierzării...” Cel dintâi vorbit a fost cuvântul “Mamă!” Și acum, la bătrânețe, o parte din ele mi-au rămas nezise încă. Duhul lor îmi așteaptă rostirea, precum numele pruncului Ioan, pe buzele preotului Zaharia. Vorbirea fără cuvinte, mută este! Mi-ar plăcea atât de mult ca ultimul să-mi fie-“Lumină!” Între întâiul și ultimul e toată respirața mea! Convorbirea
CUVÂNTUL VORBIT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 357 din 23 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cuvantul_vorbit_.html [Corola-blog/BlogPost/351030_a_352359]
-
duse-n brațe Cu neputința strigatului de ajutor, Pe un pământ al rânjetului de paiațe În care îngropam iluziile ce dor, Se scurg precum nisipul ale noastre vise, Clepsidrele sunt mate, timpul se cerne-n sus, Tâmpla întoarsă uită țipete nezise, Uită propria naștere, uitând tot ce n-a spus, Uită înțelesul poveștilor cu zâne, Păstrează însă-n suflet balaurul de foc, Mecanică trăirii lăsată fără frane Oprește doar de stâncă, lovită-n loc cu loc, Iar astăzi cu candoare, fără de
PRAGUL DINSPRE TINEREȚE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1474150508.html [Corola-blog/BlogPost/373931_a_375260]
-
-a greșit, cu ce drept universul ăsta surdîi negociază visuri vânzâdu-le- n absurd?... XVI. GLOSSĂ, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017. GLOSSĂ Când destinu-și poartă visul Între ieri și între azi, Dăruindu-ți tot nezisul, Nelăsându-te să cazi, Poarta inimii o cată, Om din om, suflet din suflet, Într-o lume vinovată, Ce te știe după umblet. Cale nu-i în pustiire, Nu găsești lumină-n cer Dacă nu crezi în iubire, În eter
SILVANA ANDRADA by http://confluente.ro/articole/silvana_andrada/canal [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
în cer se vând pe bani, Tot crezând, mutând destine, Negociem viața în ani, Fără a mai ține seamă Că te înalți și poți să cazi, ... Citește mai mult GLOSSĂCând destinu-și poartă visulîntre ieri și între azi,Dăruindu-ți tot nezisul,Nelăsându-te să cazi,Poarta inimii o cată,Om din om, suflet din suflet,Într-o lume vinovată,Ce te știe după umblet. Cale nu-i în pustiire,Nu găsești lumină-n cerDacă nu crezi în iubire,În eter și
SILVANA ANDRADA by http://confluente.ro/articole/silvana_andrada/canal [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > GLOSSĂ Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului GLOSSĂ Când destinu-și poartă visul Între ieri și între azi, Dăruindu-ți tot nezisul, Nelăsându-te să cazi, Poarta inimii o cată, Om din om, suflet din suflet, Într-o lume vinovată, Ce te știe după umblet. Cale nu-i în pustiire, Nu găsești lumină-n cer Dacă nu crezi în iubire, În eter
GLOSSĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1483713261.html [Corola-blog/BlogPost/368839_a_370168]
-
dramă, Între ieri și între azi, Viața trece, lasă-n urmă O silfidă umbră calmă, Miel pierdut din a sa turmă, Mângâiere după palmă, Făurește un trup de om Din cenușa-n lut abisul, Vraja întâiului atom Dăruindu-ți tot nezisul, Undeva, pe-o stea anume, Tot frumosul din privire Călăuză-ți este-n lume Și pătruns de nemurire, Pajiști verzi și colorate Și păduri albe de brazi, Dăruite sau visate, Nelăsându-te să cazi, Pentru că-n singurătate N-ai destinul
GLOSSĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1483713261.html [Corola-blog/BlogPost/368839_a_370168]
-
credință, Lacrimi șterge din portret Șterge propria-ți neputință Ce te știe după umblet, Ce te știe după umblet, Într-o lume vinovată, Om din om, suflet din suflet, Poarta inimii o cată, Nelăsându-te să cazi, Dăruindu-ți tot nezisul, Între ieri și între azi, Când destinu-și poartă visul... Referință Bibliografică: GLOSSĂ / Silvana Andrada : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2198, Anul VII, 06 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Silvana Andrada : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
GLOSSĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1483713261.html [Corola-blog/BlogPost/368839_a_370168]
-
între Galeria ... și tabloul lui Velasquez, Meninele, numind romanul un instantaneu etern. Acceptând tabloul pictorului spaniol ca pe o "lecție bună pentru un romancier modern"46, Țoiu definește pictura în sens platonician, ca pe o artă a muțeniei, un discurs nezis 47. Și în Căderea în lume și în Galeria cu viță sălbatică descrierea ekphrastică funcționează la nivelul narațiunii ca un discurs nezis/negrăit, un discurs de completare a universului romanesc. Descrierea Plata dijmei explică o secvență din înfruntarea lui Chiril
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
un romancier modern"46, Țoiu definește pictura în sens platonician, ca pe o artă a muțeniei, un discurs nezis 47. Și în Căderea în lume și în Galeria cu viță sălbatică descrierea ekphrastică funcționează la nivelul narațiunii ca un discurs nezis/negrăit, un discurs de completare a universului romanesc. Descrierea Plata dijmei explică o secvență din înfruntarea lui Chiril și a Retei cu sistemul politic oprimant; cea a statuii ciobite a Victoriei din Samotrache poziționează autorul (dar și cititorul) în legătură cu statutul
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
ca singurătatea, destinul, cumpătarea, liniștea, precum și asupra impresiei că "umbra faptei" o urmărește și devine obsesie. Doina Sălăjan a obosit, emoția a secătuit, comentariul este rece, poeta își contemplă parcă trăirile de la distanță, concretizându-le epic, ca în această "Teamă nezisă", din care ar fi trebuit să lipsească comentariul. Solul unui tragic rege care-i oferea totul, subjugând-o pentru totdeauna, spune destul, simbolistic, pentru ca explicațiile să nu mai fie necesare: "Nu vine nimeni. Nu-mi mai știe seama/ Nici tainic
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]