35 matches
-
care vreți dv. Comparația ne disperă. Întorcîndu-ne la blaturi: ele colorau campionatul. Umpleau culisele de freamăt. Dezlănțuiau pasiuni în emisiunile de sport din fiecare duminică noaptea. Alimentau presa cu știri despre telefoane, bani, aranjamente, întîlniri de taină. Dar acum? Nimica nimicuța, Dinamo joacă la fel ca Bacăul. Și Bacăul ca Dinamo. Steaua ia bătaie acasă de la AEK Timișoara. Cum care AEK? Cum care Timișoara? O echipă mixtă, făcută din cîștigătorii fără glorie ai primei serii din B și perdanții glorioși ai
Fotbal fără blaturi by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14836_a_16161]
-
decoraților răsunau dangăte de mulțumire. Și, apoi, știrile noastre cele de toate zilele (nu doar de NATO). Iar reporterii locali s-au îmbrăcat în straie naționale. Între atîtea plictisitoare lucruri, nici Vacanța Mare nu se mai vede. Nici Dan Negru. Nimicuța, nimicuța.
Plictiseală by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14505_a_15830]
-
răsunau dangăte de mulțumire. Și, apoi, știrile noastre cele de toate zilele (nu doar de NATO). Iar reporterii locali s-au îmbrăcat în straie naționale. Între atîtea plictisitoare lucruri, nici Vacanța Mare nu se mai vede. Nici Dan Negru. Nimicuța, nimicuța.
Plictiseală by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14505_a_15830]
-
când în când, vechii combatanți ai unor campanii glorioase, să-și depene amintirile, cum era și cum mai e, iar Sănducu, dat dracului cum era și teatragiu, - că venea îmbrăcat dinadins în țoalele cele mai sărace - era de părere că... nimicuța nu se schimbă, dragul meu, decât cum e mai bine să se jupoaie unii pă alții... Sigur, îi dădea mâna! încolo, ...Diogene, care fusese profesor de Naturale, susținea că pomana, cerșitul sunt cele mai vechi ocupații omenești, ...ca și cealaltă
Magna Carta Apud Domine 1215 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10329_a_11654]
-
degrabă, bortă; cei mici erau goi pușcă, unul avea, e drept, o căciulă de miel, dar asta-i era toată găteala; un băiat purta caftanul larg al tătîne-său, dar caftanul era deschis și se vedea că altceva nu mai avea nimicuța. Dunărea se revărsase pînă departe, peste cîmpie, apa pleoscăia sub copitele cailor. Steagul austriac fîlfîia pe vasul cu aburi Argos, ne făcea semne de parc-ajunsesem acasă; înăuntru era un salon cu oglinzi, cărți, hărți și divanuri elastice, masa era
Un danez la porțile Orientului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16965_a_18290]
-
e un caz interesant din mai multe puncte de vedere. În primul rînd, pare să ilustreze tendința colocvială (mai veche) de a adăuga sufixe diminutivale, cu valoare afectivă, celor mai diverse clase lexico-gramaticale (adverbe, pronume, chiar interjecții: binișor, acușica, mătăluță, nimicuța, aolică). După toate aparențele, mersic provine din atașarea sufixului diminutival -ic la mersi; nu neapărat după o regulă compozițională strictă, ci mai mult prin analogie, după modelul altor derivate. Nu întâmplător îl găsim uneori pe mersic - scris și, etimologic, mercic
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]
-
Mai degrabă stai și ascultă și ai să te minunezi. Spuneam eu mai devreme că o plecat s-o caute pe rusoaică... Pe Liuba. Auzi dumneata! O pornit cu bățu-n mână, fără să știe decât orașul de unde era rusoaica.Incolo nimicuța...Cum o trecut granița, asta nu vă pot spune. Dar știu că o trecut-o și o pornit prin pustietăți și străinime, s-o caute pe Liuba lui...Nu știu ce le spunea jandarilor și celor ce îl întrebau ce caută. Da
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
luat o nevastă frumușică foc... La aceste vorbe, Mitruță a făcut un gest, ca și cum s-ar fi ferit de o lovitură în moalele capului...Intr-un târziu, a întrebat: Si ce dacă? Dacă ar fi numai tânără n-ar fi nimicuța, dar îi plină de nuri de le lasă gura apă vecinilor. De această dată, Mitruță s-a făcut alb ca un perete proaspăt văruit. „De unde știe moș Pâcu de Zâna și Iordache?” l-a săgetat întrebarea în creier și nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mai ești! Ca să-ți stingi setea nu te-i mulțumi și cu apă chioară? Cam știu eu unde bați, dar mai pune-ți pofta-n cui, Pâcule. Până diseară, la Crâșma din drum, nu ai de unde să te înfrupți cu nimicuța. O să mi se corogească gâtul ca doagele polobocului uitat la soare. Si asta îmi trebuie mie? Dar n-am ce face, vrei nu vrei, bea Grigore aghiazmă! Te rog ca din această minută să nu mai vorbești de funie în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Să știi că am să-i fac felu’ și gata. Da’ ia spune tu, Dumitre, la vremea noastră rămânea cumva vreo puicuță necălcată? Ferita sfântului! ... Acum să te văd, Pâcule! Fetișcanele se zburătăcesc ca rândunelele în jurul tău și tu nimica nimicuța... Cam ai dreptate, Dumitre, pentru că nu știu cum să-ți spun, dar...de o bucată de vreme mi-o cam slăbit vederea și...nici nu le zăresc măcar, bată-le să le bată norocul și bucuria. Au râs și de astă dată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
taci molcum acolo și-ți vezi de-ale tale. Și să nu-ți uiți vorba, Dănilă, ce treabă ziceai că ai cu mine? DĂNILĂ: De uitat nu mi-o uit eu, bădie. Da' parcă nu-mi mai vine a spune nimicuța, că mi-i să nu mă umfle cumnata-n căngi și să mă facă mii fărâme... ANISIA: Ei, să nu-ți vină să crăpi? Ce spuneam eu? După ce că-l aduce, doamne iartă-mă... ISPAS: Da' taci, măi femeie, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
i-au crescut dracului ochii în cap cât cepele cele bulgărești! CODÂRLIC: Valeu, lasă-mă, gata, mă dau bătut. (Apare un urs cu Codârlic în brațe. Îl trântește de pământ, se întoarce, pleacă) Valeu, coastele mele! Nu-mi mai trebuiește nimicuța, vreau să plec... DĂNILĂ: Unde să pleci, frumosule? Iaca balta ici. Du-te de-i spune dracului bătrân să mai iasă și el la lumină, că nu i-a fi degeaba. Ori poate ai poftă să te mai îmbrățoșeze încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
DĂNILĂ (îl ridică la loc, îi strigă la ureche): Da' poate n-ai auzit tocmai bine chiuitura mea. Ce zici, mai facem o probă? Asta așa, treacă de la mine... CODÂRLIC (spăimântat): Ba nu, mă rog frumos! Eu nu mai vreau nimicuța decât să plec în baltă... (încearcă să se dezlege.) DĂNILĂ (aruncă ciomagul): Ia să te ajut. (îl dezleagă) Să-ți fie de bine petrecerea! CODÂRLIC: Lumeee, mi s-au detunat de tot rădăcinile coarnelor din cap! Nu mai stau nicio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
din mână”. Apoi îți convine să spui asta după ce mă faci prost. Te rog să mă ierți. Da’ mă minunez de neștiința dumitale. Cum, domnule? Cum? De două zile nemții au început războiul împotriva polonezilor și dumneata să nu știi nimicuța? Doamne ferește-mă! Dacă nemții o început război, atunci iar ia foc lumea, că aiștia nu se potolesc cu una cu două. Da’ știi ceva, jupâne? Până ce eu am să cumpăr din târg una-alta, dumneata caută niște gazete, să mă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
păreau gata să străpungă peretele din față, la care privea... Moș Dumitru rămăsese într-o așteptare mută. Atitudinea și ochii lui arătau că poartă o întrebare: „Ce i, Costăchele, tată? Ce scrie acolo de ai rămas așa, fără să spui nimicuța? Grăiește, băiete! Îi adevărat că nemții o început iar război?” În încăpere se lăsase o tăcere grea... Doar razele asfințitului desenau o pată sângerie pe peretele la care privea Costăchel... Nașule, tare mi-i teamă că focul a fost aprins
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
tușa Varvara bulgări cuvinte pline de obidă: De la un timp nu mă mai înțeleg cu ea. Croșetează. Ce Dumnezeu croșetează, numai ea știe. Tot ce lucrează ziua, strică seara. A doua zi o ia de la capăt. N-o mulțumește nimica, nimicuța. Nu-i place când răsare soarele, ar mai sta în pat; i se pare că noaptea e prea scurtă; nici când apune soarele nu s-ar culca, nu poate îndura ploile că udă prispa, nici vântul că scutură pomii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
umple și ulcica cu vin. Apoi până gusta el din ulcică puteai să ajungi la târg, iar cât timp mai trăgea din lulea, ca să se sature, puteai să te întorci și nimereai taman când el reîncepea povestitul. Așa că nu pierdeai nimicuța... Pe măsură ce Cotman povestea despre năravurile lui Pâcu, fețele cărăușilor se luminau tot mai mult. În cele din urmă, au început să râdă așa ca altădată. În acest timp, Măriuța, atrasă de râsul cărăușilor își făcea de treabă prin dreptul ușii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pentru musafiri, mama Maranda l-a luat În brațe pe Tudorel, care o privea cu o curiozitate deosebită, fără să scâncească sau s-o caute din priviri pe Maria... ― Apăi băietu’ aista a’ vostru Îi tăt numai ochi. Nu zâci nimicuța. Doar când l-am pupat pi obraz o zâmbit a râdi. Seamănă cu tat-su, că nici el nu zâce’ nimica, orice i-ai fi făcut... Nu-i plăce’ doar să stei sângur. Încolo... ― Așa-i el, mamă Marandă. Parcă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lungimi, de ce nu se întîmplă mai nimic pe scenă, nu se joacă nimic, totul e diluat, fără substanță și miză, deși, repet, în piesă ar putea să fie altfel, de ce e nevoie de doi actori cu nume, dacă nu faci nimicuța cu ei - sau, poate, distribuirea lor este suficientă, așa, în sine. Și singura idee regizorală. , întrebări, tot felul de întrebări. Cu și fără răspuns.
Întrebări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7504_a_8829]
-
eu ceva mai mult din vorbele doamnei?, o să fie drum lung de la povestea spusă de doamna la ceea ce am văzut eu că s-a întâmplat?, că mai știu și eu câte ceva, nu muncesc aici de trei ani fără să știu nimicuța, ce-o fi vrut domnul de la fata aia?, că mult a plătit pentru ea. Când Dumnezeu o să ajungă cu povestea și la Tina?, că mi-a făcut capul calendar cu ea și bărbatu-său... — Doamnă Loredana, dacă tot povestim, grădinăreasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
văzuse niciodată, i se pare că are vedenii, se uită și ea mirată la copac. La ce-o fi privind doamna? Neli se uită lung la stăpână. Ce-o fi văzut? Pe mine, până acuma, nu m-a speriat cu nimicuța, ce nimicire cu poveștile ei, despre ce vorbea doamna mea? Cățeaua latră ușor, mârâie ciudat, e tot la picioarele Loredanei, culcat!, comandă iarăși, taci din gură, Tara!, amândouă, femeie și cățel, formează un tablou care își așteaptă asasinul, adică pictorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să întrebe ea la ce obiecte voi da examenul ăsta?, la ce mai învăț eu?, să vadă dacă sunt niște cărți cu întrebările alea la engleză, la mate - că eu dintotdeauna am văzut-o studentă (oftează) -, dispărea fără să spună nimicuța. Mă întrebam mereu unde e, unde stă, poate e la film, speram asta, că-i plăcea filmul, a văzut „Frumoasa din pădurea adormită” de trei ori, și-l punea pe computer și stătea nemișcată acolo... un imn închinat iubirii, mami
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vă gândiți la așa ceva, și unde să se fi dus amândoi?, unde să se fi întâlnit?, în apartamentul ei?, să se fi dus la ea?, nu cred... De ce-ați adus paharul ăla cu apă, dacă tot n-ați băut nimicuța din el?, îl țineți degeaba?, stă pe masă de la început, se tot clatină apa asta singură, a început să se tulbure, de la praf, probabil. Mă uit la dumneavoastră, povestiți cu atâtea amănunte, de parcă... — Mai scap și eu de întâmplări povestind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
un teatru „de vioară”, cum i-a zis Tina cu detașare și ironie. Ai stat la spectacol, fermecată de Maestru și de vocea lui, am văzut... Eu n-am putut niciodată să scriu, și din ce scria tipa, nu înțelegeam nimicuța, nu înțelegeam ce mâzgălea pe hârtiile alea. Povestea aia despre artist și Dumnezeu... Odată ca niciodată, pe când cântecele de dor făceau să plângă lemnele și pietrele, pe când puricele își lua o cămașă mai subțire ca pânza de păianjen, o spăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mă strofocam de mama focului, cu cei zece meșteri mari, calfe și zidari, ea s-a ridicat să bea apă. Era goală, așa cum o făcuse maica ei. A traversat camera, dar eu m-am roșit tot, nu i-am făcut nimicuța. A fost o lecție de umilire pe care n-o pot uita. Ia să-i fi băgat pula în gură, să vezi cum se liniștea. Tu cum ești? — Eu sunt bolnavă. Ți-am dat banii să-mi pui parchet peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]