63 matches
-
anii șaizeci, s-a creat o enormă vîlvă în jurul receptării Lolitei, a tehnicii construcției narative, a invenției lingvistice aproape inepuizabile și, în primul rînd, a temei romanului:povestea devoratoare a iubirii dintre un bărbat matur, rafinat, intelectual francez, și a nimfetei Lolita, o fetiță americană de doisprezece ani, cel mai ciudat amestec de inocență, de perversiune, la limita raționalului cu iraționalul. După 1990, multdiscutatul roman a fost publicat și la noi, mai întîi la Editura Universal Dalsi, în 1994, în traducerea
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
pe scenă nu au fost speculate cele două, să spunem, din ipostazele esențiale construcției teatrale. Predomină structura narativă, cea a romanului, și, deci, fațeta de povestitor a lui Humbert, lipsind cea de personaj-autor, Humbert cel angajat direct în relația cu nimfeta Lolita, Humbert cel care povestește ce simte, ce vede, ce se naște și ce crește în imaginația lui în care Lolita este idol și prizonieră, deopotrivă, Humbert cel care amestecă aiuritor senzorialitatea simțurilor și a observațiilor. Farmecul straniu și plin
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
Sinidis. Povestite în trei cărți: despre carne, despre vin și despre suflet. Toate, mai curînd para-poezii decît părți de roman, avînd talia subțire a confesiunilor care, niciodată, nu compromit. Amintiri de l'outre tombe, despre iubiri protector- suave, puppy-loves, pentru nimfete dispărute în floare, care se întorc, tot așa de frumoase, printre vii, se amestecă, disproporționat, cu plăceri mature, dospite, pe cît de intense, pe-atît de fade. Nu putem ști care dintre ele va fi scandalizat mai tare, într-o lume
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
adevăr, în care se înscrie un hedonist. De fapt, tocmai fragilitatea dă forță, aici, echilibrului. La drept vorbind, dincolo de prologul acesta cumva didactic, Între două povețe? chiar este o schiță despre fragilitate: Nina, poate întruchiparea unui Mefisto cu aer de nimfetă, delicată și stranie, provocatoare și grațioasă, cochetă și dominatoare prin ezitare, azi doar un abur de tristețe coborît prin paginile de început și de sfîrșit în ușoară ironie. Să mai spună cineva că I.L. Caragiale nu va fi știut să
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
Dacă marele păcătos Nikolai Stavroghin nu se poate salva pentru că orgoliul îl împiedică să-și mărturisească în toată urîțenia ei fapta care va duce la sinuciderea unei fetițe pervertite moral tot la vîrsta de 12 ani, cum va fi și nimfeta lui Nabokov, Humbert Humbert crede că relația incestuoasă cu fiica sa vitregă ar fi reprezentat ceva extraordinar și ar fi în stare să facă orice ca să ia totul de la capăt. Atunci cînd o găsește pe Lolita, care a reușit să
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
sa. Dacă la apariția sa Lolita a produs un imens scandal, acum problemele morale și juridice pe care le-a suscitat atunci par de domeniul absurdului. Deși, dacă e să-l credem pe expertul în materie Humbert Humbert, cantitatea de nimfete din lume este constantă, iar așa-zișii artiști încîntați de frumusețea lor virilă și obsedați pînă la nebunie de aceste pubere de 12-13 ani care au ceva demonic în ele nu par să fie nici ei pe cale de dispariție. Dar
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
cînd Nabokov, care susține că nu-l interesează salvarea, ci frumosul artistic, va încerca să o salveze pe Lolita ca om, dar o va ucide ca personaj. Fiindcă, femeia obișnuită din finalul romanului nu va mai avea nimic comun cu nimfeta fugită în lume cu thăticul său vitreg, Humbert Humbert, care, în visul său nebunesc de a rămîne toată viața cu ea și a trăi așa, suspendați între rai și iad, o ducea automat spre pieire. Acest sfîrșit, care nu mai
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
de drac. Apoi chitește bărbatul stătut una mehenghe (cf. Dicț. Lazăr Șeineanu, ed. 1896,= isteață). Femeile deștepte, decretează Chirică, au 2 coaste de drac. în sfîrșit, alegerea se oprește la răul cel mai mic: ,un puișor de fată" (minoră? o nimfetă?), bună, harnică, blajină și cu zestre, la care operația extragerii unicei coaste de drac - pentru a deveni o soție perfectă - e mai facilă. Iată materie pentru un masterat, dacă nu pentru un doctorat în studii de gen. Mai am destule
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
în fața senzualității? Contează, înțelegem, extensia ei literară, putința instrumentării depășirii oricărui tabu. La fel ca în toată proza sa, Radu Mareș e interesat de jocul identităților, de masca socială și de condiția prizonieratului. Naratorul din O bătaie în ușă seduce nimfeta povestind, înlocuind, deci, nevoia de singurătate, sindromul Robinson, cu un sindrom Lolita. La fel procedează și scriitorul din proza ce dă titlul volumului. Când salvează țiganca înghețată în mașină, el pândește, analizează regizoral, apoi seduce prin poveste, virusat și el
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
în ochi”, sună verdictul din jurnalul de autor. Să nu uităm că în proza lui R. Mareș atât singurătățile vârstelor, cât și interdicția senzualității melancolizează. De aici impresia că autorul taie prea brutal din text, pornind de la reveria voluptuoasă (o nimfetă sau o idee) ce va fi suspendată și vag politizată, dar lasă totul echivoc, rezultând un final nefericit. Sau nefertil. Firește că cititorul, urmărind aceste grile de lectură, rămâne cu impresia că Radu Mareș construiește cu insistență singurătățile unor indivizi
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
cel care tocmai a trecut - cel puțin așa cum se anunță. De la geam, vezi un ins căzut pe gheață, cum se readuna cu dificultate, pe când la televizor, unde au revenit cuvenitele programe, un tip neconvențional înjunghie, cu indiferență obișnuinței, o superbă nimfetă despuiata ce se desfată sub dus, cu nesăbuitul sentiment de siguranță al oricărei persoane la ea acasă. Pe masă, ultima gazeta a anului defunct oferă calcularea noului impozit pe proprietate ce indică tuturor psoesorilor de spații locuibile necesitatea inexorabila de
După revelion by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18193_a_19518]
-
Pavel Șușară Cu patru ani în urmă, la prima ei expoziție în România, pe atunci patronată înalt de Ion Iliescu, nimfeta de geniu a picturii universale, pe numele ei Alexandra Nechita, declara răspicat, într-un seducător idiom vasluiano-american, că școala este un factor parazitar, inhibant și stricător nesățios de talente virginale și că, în concluzie, nubila clonă picassiană nu va recurge
Amurgul unui răsărit: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17059_a_18384]
-
Nu peste multă vreme, Emil Constantinescu descoperea o altă stea a artei românești contemporane, pe regretatul, astăzi, Sabin Bălașa, autorul cerurilor pe care zburau îngerașii de la Scornicești și de la Petrești. O lucrare a acestuia, probabil o Elenă în chip de nimfetă albăstrie, odihnește, poate, și acum pe la Casa Albă, adusă de Bill Clinton după ce o primise la București de la același Emil Constantinescu. Așadar, nici o șansă ca unitatea inaparentă a celor patru tablouri să vină, cumva, din această direcție. Atunci nu mai
Patrimoniu recuperat, la aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8320_a_9645]
-
în curte, fetele din Corint / încălecară pe bicicletele de argint / fulgerînd din pulpele o clipă dezvelite". Ochiul avid de frăgezimi răzbate "prin curți și văzdoage" unde privește "cum dorm eleve în iatace, / cu pulpe plăpînde de chihlimbare". Elevă este și "nimfeta Niceta" lui Kogălniceanu din Iluzii pierdute ... Un întăi amor care, în Alfabetul doamnelor trece drept cap de serie pentru copile și copilițe, "fete înfiorate de aripi de zburători". Din această speță pare a fi și Lili, o elevă nu tocmai
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
curtezanelor ? Numele ei poate fi derivat, deopotrivă, de la "liliachiu" (lila), care la Dimov reprezintă însuși misterul, de la "lilial", căci grația și gingășia crinului sporesc strălucirea pielii ei albe ori, în funcție de alegerea ipostazei, de la Lilith, demonul-femeie din tradiția cabalistică. O altă nimfetă cu statut incert din poemele lui Dimov este Jeny, un nume banal scos în evidență prin y-ul din coadă. Dacă astăzi o atare ortografiere apare desuetă, dacă nu chiar vulgară, în interbelic făcea furori. Iată, în același Alfabet ..., o
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
vulnerabil îmi apare acuma băiețandrul încruntat, cu pieptul înfipt în gard ca-n vîrful săbiei din "mormîntul haiducului". N-am întors capul, dar știu că m-a urmărit cu stomacul strîns într-un spasm. L-am lăsat cu mînie pe nimfeta care-i trecuse prin zodie, rîzînd de el: "Mă rîzi". Și-a luat revanșa. Clipa-clipita aceea (cît un lac, cît o vară ploioasă) a veșnicit-o în seria de acuarele Fata și șarpele. M-a pictat cu mîini îndrăgostite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
inteligența picturii. Culoarea, instinctul ei". A avut dreptate să uzeze de mottoul cu poetul-ochi. E pictorul-ochi. Albumul ăsta nu-i decît o biografie a trupului. Mi-e neplăcut să recunosc, dar a trupului meu. A făcut colecția trupurilor mele: de la nimfetă pînă la explozia hormonală. Pînă la excedentul hormonal de la sfîrșit. Un paradis diafan, degenerat în clocot vital. ("Iar te lași dusă de prețiozități, Iordana. Atenuează, nu-ți șade bine postura de prețioasă ridicolă"). Dar cum să atenuez ce-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
soi de fericire nebună, prostească, inexplicabilă, cînd ating culoarea aceea cu vîrful degetelor. Imaginile tale se nasc firesc, Russ. Tactile, olfactive, mustind de prospețime, mă trezesc eu vorbind celebrissmului prieten de jocuri copilărești. Revin la album. Îmi redă adolescența cu nimfeta asta. Nu mă mai tot reda atîta mie însămi, Rusaline. Mi-a răspuns: "Să mă explic într.o frază, două? Definitivez o personală și citesc, pesemne drept recompensă, romanul tău ultim, Bolduri pentru fluturi. Vino la Dorobanț, să.mi cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
copleșitoare variantă a Cântării cântărilor. Adâncimea dramei e atât de mare și vraja primejdiei atât de intensă, încât s-ar putea să nu mai ieșim niciodată din ele, fie c-am fost, fie nu, vrăjiți de farmecul letal al vreunei nimfete: "Lolita, lumină a vieții mele, flacără a viscerelor mele. Păcatul meu, suflet al meu. Lo-lii-ta: vârful limbii execută o mișcare în trei timpi, coborând pe vălul palatului ca să atingă, la timpul trei, dinții. Lo. Li. Ta. Dimineața era Lo, pur
Vă plac fetițele de cincizeci de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7946_a_9271]
-
Kinderland, prezintă un fenomen la fel de tragic: condiția copiilor părăsiți de părinții plecați la muncă în străinătate. Cristina Dumitrache, la numai 12 ani, are în grijă frățiorii de grădiniță, Dan și Marcel. Învață să facă de toate; așa încât, viața ei de nimfetă se transformă repede în cea a unui copil-adult. Iarăși o realitate covârșitoare, nu doar a Moldovei. Liliana Corobca instalează cititorul într-un discurs al neprihănirii, din care reținem, în primul rând, felul cum păstrarea ingenuității devine o formă de eroism
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
situa la marginile lumii, în noul infern capitalist, dublând fantoma celui proaspăt închis, sovietic. Interogația moralei și condiția femeii aveau mesaje clare, unite într-o temă preferată de scriitoare: copilăria ratată. Interesantă era în romanul Un an în Paradis psihologia nimfetei metamorfozate cu brutalitate. Sonia și eroina din Kinderland trec prin trauma maturizării forțate, pierzând toate sensurile copilăriei. Două singurătăți, prinse în anomaliile societății noi, imature. Realitățile din Moldova și România sunt, și de această dată, asemănătoare: copiii emigranților și fetele
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
disfuncționale. Între soți există doar o legătură contractuală, necesară pentru a ieși din țara „Cizmarului”. Încolo, amenințări, vieți paralele, incest și afaceri. Cele patru secțiuni ale romanului surprind înstrăinările din familie, exilul fetelor la un cămin elvețian, emanciparea artistică a nimfetei și epilogul. Mai mult poetico-teatral decât picaresc, romanul înaintează printre senzațiile amestecate ale tinerei naratoare. Problema identității se revarsă peste toate tonalitățile. Țara e recunoscută prin mirosul mâncării și scrisorile celor rămași (între care bunica este ucisă de dor sau
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
Veteranyi împrumută teoria relațiilor dintre lucruri via Matisse, decât să construiască hotărât universuri. Ca roman al feminității fărâmițate și refăcute, De ce fierbe... nu depășește simbolic o Lolita dintr-un fals Zirkusroman. Mai interesantă mi se pare dezvrăjirea Occidentului prin ochii nimfetei. Frau Hitz, îndrumătoarea de la internat, are înăuntru „o mulțime de rafturi pe care stau ghemuiți niște polițiști mici”; în Vest, „câinii sunt mai importanți decât oamenii” și „aici toți au apă caldă la baie și un frigider în inimă”. Mai
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
degrabă acesta e argumentul care-o convinge pe Tina. De altfel, în virtutea aceleiași sensibilități, dezvoltă și discretul flirt incestuos cu un verișor mai mare. Nimic exagerat și nimic ultragiant moral în aceste pagini. Cristina e departe de a fi o nimfetă. Maturitatea ei (forțată, cum știm, de împrejurări) nu se manifestă altfel decât proteguitor. Dacă e maternă cu Dan și cu Marcel, față de Lucian (verișorul de la care primește un sărut amețitor) ea rămâne cel mult filială. Micile improprietăți de limbă sau
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
mult prea îndestulată și simți fericirea cum dă afară din tine ca aluatul din vailing când bunica uita să frământe pâinea ori ca epavele ce invadează țărmurile când marea se înfoaie în adâncuri te dedai la plăceri lumești și imaginezi nimfete masturbându-se în spatele camuflajelor pâlpâi printre lumânări și aproape te confunzi cu o lumânare mulțumit că ai norocul să te afli pe un tort aniversar și o doamnă dintr-un cartier rezidențial suflă și exclamă în ovații văzând că tu te-
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]