45 matches
-
luați pe sus sunt eliberați, lăsați pe marginea șoselei, dacă nu în propriile vehicule, trase pe dreapta, nu și amendate. Dispariția baronilor este, așadar, temporară, pasageră. Nu vom fi nevoiți, ca în cazul dinozaurilor, să le colecționăm oasele cefii și noadei prin lutoase râpe, încântați de a le ține în mână fălcile, în ideea recompunerii. Ei sunt vii și vor apărea printre noi - un fel de a vorbi - spre a asigura mai departe miile de locuri de muncă ale salariaților lor
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
Își aruncă privirea pe fereastra care dădea într-o curte interioară, spre disperarea inspirației care se ofilea de fiecare dată când autorul uita că nu are ce să vadă acolo, și căzu pe gânduri. Atât de tare, încât își simți noada înfuriindu-se de durere. Aici autorului i s-a întâmplat un lucru nefiresc. Nu nefiresc la modul absolut, firește, căci pentru asta ar trebui mai întâi de toate să stabilim și să cădem de acord asupra a ceea ce este acela
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
tine te snopesc. - Când m-oi curăța, zicea ăl bătrân, n-aveți nici o obligație, chiar nici una, puteți să mă băgați în cuptor și cenușa tot în Bahlui sau mai bine pe gheață, să nu cadă lumea să-și rupă, Doamne ferește, noada. *** Pășesc peste arătarea costelivă întinsă de-a curmezișul, bănuiesc că e un câine, deși după scheunat nu prea poți să-ți dai seama, și bâjbâi de-a lungul culoarului, pe lângă ușile peticite cu bucăți de placaj. „Tuuu româncăă, euu țigaaan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ochii tuturor, n-o ascunde. Romanul e o egobiografie (în terminologia lui Marcel Moreau), cu rol de katharsis. Lia se zbate într-o luptă, nu cu îngerul, ci cu dracul gol. Mistrie lunecase pe-un sîmbure de cireașă, căzuse-n noadă și se sprijinea într-o cîrjă. În mitologie, diavolul, uneori, e șchiop; piciorul infirm e totdeauna stîngul. Da, Miron ar fi putut juca rolul nebunului pe tabla de șah a institutului. Era destul de histrionic, de neașteptat, de insolent. Rîsul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tai coada, îi ștanțezi, ca să știi care te mușcă. când e sărbătoare mare, ții, în prealabil, post, carnea pute-n abatoare, cântă cucul fără rost! la biserici stai la coadă, ai și-acolo ce pupa, dar te doare drept în noadă, n-ai cu ce te ocupa! mergi, ca vita la obor, să faci coadă pentru job, și te rogi, dă-mi doamne, spor!, dar ce spor să aib-un rob?! te crucești, precum zevzecul, și tot mai adânc ți-e somnul
PARDON, AHO! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363492_a_364821]
-
furat? Baba zboară ca pe gheață până lângă perete și înainte de a-și da seama ce se întâmplă, îi scapă fără să vrea: - Ce ziseși maică? Să știi că am lovit-o prea tare și și-o fi rupt baba noada. Asta îmi mai trebuia acum. Paralizată și lipsită de apărare, baba Leanca mai apucă să îl vadă pe mort cum scoate un briceag din buzunar cu care taie funia și își dă drumul în mijlocul camerei, venind spre ea. Închid ochii
FUGIŢI, MORTUL! de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348726_a_350055]
-
d’antan“ și peste pana lui François Villon - argoticul „măi dudă“ (p. 7), trecem la textul secund, Un înger și o îngeriță la sfadă cu norii, al lui Cristian Țîrlea - ce nu cade neapărat în excrementism (la modă și „de noadă“) atunci când trimite accentele-i sinestezic-baladești (de data asta, nu villonești, ci topârceniene: «să știi că am să-ți ard - ca-n Topârceanu ! - / nasul, norul și picioarele» - p. 10), desigur, la nuditatea angelică (de înger / îngeră): nu m-a părăsit / m-
ROSTIRI DE ROSTUIRI ÎN DOI de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 849 din 28 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365173_a_366502]
-
război, șî ț-o trag cum sî cuvini! îi sălta pi cap cascheta, șî-ni trăge la pumni de-a valma. - lasî, uăi, sî plângî mă-ta, doar nu vrei sî plângî mama! i-am răspuns, primind ciubota drept în noada curului: ghini, uăi, trăi-ț-ar mă-ta! dă în proști, cî sânt distui! Referință Bibliografică: lumradnaj / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1074, Anul III, 09 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile
LUMRADNAJ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361685_a_363014]
-
șoareci, - le-am promis // Du-te domnule !, - mi-au zis, / și caută să te întorci cu viață, / mi-au zis, / și caută să nu te rătăcești / în mădularele / cifrei 1 // Nu mă grăbesc să mă supăr. Eu sunt o șea. / Noada zeului mă presează / de spinarea ducipalului. Poetul dintr-o „Sfântă Treime Stănesciană“ - ca în poemul Rudă și strein cuvântului - suferă „cu trupul“, ceea ce determină „refuzul sâmburelui de a se naște“, aidoma eroului din pântecul maicii-împărătese, așteptând a i se făgădui
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
nr. 873 din 22 mai 2013. Urmașii lui Călifar În Teleorman eu am ajuns prima dată când aveam opt ani. Adus cu trenul Foamea. Părinții comentau în serile de iarnă ce le-am povestit eu ... Din gara căreia-i spusesem Noadă de cale furată, sau Gara Roșie, ne-au suit în căruțe. Eu am nimerit la unul Relu Iliescu, zis Ghiorlanul, care ajungând în al patrulea sat și văzând că nimeni nu mă oprește, le-a propus unor săteni să le
CONSTANTIN T. CIUBOTARU [Corola-blog/BlogPost/354955_a_356284]
-
un dublu de făină. Citește mai mult Urmașii lui Călifarîn Teleorman eu am ajuns prima dată când aveam opt ani. Adus cu trenul Foamea. Părinții comentau în serile de iarnă ce le-am povestit eu ... Din gara căreia-i spusesem Noadă de cale furată, sau Gara Roșie, ne-au suit în căruțe. Eu am nimerit la unul Relu Iliescu, zis Ghiorlanul, care ajungând în al patrulea sat și văzând că nimeni nu mă oprește, le-a propus unor săteni să le
CONSTANTIN T. CIUBOTARU [Corola-blog/BlogPost/354955_a_356284]
-
furnică, o ființă-atât de mică a îndrăznit să-ncerce să caute calea de-a gusta lumina. Pe calea scorțuroasă aluneca furnica, împiedicându-se în umbre de crengi, dar colțul luminii din vârful copacului, unde crengile au făcut sită de noade îi dă curaj și urcă. Pădurea de crengi, labirint de ochiuri de munte, o clipă netede, pe urmă câlți, fundături ca-nchisorile de piatră, cercetate, biruite, ocolite de o furnică, ageră și mică. Atâtea crengi se pun de-a curmezișul
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
carne, lapte, sau smântână - / Ci pâinea care-i ține încă-n viață - / Slujită de-un flămând de-o săptămână - // Și nu se-ajunge! pleacă restul lumii / Într-un alt veac, să prindă altă coadă, / Unii mai iau un scaunel în noadă, / Alții, grăbiți, mănâncă pâinea humii - // Așa mi se părea de dimineață, / Când am văzut un tânăr doar, cu foame / Punând în pungă, pâinea pentru viață - / Din care-a prins și Hrist, câteva grame ... 26 noiembrie 2010”. Poezii tradiționale de sărbători
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
carne, lapte, sau smântână - / Ci pâinea care-i ține încă-n viață - / Slujită de-un flămând de-o săptămână - // Și nu se-ajunge! pleacă restul lumii / Într-un alt veac, să prindă altă coadă, / Unii mai iau un scaunel în noadă, / Alții, grăbiți, mănâncă pâinea humii - // Așa mi se părea de dimineață, / Când am văzut un tânăr doar, cu foame / Punând în pungă, pâinea pentru viață - / Din care-a prins și Hrist, câteva grame...26 noiembrie 2010”. Poezii tradiționale de sărbători
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
furat? Baba zboară ca pe gheață până lângă perete și înainte de a-și da seama ce se întâmplă, îi scapă fără să vrea: - Ce ziseși maică? Să știi că am lovit-o prea tare și și-o fi rupt baba noada. Asta îmi mai trebuia acum. Paralizată și lipsită de apărare, baba Leanca mai apucă să îl vadă pe mort cum scoate un briceag din buzunar cu care taie funia și își dă drumul în mijlocul camerei, venind spre ea cu briceagul
FUGIŢI, MORTUL!!! de ION UNTARU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342661_a_343990]
-
să creadă. Pe stradă se uita la trecători și imaginea sa o vedea multiplicată... îi vedea pe toți pietonii și șoferii mai în vârstă cu o bilă în fund! Majoritatea oamenilor suferă de așa ceva! Să mergi cu o durere în noada fundului, ce porcărie, ce mizerie! Oare ce să facă? Dacă bila face pui?! își imagina că nu se poate să ai un singur hemoroid. N-a auzit niciodată să se vorbească de boala asta numai la singular.(...) Oare doamna Albright
O CARTE DE SCANDAL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17120_a_18445]
-
cinci sute de turci și ucide o armată numai cu grindeiul plugului) sau în realizarea unor portrete, cum este cel al lui Gruia, făcut de Anița crâșmărița: „Căutătura lui / Seamănă cu-a lupului, / Mustățile-i ca la rac / Și le-noadă după cap, / Face nodul cât pumnul / Și rânjește ca ursul, / De bubuie tot locul”. În privința circulației motivelor, cele mai frecvente apropieri se pot face între unele variante românești și bulgare. Subiectul din Novac și Zâna apare și în baladele bulgărești
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
goange!“. Iar dac-o să facă gălăgie, zău c-o să-mi vîr mîna în buzunarul lui, o să-i apuc coada, o s-o duc la cabestan și o să i-o sucesc și o să i-o învîrtesc pîn-o să i-o smulg din noadă, o să vezi tu, Flask! Ei și cînd o să se pomenească scurtat în felul ăsta, cred c-o s-o șteargă, fără a mai avea măcar mulțumirea de a-și simți coada între picioare. Ă Și ce-o să faci, Stubb, cu coada
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
apă de trandafiri și picioare murdare. În beția simțurilor lui tinere, Lefty nu bagă de seamă ce alte asemănări, și mai mari, aduce la iveală dezbrăcarea fetei. Ochii lui remarcă sânii mari, talia subțire, părul căzând Într-o cascadă până la noada lipsită de apărare; dar Lefty nu face legăturile. Fata Îi umple o narghilea. Curând Îl ia valul și nu mai aude vocea din minte. În visul moale de hașiș al orelor care trec, uită complet cine este și cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
reprezentant al acelei categorii sociale care a luat doar șuturi în fund, mai de la toate guvernările care s-au perindat pe la Palatul Victoria, fie pesedistă fie de altă culoare, șuturi care au culminat cu formidabilul șut, bine țintit, direct în noadă, expediat cu precizie de Guvernarea PDL în iunie 2010 când dintr-un condei li se luau profesorilor toate sporurile și 25% din salariu, deci peste 40% din câștigurile bănești și așa destul de firave. Știind foarte bine că profesorul acesta nu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
el că-i cu mulți bani, lumea îi stă la picioare, că-l pupă mulți în fund. Fundul lui păros, pe care în studenție m-a rugat să i-l bărbieresc într-o primăvară, când începuse să-i crească, aiurea, noada și a trebuit să se opereze. Și l-am bărbierit în fund... Din cele scrise de el și de mulți alții ca el, o imensă literatură a turnătoriilor s-a adunat în depozitele secrete și din care acum se alimentează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o să mă trimită după ziare și țigări. „Întoarce-te!” mi-a poruncit când am ajuns În fața lui și eu am făcut Întocmai. Apoi, scurt, mi-a tras șapca pe ochi și mi-a proptit un vârf de pantof chiar În noadă. M-a curentat pe toată șira spinării durerea și mi-a explodat În creieri. Oricât m-am străduit să le opresc, din ochi au țâșnit lacrimi. Norocul meu că nu se vedeau din pricina șepcii. Am scos-o de pe cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și nepoată, bunica era mereu de partea nepoatei. — Aveai o rochie roșie, spuse Jonas. Valentina se miră că băiatul Își mai amintea. Dar poate că era meritul rochiei. Era a mamei. Cu o despicătură amețitoare pe spate, ce ajungea până la noadă. Îi era largă: trebuise s-o strângă cu zece ace. Sperase că Într-o astfel de rochie s-ar fi simțit mai bine, dar fusese chiar mai rău - niciodată nu se simțise mai puțin atrăgătoare. Miria se Îndepărtase pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
între două oglinzi, și se chinuia îngrozitor ca să-și potrivească tunsoarea la spate. Și, de parcă n-ar fi fost de-ajuns, Achile avea și creastă. De fapt, erau două hălci de piele, înalte de-o palmă, crescute de la ceafă până la noadă, de o parte și de alta a coloanei. Arătau ca o gușă de curcan, vineție și dantelată, și tot așa umflându-se uneori, când era enervat ori excitat. Achile stătea aproape întotdeauna îmbrăcat gros, cu sacoul pe el, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Jambirică, de stă acolo la post, atunci de ce v-a luftat ai lui Brandaburlea, de-a încâlcit ițele. Nu de la ei stați acu la carantină? Chiosea gemu ușor, încercând să-și schimbe poziția. Începuse să-l chinuie un junghi în noadă. Se gândea ce să-i mai spună lui Vergilică, să priceapă că Tomnea plecase, atunci când plecase, cu sarcini precise. Nu știa nici el prea bine cum de se întâmplase asta. În orice caz fusese pe linie diplomatică, prin Pancratz sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]