12 matches
-
ELEGIE PENTRU SOMNUL PRIVIGHETORII Nu ți-ar fi, să-ți fie frică! glonțuită sub aripă, noaptea între cântece seara-ntreagă liniște; căutate-aș, căuta, Cerul mi te-a lumina sărutați-aș lacrima... EU SUNT Sunt eternul mit și cale Cruce, ningere, visare Sunt icoana întâiului Pământ Oglindit în astre și Cuvânt Sunt văzduhuri, vămi, înfiorare Moarte sunt, viață, înălțare Sunt lumină, umbră, sunt netimp Sunt izvor, cunoaștere,Olimp Sunt pecete, focul din potcoavă Sunt nectarul vidului, octavă Sunt un semn, sămânță
MEDALION LIRIC de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Medalion_liric_nicolae_negulescu_1356372944.html [Corola-blog/BlogPost/341512_a_342841]
-
obsesii. Spațiul nu-mi permite să redau splendidele versuri din poeziile în care descrie cu expresii stilistice deosebite aceste misterioase frământări sufletești, așa cum le descrie în poeziile „Dor”, „Judecată”, „Evadare”, „Revedere”, „Fantezie” ș.a., o adevărată risipă de metafore, într-o ningere de lirism diafan și molcom. Captiv în capcana viselor și iluziilor sale ( „sunt captiv în mine”- „Evadare”), poetul trece prin acele stări ciudate, halucinante, specifice vârstei, dorind „să danseze cu focul/valsul iubirii mocnite”. Dar, simte că focul „îl arde
FIORII INEFABILI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1423684626.html [Corola-blog/BlogPost/340462_a_341791]
-
starea de ne-gândpietrele ni se izbeau de frunteochii plăngeau cum plânge cuțitul în gâtul dobitoaceișiroind sânge... XIV. LA MOARTEA SOTIEI MELE, de George Adrian Popescu , publicat în Ediția nr. 829 din 08 aprilie 2013. iată această izbândă a nopții aceasta ningere a pietrei pe care o așez căpătâi ochiului din mine el nu plâge s-a secătuit s-a făcut noapte secunda în care se izbesc fluturii s-a facut liniște piatra de măcinat copitele de cal s-a făcut că
GEORGE ADRIAN POPESCU by http://confluente.ro/articole/george_adrian_popescu/canal [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
secătuit s-a făcut noapte secunda în care se izbesc fluturii s-a facut liniște piatra de măcinat copitele de cal s-a făcut că mă iubești moarte dar m-ai înșelat ... Citește mai mult iată această izbândă a nopțiiaceasta ningere a pietreipe care o așez căpătâiochiului din mineel nu plâges-a secătuits-a făcut noapte secundaîn care se izbesc fluturiis-a facut liniște piatrade măcinat copitele de cals-a făcut că mă iubeștimoartedar m-ai înșelat... XV. PUPA CĂLĂTOARE, de George Adrian Popescu , publicat
GEORGE ADRIAN POPESCU by http://confluente.ro/articole/george_adrian_popescu/canal [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
Acasă > Poezie > Familie > LA MOARTEA SOȚIEI MELE Autor: George Adrian Popescu Publicat în: Ediția nr. 829 din 08 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului iată această izbândă a nopții această ningere a pietrei pe care o așez căpătai ochiului din mine el nu plâge s-a secătuit s-a făcut noapte secundă în care se izbesc fluturii s-a făcut liniște piatră de măcinat copitele de cal s-a făcut că
LA MOARTEA SOTIEI MELE de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 by http://confluente.ro/La_moartea_sotiei_mele_george_adrian_popescu_1365481310.html [Corola-blog/BlogPost/345761_a_347090]
-
artistic, Litera Nordului, Conexiuni, Mișcarea literară (Bistrița), Atlas-Clujul liber, Renașterea (Cluj-Napoca), Interval (Brașov), Răsunetul cultural Bistrița și altele. Volume publicate: Cărți originale: Clar de caprifoi (poezii) Editura Karuna; Mugur de iarnă (poezii), Editura Karuna Bistrița, Ninge (poezii), Editura Studis Iași; ningeri (antologie poezii), Editura Studis Iași. Traduceri: Sartre, «Existențialismul este un umanism», Editura George Coșbuc, Bistrița, 1994; Focul de artificii al poeziei», antologie de poezie japoneză, tradusă din franceză împreună Victor Știr, Editura «Mesagerul» Bistrița, 2005; Frunze de arțar (antologie de
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]
-
său este unul structural, ține de natura sa intimă, temperamentală, de felul său specific de a se situa afectiv, intelectual, moral, ontologic în raport cu sine și cu lumea, cu eul propriu, cu sémenii săi și cu poezia. Între "improvizația nisipului" și "ningerea la o margine de existență" s-a postat "piramida singurătății" a unui om care, vorba lui Grigore Vieru, "n-a atins pe nimeni cu-o floare", remarcabil prin "omenia lui negălăgioasă" (Eliza Botezatu) și a unui poet făcând o figură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prea mică și mulți dintre noi n-au loc..."390. Este zona de maximă transparență, care nu poate fi percepută decât dintr-un illo tempore, pe care Teleucă îl numește târziu-viitor. Aici nu mai e vorba de "refugiu romantic": "Această NINGERE capătă caracter de amploare, încărcare și, în același timp, descărcare, încărcare de alb și descărcare de negru; albul copleșește, se instaurează și-ți determină sufletul să-și recapete aptitudinea așteptării, a izbăvirii de ceva și a izbândirii unui altceva care
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lui Victor Teleucă, forța lirosofiei sale, care animă până și pasajele mai terne. Adevărul poetic al lui Teleucă trebuie căutat la nivelul întregului, deși tehnica este a fragmentului. Desigur, sunt și fragmente de indiscutabilă frumusețe lirică, cum sunt cele despre ningere sau despre mare, după cum sunt și fragmente de subtilă cugetare, dar și fraze stângace, care nu spun nimic, un fel de spații vide între plinătăți. O asemenea literatură duce la transfigurarea antitezelor neîmpăcate, specifice mentalității sfâșiate. Transpusă în "mesaj" adresat
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ninge vocale, găteli disperate, / Un vânt de vocale în codri mai bate, / Din A și din E și din I se fac toate,/ Din O și din U și din I pe-nnoptate, / Din A se fac șei de ninsori deșelate” (Ningere de vocale). Poetul practică și un soi de letrism: „Leng va ri șerc” (Elegie); „Mi-e creierul abcdefghijklmnoprsștțuvxw” (Creier aprins). Modernismele și ultramodernismele de această speță nu sunt însă decât momente de relaxare și amuzament într-o activitate poetică impulsionată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
în deschiderea oarbă a departelui prin care se trece? Nimic decât trecerea care stă să treacă, supraviețuiește reducției, zăbovește în ea însăși. Ceva rămâne, rezistă, în felul unui posibil existent care subzistă, face semn, se preface în urmă vizibilă: "Și ningeri de clipe se prefac fericit în uitare/ Deasupra mâinilor noastre pustii/ Lăsând o urmă amorfă în timp și în noapte/ Ca ape albe în ape/ Ca goale oglinzi în oglinzi". Tot ce dispare din vedere cade în pustiul fără de timp
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
noaptea, în “ mansarda” lui Cioran * Fiind în Acum-ul continuu spațiutimp, dar și “ treimea de zeu” din Epopeea sumeriană * în Fractalia * Doar senzorial, prin durere ori dezimerdare, alinare, alint, luînd act Că Ești, prin propria atingere * Cogito, ca înflorire și ningere * Timpul din somn: micro universal, infinitul mic; preluabil în control prin rationem * între microscopul electronic și telescopul Hubble * Eu (îmi) sunt Gândulergo sum( summum) * Eleusine, Eleusis, Elizee, de regăsit * EL-IiZeul * Eul, Identitar dual, și teandratrialicul, treimea * Acordă-ți penultima șansă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]