40 matches
-
sonore constituie planul dramaturgic al lucrării. Vieru preferă timpul linear ca fundal. Energiile acumulate interior se condensează în explozia efemeridelor, simțite ca noduri muzicale ce apar în prim-plan conform unei gradații ce conduce de la delicat la vehement. Clepsidra și nisiparnița sunt într-adevăr simboluri ale acestei muzici. Este acesta un zgomot pe care spre a-l percepe sunt necesare, firește, urechi fine." (Jünger, 138) Octavian Nemescu preferă gnomonul, "obiect vertical, de pildă o vergea, a cărui umbră slujește de indicator
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
și oferă posibilitatea unei înțelegeri adâncite. Timpul, în acest caz, e iterativ și spiralat. Iată pe scurt caracteristicile muzicilor celor trei compozitori: timp linear la Anatol Vieru, timp ciclic la Doina Rotaru, netimp la Octavian Nemescu. în termenii lui Jünger: nisiparniță, inimă, gnomon. Se cuvine evidențiată, pentru cele două CD-uri, calitatea deosebită a înregistrărilor și interpretării de înaltă clasă a ansamblurilor Contraste, Violoncelissimo, Orchestre Française de Flutes, Tokio Philharmonic Orchestra și a dirijorilor și soliștilor Aurelian Octav Popa, Dorel Pașcu
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
Timpul nisiparniței Catrinel Popa Timpul nisiparniței La prima vedere, Cartea ceasului de nisip (Das Sanduhrbuch) este doar un fermecător și erudit eseu despre instrumentele de măsurat timpul. Chiar dacă nu ar fi decît atît, cartea lui Ernst Jünger ar constitui, cu siguranță, un
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
Timpul nisiparniței Catrinel Popa Timpul nisiparniței La prima vedere, Cartea ceasului de nisip (Das Sanduhrbuch) este doar un fermecător și erudit eseu despre instrumentele de măsurat timpul. Chiar dacă nu ar fi decît atît, cartea lui Ernst Jünger ar constitui, cu siguranță, un punct de referință într-
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
doar un fermecător și erudit eseu despre instrumentele de măsurat timpul. Chiar dacă nu ar fi decît atît, cartea lui Ernst Jünger ar constitui, cu siguranță, un punct de referință într-o eventuală istorie a discursului cultural despre timp și temporalitate. Nisiparnițe, cadrane solare, clepsidre, ceasuri mecanice, ceasuri ignice, cu toată aparența lor spectrală, de lucruri cu patină, cu istoriile și etimologiile lor (aflăm, de pildă, că în grecește klepsydra înseamnă hoț de apă, aluzie la picurarea imperceptibilă a lichidului dintr-un
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
degrabă pretextual. Grefată pe o viziune maniheistă asupra percepției duratei și pe o predispoziție marcat nostalgică, erudiția de-a dreptul năucitoare a scritorului german conduce discursul pe piste trasate cu eleganță, spre concluzia că timpul ceasului mecanic și acela al nisiparniței se exclud. La acest nivel avem de-a face cu o meditație gravă asupra relațiilor conflictuale dintre natură și civilizație, cu alte cuvinte dintre paradisul pierdut corespunzînd timpului regenerator al nisiparniței, pe de o parte și "lumea oamenilor săraci de
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
spre concluzia că timpul ceasului mecanic și acela al nisiparniței se exclud. La acest nivel avem de-a face cu o meditație gravă asupra relațiilor conflictuale dintre natură și civilizație, cu alte cuvinte dintre paradisul pierdut corespunzînd timpului regenerator al nisiparniței, pe de o parte și "lumea oamenilor săraci de timp" adică lumea ceasornicelor și a racordurilor, pe de altă parte ("Cel care vrea să aibă parte de liniște, de somn, de contemplație să caute izvoarele mai adînci ale timpului(...) în
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
săraci de timp" adică lumea ceasornicelor și a racordurilor, pe de altă parte ("Cel care vrea să aibă parte de liniște, de somn, de contemplație să caute izvoarele mai adînci ale timpului(...) în stăfundul nostru trebuie să avem timp. Timpul nisiparniței trăiește în noi toți, nu doar în zilele copilăriei, în zilele petrecute în grădină, în zilele de vacanță, ci adînc, în profunzimile ființei"). Cum se îmbină informațiile tehnice și precis datate, bazate pe o documentație temeinică și bine pusă în
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
în valoare, cu meditația nostalgică asupra inocenței pierdute și a timpului devorator care înseamnă moarte, cititorul va avea singur prilejul să constate. Vom adăuga doar că erudiția într-un asemenea domeniu capată o aură halucinatorie, de scriere borgesiană, iar elogiul nisiparniței (ca semn iconic nu doar al curgerii, ci al dualității temporale timp liniar/timp ciclic, și psihologice, amintire/ speranță) devine o pledoarie indirectă pentru revrăjirea lumii. Acestea sunt doar cîteva aspecte ale strălucitului eseu al lui Ernst Jünger; de fapt
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
timp liniar/timp ciclic, și psihologice, amintire/ speranță) devine o pledoarie indirectă pentru revrăjirea lumii. Acestea sunt doar cîteva aspecte ale strălucitului eseu al lui Ernst Jünger; de fapt, ar mai trebui scanate ilustrațiile (gravuri de Dürer, imagini ale unor nisiparnițe celebre printre care aceea a lui Erasmus, sau fotografii ale unor extrem de interesante ceasuri florare, ceasuri cu fitil, clepsidre franțuzești ș.a.m.d.). Într-un cuvînt, ar trebui citată toată cartea - și deci citită. Dacă mai este nevoie de un
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
pătrunde decît sunetele violei și spectrul doamnei de Sainte Colombe. Nu numai că muzica reprezintă tema principală a micului roman, dar narațiunea însăși pare să urmeze un principiu muzical, imaginile au o mișcare simplă și gravă în același timp, de nisiparniță al cărei conținut se scurge lent, iar impresia generală este de alunecare în gol, spre acea zonă gri dintre viață și moarte, unde spectrele capată consistență, iar muzica devine singurul limbaj accesibil. "Muzica există pur și simplu ca să vorbească despre
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
cu referire la același text - de "teribilism grafic" (p. 84-85), vechi de un secol, în cazul renunțării la punctuație, pare doar un tic conservator. Iar co-mentându-l pe Țepeneag, (neo)avangardistul ex-pe-rimentalist, o inadecvare. Doar autoarea însăși ajunge că constate: "Cuvântul nisiparniță este și un tratat postmodern de abolirea punctuației..." (92) Un fel de nepăsare disociativă schimbă receptarea critică, precum se întâmplă cu un extras din Al. Piru, critic care l-a respins și minimalizat grav pe Țepeneag, în articolul citat drept
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
aceste specificități. Teoria poate fi lansată. Înainte de toate, e o problemă de limbaj. A trece dintr-o limbă în alta presupune - o recunoaște chiar autorul - o responsabilitate suplimentară. Dexteritatea aceasta amintește de Țepeneag, cel care a inaugurat la noi „cuvântul nisiparniță”. O decojire lingvistică, granulară. Însă Vișniec face naveta între genurile literare. Dacă piesele de teatru le notează în franceză și apoi le rescrie în română, dacă trăiește prin poezie (imaginată mereu în română), în fața romanului se oprește deocamdată la porțile
Noua soteriologie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4733_a_6058]
-
e oarecum tristă, căci multe din expedițiile filologice de acolo sunt reduse, acum, la capriciul unei butade. Cazul etimologiei cuvântului „clepsidră” (p. 170) e numai unul dintre multe altele: ar însemna, literal, „fură apă”, fiind, la origine, altfel construită decât nisiparnițele pe care le știm cu toții. Iarăși, invocarea lui Crisyppos e comună ambelor cărți. Acum, numele lui e convocat en passant:„În opoziție cu logica aristotelică, el a făcut logica propozițională și a dat osatură fermă stoicismului, care, eventual, putea rămâne
Afinități efective by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3648_a_4973]
-
de la Paris să poată fi considerat ,de-al nostru". Zadarnică e arta fugii (1991; Premiul Uniunii Scriitorilor), Nunțile necesare (1992; Premiul Academiei Române), Roman de citit în tren, Un român la Paris și Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite (1993), Cuvântul nisiparniță (1994), Hotel Europa (1996), Porumbelul zboară (1997), Călătorie neizbutită (1998), Pont des Arts (1999), Războiul literaturii încă nu s-a încheiat (2000), Maramureș (2001; Premiul Uniunii Scriitorilor), Destin cu Popești (2001), Clepsidra răsturnată. Dialog cu Ion Simuț (2003) sunt numai
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
nu rivali într-un act de valorizare sau de situare. Pe lângă colocviul propriu-zis, din care am să rețin imediat câteva idei, s-au mai desfășurat și alte două tipuri de activitate. A fost lansată o nouă ediție a volumului Cuvântul nisiparniță, despre care au vorbit, alături de autor, Ileana Oancea, Robert Șerban și Adrian Bodnaru. Un atelier de traducere a făcut o sesiune specială, cu participarea celor inițiați în domeniu (profesori, traducători) sau în curs de inițiere (studenți), propunând mai multe variante
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
de drum. S-a putut constata pe viu în ce măsură ?traducerea omoară? un text sau îl înstrăinează pe autor de propria operă transpusă într-o altă limbă, experiență traumatizantă pe care a invocat-o Dumitru }epeneag, la modul explicit, în Cuvântul nisiparniță. Apetența pentru teorie a făcut ca scriitorul, încă de la debutul său, să-și pună mai bine în evidență inconformismul. Marian Victor Buciu, autorul unui eseu monografic despre Dumitru }epeneag, a stăruit, în colocviul universitar de la Timișoara, asupra înnoirilor susținute de
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
în procesul neuro-mental de construcție și deconstrucție. Cea de-a doua a detaliat ?arhitectura procesuală? a creației lui }epeneag. Legătura dintre onirism și scripturalitate experimentală, dintre creație și traducere, se poate extinde până la dimensiunile unui caz semnificativ de interculturalitate. Cuvântul nisiparniță, apărut inițial în Franța în 1985, Le mot sablier, este simptomul unei crize acute a bilingvismului și totodată documentul tentativei de ieșire din această criză. Câțiva ani, din 1978 până în 1984, prozatorul nu mai scrisese nici în română, nici în
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
prozatorul nu mai scrisese nici în română, nici în franceză, se refugiase în șah și apoi decide să scrie numai în franceză, dovadă fiind Roman de gare, publicat în 1986. Tranziția nu putea fi decât ?călare pe două limbi?, iar ?nisiparnița textuală? se scurge în favoarea celei franceze. Prozatorul și-a regizat bine această victorie. Știe că trebuie să ?scape de fantasmele înmagazinate de-a lungul atâtor ani în care în loc să scriu m-am gândit cum să scriu și la ce folos
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
victorios în urma unui proces îndelungat de îmblânzire. Dominarea propriilor fantasme trebuia să treacă prin purgatoriul altei limbi, care sună mai autoritar, dar nu perfect inhibitoriu. Fantasmele nu trebuie distruse, ci convertite. Deci, la care comandă răspunde ficțiunea, de care ascultă: nisiparniță,clepsidră sau sablier? Deși sinonime, fiecare creează alt text, altă reacție, alte fantasme, altă ficțiune, deci altă literatură.
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
cele mai consistente: D. Țepeneag pentru proză și Matei Vișniec pentru teatru. La Țepeneag, în a cărui proză autorul descifrează „les cheminements musicaux d’une écriture”, romanul în jurul căruia se concentrează încercarea de descifrare este Le mot sablier (tradus: Cuvântul nisiparniță). Consemnare a eforturilor de a trece definitiv granița lingvistică din română în franceză, tema romanului sugerează autorului metafora repetată a evadatului pe care santinelele din miradoare îl pândesc și-l caută cu reflectoarele ca în povestea lui Gigi, „băiețel devenit
Călătorind prin limbi și literaturi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2838_a_4163]
-
afla la marginea mănăstirii cu același nume, care se găsea printre lăcașurile Olteniei întărite de Tudor Vladimirescu pentru a rezista pârjolului din anul 1821. Băiatul se pornise fulger spre locul pomenit, cernând timpul într-o curgere de colb a unei nisiparnițe vrăjite. Se făcea că ajunsese până la urmă la Polovragi tocmai într-o duminică. Intrase în curtea bisericii și după slujbă, întrebase de familia arnăutului. N-apucase a spune pricina care-l mânase într-acolo, că-i apăruseră în față trei
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
maluri după ce se retrăgeau apele, pe care îl băteam cu picioarele desculțe, pana ce începea parca sa tremure, sa vibreze. Ce ne amuza ! Dar sa revin la întrebări...serioase. Ați prins fâțe ? Dar baboi ? FS: Am prins prin mâlul apei nisiparnițe, care ne înțepau la degete. Am prins baboi cu mâna pe la răgălii, unde se întâmpla să ne cadă în mână și câte o broască, sau mai rău un șarpe de apă... Și-atunci ne speriam. Dar pescuiam și cu plasa
PE VALEA OLTEŢULUI de ALEXANDRU CETĂŢEANU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365576_a_366905]
-
Am prins baboi cu mâna pe la răgălii, unde se întâmpla să ne cadă în mână și câte o broască, sau mai rău un șarpe de apă... Și-atunci ne speriam. Dar pescuiam și cu plasa, în special la confluența râurilor. Nisiparnițele mici le frigeam cu untură și întingeam pâinea în tigaie și mâncam. - Interesant, așa făceam si noi - dar le mai numeam si fâțe. Vă plăcea să vă duceți pe deal ? FS: Ne duceam pe Dealul Craiovei după mure prin „Rugii
PE VALEA OLTEŢULUI de ALEXANDRU CETĂŢEANU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365576_a_366905]
-
cu care protagonistul are relații erotice vinovate ș.a. -, mitul e revitalizat pe coordonatele actualității. Secvența finală, memorabilă, reprezintă o nuntire cosmică tulburătoare, construită în registrul carnavalescului tragic și al onirismului alegoric, replică la alegoria morții din finalul baladei folclorice. Cuvântul nisiparniță (1994), carte bilingvă (textul începe în limba română, treptat apar tot mai frecvent ample secvențe în franceză, astfel încât spre sfârșit curge exclusiv în limba franceză), este jurnalul textualist și autoreferențial al migrării lingvistice a lui Ț. În Roman de citit
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]