47 matches
-
Acasa > Poeme > Dorinte > EU, FARA NUME... Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 540 din 23 iunie 2012 Toate Articolele Autorului din aerul acela bătut în cuvânt mi-ai prins diademă bătută de vânt. de vântul colorat în nisipiu de ochiul toamnei castaniu. răbdarea mea lăsată din pântecul firii ai prins-o ca o pată sub pietrele zidirii. aștept acum cuvântul să încolțească pe-a ta limbă, din calea-ți lustruită cu potcoave medievale, să îmi trimiți răbdarea zidită
EU, FARA NUME... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 by http://confluente.ro/Eu_fara_nume_constanta_abalasei_donosa_1340473388.html [Corola-blog/BlogPost/358349_a_359678]
-
atenția un fluture căruia i-am spus, în glumă, „îndrăgostitul tomnatic”. Vara aceasta, florile mele au fost vizitate de fluturi cu aripile pictate în culori vii și pastelate, fiind cu mult mai frumoși decât acest „îndrăgostit ciudat" ce are aripile nisipii. Făptura lui este o capodoperă, suavele-i aripioare fiind adevărate minuni ale naturii. Preț de câteva minute, i-am admirat mișcările grațioase. La început, a zburat din floare în floare, de la petunii la zorele, de la ele... la florile domnești, iar
CRAIUL ÎNDRĂGOSTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 by http://confluente.ro/floarea_carbune_1438859971.html [Corola-blog/BlogPost/375744_a_377073]
-
înclinat delicat sub îmbrățișarea lui, de parcă ea ar fi înțeles sublima chemare a dragostei. Astfel, am putut să-l privesc mai îndeaproape. Aripile lui păreau suflate cu pulbere de stele... căci aveau scânteieri diamantine. Nu știu prin ce minune, dar nisipiul s-a transformat într-o nuanță de albastru-cenușiu, asemănătoare cețurilor nordice. Și, cu fiecare bătaie a lor, culoarea devenea mai intensă. Admiram o minune a naturii, fragilă și delicată. În îmbrățișarea-i tandră, fluturele părea că se contopise cu crăița
CRAIUL ÎNDRĂGOSTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 by http://confluente.ro/floarea_carbune_1438859971.html [Corola-blog/BlogPost/375744_a_377073]
-
atenția un fluture căruia i-am spus, în glumă, „îndrăgostitul tomnatic”. Vara aceasta, florile mele au fost vizitate de fluturi cu aripile pictate în culori vii și pastelate, fiind cu mult mai frumoși decât acest "îndrăgostit ciudat" ce are aripile nisipii. Făptura lui este o capodoperă în miniatură, suavele-i aripioare fiind adevărate minuni ale naturii. Preț de câteva minute, i-am admirat mișcările grațioase. La început, a zburat din floare în floare, de la petunii la zorele, de la ele... la florile
CRAIUL ÎNDRĂGOSTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 by http://confluente.ro/Craiul_indragostit_floarea_carbune_1371720244.html [Corola-blog/BlogPost/346110_a_347439]
-
înclinat delicat sub îmbrățișarea lui, de parcă ea ar fi înțeles sublima chemare a dragostei. Astfel, am putut să-l privesc mai îndeaproape. Aripile lui păreau suflate cu pulbere de stele... căci aveau scânteieri diamantine. Nu știu prin ce minune, dar nisipiul s-a transformat într-o nuanță de albastru-cenușiu, asemănătoare cețurilor nordice. Și, cu fiecare bătaie a lor, culoarea devenea mai intensă. Admiram o minune a naturii, fragilă și delicată. În îmbrățișarea-i tandră, fluturele părea că se contopise cu crăița
CRAIUL ÎNDRĂGOSTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 by http://confluente.ro/Craiul_indragostit_floarea_carbune_1371720244.html [Corola-blog/BlogPost/346110_a_347439]
-
reproduc două strofe din sonetul intitulat „Tu ai plecat“- pag.12: „Tu ai plecat și șlefuiesc în daltă/ Metafora iubirii nesfârșite,/ Să-mi readuci puteri nebănuite/ Când inima-n acorduri vii tresaltă.// Dar marea veșnicia ne promite,/ În dansul ei nisipiul care saltă/ A dezmierdat speranța cea înaltă,/ Pictând culori pe vise răvășite.“ Ar mai fi multe de spus despre poeziile pe care Alexandra Mihalache le scoate în lume, fie în revistele literare sau în volumele tipărite, fie publicându-le pe
ÎN POEZIILE SALE, ALEXANDRA MIHALACHE DEZMIARDĂ CUVÂNTUL de IOAN VASIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 by http://confluente.ro/ioan_vasiu_1455544798.html [Corola-blog/BlogPost/365966_a_367295]
-
un ecou prelung de moarte... În schimb, lăuntrul îi era bombardat intempestiv cu bubuieli de tambur la paradă, îndurerându-i și inima... În față-i bănuia orizontul, o biată fantă slab luminată ce se-ngusta supărător privirii, constrânsă de colinele nisipii care șerpuiau monoton de-o parte și de-alta. Iar când soarele o lua razna sulițând pământ și om, ei bine, calea îi părea amenințată dinspre amândouă laturile de niște sălbăticiuni uriașe, defel prielnice, alunecând odată cu el înspre un neunde
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1479017940.html [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
acoperită de păr și este purtată lăsat. Albul se regăsește în toate combinațiile de culori ale blănii, dar nu trebuie să fie dominant. Încrucișările din ultimele decenii au dus la apariția unor combinații de culori mai „excentrice”, cum ar fi nisipiu, galben, albastru-pestriț, roșcat de Australia etc., dar predominant pentru rasă rămâne pattern-ul bi sau tricolor cu albul și negrul preponderente. Atunci când sunt la lucru, poziția lor caracteristică este „culcat”, cu ochii la tot ceea ce se petrece în jurul lor. Urechile
Border Collie () [Corola-website/Science/307972_a_309301]
-
M-a primit un bărbat fără îndoială foarte tînăr, dar care arăta de-a dreptul ca un băiețandru. În plus, era frumos: numai forma frunții mă mira puțin. Mi-aduc aminte că la picioarele lui stătea tolănit un ciobănesc german, nisipiu, o frumusețe, ce-l însoțise în timpul domiciliului forțat și pe care stăpînul îl mîngîia în răstimpuri. Cum fusese deja pus la curent cu situația, mi-a spus că lucrurile se puteau aranja doar dacă mă botezam. (Pe atunci erau mulți
Umberto Saba - Scrisoare către Linuccia () [Corola-journal/Journalistic/2822_a_4147]
-
conversație intimă: el, cu genunchii lui lungi rășchirați, cu coatele așezate pe ei, cu mâinile împreunate, cu o căutătură perfect onestă și, ca o garanție în plus că va vorbi pe șleau, cu cărarea dreaptă și albă a părului lui nisipiu. Mimi îi urma stilul întocmai, pe cât putea ea, și avea o manieră mult mai noduroasă în pasiunea ei, precum și viteza pe care o obții dintr-o valvă bine strânsă, și o presiune maximă. Era așa cum mă caracterizase Einhorn pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mea de lucru, plasată în fața ferestrei din salon, deși folosesc și măsuța pliantă adusă din „camera interioară“, pentru a-mi ține pe ea cărțile și hârtiile. A trebuit să închid ferestrele din cauza fluturilor de noapte, niște fluturi uriași cu aripi nisipii și portocalii, care se năpustesc înăuntru ca niște mici elicoptere. Lămpile, patru în total și în bună stare de funcționare, sunt tot de origine chorneyană. Lămpi frumoase, de modă veche, cam greoaie, din alamă, cu abajururi grațioase de sticlă mată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ea păru să-l corecteze și să-i cizeleze exprimarea nechezând voios și jucându-și degetele În fața buzelor. Cântă la fluierul acela nevăzut melodia nechezatului ei, și-n fața sexului bombat, cu miezul ca de fruct copt irupând prin perii nisipii și stând să ni se ofere. Era același semn, da, și păsăricii ei Îi era foame, și ea trebuia să mănânce și apoi depărtă pulpele ca să-și arate arătătorul printre buzele vaginului și să arate spre Laur și spre șlițul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a mă încălzi. În majoritate, dacă nu chiar toți, erau îmbrăcați aproape la fel, un veston destul de gros, de culoare verzuie (mi s-a spus că este uniformă italienească de vânător de munte), pantaloni groși de țesătură plușată de culoare nisipie, bufanți, moletiere groase de culoare, de asemenea, verzuie, bocanci solizi maro și pe cap un fel de caschetă, tot verzuie, ale cărei părți laterale puteau fi lăsate în jos pentru a acoperi urechile și ceafa. Am găsit un loc potrivit
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
o școală de stat din Londra, Judi Dench nu are alura de doamnă de fier pe care o arborează cu atîta succes în rolul șefei lui James Bond, M. îmbrăcată în culori terne, pare măruntă și chircită, cu un păr nisipiu, lipsit de viață. Dar, oricît de prăpădită ar fi în rest, ochii ei pot să preschimbe în stană de piatră orice golănaș de 15 ani, iar vocea cu care judecă lumea în jurnalul ei e inteligentă, cultivată și pustiitoare. Femeie
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ieșit în lumina soarelui un bărbat cu părul fluturând că o coama de leu. Venea încet, pășind cu lentoare prin cenușă argintie a străzii. Era un barbat tânăr și elastic că o pulpa de atlet, iar de sub cămașă lungă și nisipie se bălăngănea un cordon unduitor. S-a apropiat de omul din Dudești, care îl privea ca si cum n-ar mai fi fost nimeni în toată piața. O briză leneșa i-a umflat părul că un lan răscopt, iar mâna lui osoasă
Miracol la Veneția by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8624_a_9949]
-
mai desăvârșită sau mici plăceri plimbările deșirate din gesturi domoale prăbușite între cuvinte prin piațete zgâriate de umbra turlelor și gheruțele orei târzii unde pisici albe își ispășesc tainul de șoareci... să se fi pierdut odată cu păpușa minionă cu păr nisipiu în spitalul copilăriei imprimându-și obrazul pe mânuțe bolnave și-apoi pe chipuri tot mai îndesate - se rostogolesc în oglindă ca bulgării peste vrafuri de renunțări și mâzgălituri în jurnale de naufragiu bulevarde ale duminicilor goale cochiliile urâtului ezitărilor mediocrității
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
și plânsete Închisoare și palat și reverberație De tunet de primăvară peste munți depărtați Cel ce trăia acum e mort Noi, ce trăiam, acum murim Cu puțină răbdare Aici nu-i apă, numai stâncă Stâncă și nu apă și drumul nisipiu Drum șerpuind deasupra printre munți Care sunt munți de stâncă făr' de apă Dac-ar fi apă ar trebui să ne oprim și să bem Între stânci nu te poți opri sau gândi Sudoarea-i uscată și tălpile-n nisip
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
în parcare, urcă în Ramcharger, îl porni și trecu peste bordura de ciment, apoi intră în parcarea magazinului de electronice de vizavi și de-acolo ieși pe șosea. Wells stătea pe pod și briza rîului îi răvășea părul rar și nisipiu. Se întoarse, se rezemă de gard, duse la ochi un aparat de fotografiat mic și ieftin pe care-l avea la el și făcu o fotografie la întîmplare, după care lăsă aparatul în jos. Stătea exact în locul unde stătuse și
Cormac McCarthy - Nu există țară pentru bătrîni by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/6316_a_7641]
-
inspirate din moda anilor ’80 și nuanțe de maro mahon, arămiu sau blond maro), flux (tunsori cu contururi foarte precise, cu nuanțe de roșu, roșu arămiu și violet) și electric (alternanțe de lung și scurt, asimetrii „undercut“, nuanțe de blond nisipiu, platinat sau bej, cu accente de albastru, verde, roșu, violet). Noile produse (pentru întreținere și regenerare a părului, vopsele) lansate se găsesc în saloanele de înfrumusețare acreditate „Joico“. Detalii se pot obține la tel. 0724-385 102. ( C. B.) Modificări la
Agenda2004-41-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282979_a_284308]
-
ivit brusc în partea cealaltă a perdelei, fața impunătoare, ochelarii groși, negul rebel de pe obrazul drept, acolo unde lama de ras ezita întotdeauna, lăsând un smoc mărunt de păr ca iarba ferită de coasă... Cum era îmbrăcat, - costumul de vară nisipiu, de in, cu ceva mătătos în el sclipind în bătaia luminii electrice, ce observasem mai demult, într-o seară, când ardea lumina electrică, nu ca acum, în ziua luminoasă de iunie cu soare generos, când, trăgând perdeaua de pluș, dădusem
Scene cu Marin Preda (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15087_a_16412]
-
însă explorările infinitului îți dau sentimentul plutirii, inconștientul introduce în substanța visării ceva din zborul plan al pescărușului, din rotirile lui netezi. Marea e un poem al ritmului. De la murmurul ei, până la pânzele ei colorate, când mai verzi, când mai nisipii, - infinite panglici de apă cu reflexe lent jucăușe - marea toată e ritm. Chiar când e netedă ca oglinda, sustrasă adierii și undei, pe cerul ei păsările taie cu aripa arcuite felii de văzduh, aceleași, mereu aceleași, parcă din ce în ce mai mari și
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
în insectarul memoriei. În cele din urmă, îndrăzni să cerceteze sipetul negru din fața sa. Era un cufăr din lemn de paltin, ferecat, cu capacul boltit, din acelea folosite în lungile călătorii cu vaporul sau poștalionul. Interiorul era căptușit cu postav nisipiu și compartimentat în lăcașuri și sertare, după o arhitectură bizară. Trăgând la întâmplare de un bumb de alamă, deschise un sertăraș în care găsi două obiecte. Luă în mână un fel de brățară ciudată compusă din doi șerpi care se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
rostit, cu sunetele, cu cîntecele compuse de Vasile Șirli. Corul și protagoniștii își topesc granițele, ca și ziua în noapte, ca și noaptea în zi, ca și aventura în iubire. Totul este suav, fin, într-o cromatică ce definește armonios nisipiul și tonurile de alb în costume și decorurile lui Dragoș Buhagiar, dar povestea este puternic sub semnul iluziei care se poate destrăma oricînd! În orice clipă pereții care împart scena în multe și diferite spații de joc, absolut ingenios construite
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
pe un ton măgulitor. Tovarășa Jiang Ching va absenta. Vocea Micuței Luni e scăzută, dar clară. Îi voi transmite mesajul cât mai repede posibil. Doamna Mao Jiang Ching își face apriția în ușă. E îmbrăcată la costum, cu o eșarfă nisipie la gât. Se apropie cea de-a șaizeci și treia aniversare a zilei mele de naștere, zice ea. Nu mi-am sărbătorit niciodată ziua de naștere. Nu a fost mare lucru de sărbătorit. Însă viața mea se schimbă și poporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în pat, tremurând încă. —Vezi? Ea îl alină și-l minți, spunându-i că vede. După dezastrul de la spital se duse la Daniel. Era exact așa cum și-l amintea: solid, animalic, familiar. Arăta la fel ca în liceu: părul lung, nisipiu, smocul de barbă, fața îngustă, verticală - o vrabie blândă. Coerența lui o reconforta, acum, că toate celelalte se schimbaseră. Discutaseră timp de cincisprezece minute, așezați față-n față, la masa din bucătărie, la un metru unul de altul, agitați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]