45 matches
-
am început ca vechiul meu profesor de socialism științific!) se mișcă pe bază de ceva, mașinile, pe bază de benzină, locomotivele cu abur, pe bază de abur, barca pe bază de vâsle, guvernul pe bază de șuturi date chiar la noadă de onor președintele României, planetele pe bază de atracție universală (un fel de specialitate englezească preparată întâi de sir Isaac Newton) și exemplele ar putea continua până am ajunge la exemplarul cu chip umanoid denumit în general soț, bărbat în
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cinci sute de turci și ucide o armată numai cu grindeiul plugului) sau în realizarea unor portrete, cum este cel al lui Gruia, făcut de Anița crâșmărița: „Căutătura lui / Seamănă cu-a lupului, / Mustățile-i ca la rac / Și le-noadă după cap, / Face nodul cât pumnul / Și rânjește ca ursul, / De bubuie tot locul”. În privința circulației motivelor, cele mai frecvente apropieri se pot face între unele variante românești și bulgare. Subiectul din Novac și Zâna apare și în baladele bulgărești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
să creadă. Pe stradă se uita la trecători și imaginea sa o vedea multiplicată... îi vedea pe toți pietonii și șoferii mai în vârstă cu o bilă în fund! Majoritatea oamenilor suferă de așa ceva! Să mergi cu o durere în noada fundului, ce porcărie, ce mizerie! Oare ce să facă? Dacă bila face pui?! își imagina că nu se poate să ai un singur hemoroid. N-a auzit niciodată să se vorbească de boala asta numai la singular.(...) Oare doamna Albright
O CARTE DE SCANDAL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17120_a_18445]
-
luați pe sus sunt eliberați, lăsați pe marginea șoselei, dacă nu în propriile vehicule, trase pe dreapta, nu și amendate. Dispariția baronilor este, așadar, temporară, pasageră. Nu vom fi nevoiți, ca în cazul dinozaurilor, să le colecționăm oasele cefii și noadei prin lutoase râpe, încântați de a le ține în mână fălcile, în ideea recompunerii. Ei sunt vii și vor apărea printre noi - un fel de a vorbi - spre a asigura mai departe miile de locuri de muncă ale salariaților lor
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
Își aruncă privirea pe fereastra care dădea într-o curte interioară, spre disperarea inspirației care se ofilea de fiecare dată când autorul uita că nu are ce să vadă acolo, și căzu pe gânduri. Atât de tare, încât își simți noada înfuriindu-se de durere. Aici autorului i s-a întâmplat un lucru nefiresc. Nu nefiresc la modul absolut, firește, căci pentru asta ar trebui mai întâi de toate să stabilim și să cădem de acord asupra a ceea ce este acela
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
apă de trandafiri și picioare murdare. În beția simțurilor lui tinere, Lefty nu bagă de seamă ce alte asemănări, și mai mari, aduce la iveală dezbrăcarea fetei. Ochii lui remarcă sânii mari, talia subțire, părul căzând Într-o cascadă până la noada lipsită de apărare; dar Lefty nu face legăturile. Fata Îi umple o narghilea. Curând Îl ia valul și nu mai aude vocea din minte. În visul moale de hașiș al orelor care trec, uită complet cine este și cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
procură, la recitire, o bucurie liniștitoare, sedantă, mereu și mereu adăugită de noi descoperiri, de chichițe, de fleacuri, de bagatele, de cioace, de amănunte ce te fac să exclami cu gura până la urechi, cu urechile până la ceafă, cu ceafa până la noada curului etc. Uite, dom’le!, cum de nu am observat până acum că Mâșkin, cercetând locuința din cartierul Izmailovski Polk, „văzu pe măsuță o carte deschisă: era un roman francez, Madame Bovary; îndoi colțul paginii la care rămăsese deschisă, ceru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Așa-i... Așa aș spune... Nu-i așa?“ Haide odată, se gîndea ea. El reapăru pufăind, Înjurînd, și intrară. Apartamentul era la ultimul etaj. Ferestrele de la scară nu erau acoperite, așa că trebuiră să folosească doar lanterna. Se simțea umedă la noadă și-și imagină că probabil sîngera; la fiecare pas pe care-l făcea, avea senzația că i se scurge, Încet și fierbinte, tot mai mult sînge. În cele din urmă, fu sigură că Îi curge pe picioare, udîndu-i ciorapii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tine te snopesc. - Când m-oi curăța, zicea ăl bătrân, n-aveți nici o obligație, chiar nici una, puteți să mă băgați în cuptor și cenușa tot în Bahlui sau mai bine pe gheață, să nu cadă lumea să-și rupă, Doamne ferește, noada. *** Pășesc peste arătarea costelivă întinsă de-a curmezișul, bănuiesc că e un câine, deși după scheunat nu prea poți să-ți dai seama, și bâjbâi de-a lungul culoarului, pe lângă ușile peticite cu bucăți de placaj. „Tuuu româncăă, euu țigaaan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Jambirică, de stă acolo la post, atunci de ce v-a luftat ai lui Brandaburlea, de-a încâlcit ițele. Nu de la ei stați acu la carantină? Chiosea gemu ușor, încercând să-și schimbe poziția. Începuse să-l chinuie un junghi în noadă. Se gândea ce să-i mai spună lui Vergilică, să priceapă că Tomnea plecase, atunci când plecase, cu sarcini precise. Nu știa nici el prea bine cum de se întâmplase asta. În orice caz fusese pe linie diplomatică, prin Pancratz sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
reprezentant al acelei categorii sociale care a luat doar șuturi în fund, mai de la toate guvernările care s-au perindat pe la Palatul Victoria, fie pesedistă fie de altă culoare, șuturi care au culminat cu formidabilul șut, bine țintit, direct în noadă, expediat cu precizie de Guvernarea PDL în iunie 2010 când dintr-un condei li se luau profesorilor toate sporurile și 25% din salariu, deci peste 40% din câștigurile bănești și așa destul de firave. Știind foarte bine că profesorul acesta nu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ori a blândului nostru frățior, has-Satan. Că iară i-ați sîcîitără pe domnii de la etaje și nici n-ați priceputără că Părințelul s-a azvârlit în vâjâială artistică la București... - Păi nu se duce el la București, cum se duce noada, copita ori șezutul vostru la băi?!... - Păi nu e Bucureștiul adevărata capitală artistică a lumii, așa cum e cârligul pentru undiță, marca pentru scrisoare ori mirodeniile pentru cîrnați?! O să vă mușcați mâinile de uimire atunci când veți adulmeca năvodul, burdușit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dosul de nou-născut. Prelata îi fusese rostogolită din pod, pe o rampă, de către calfa zaharisită și moșmondită, Ioana. Căreia, după ce, într-adevăr, îi mulțumi, se văzu nevoit s-o zgornească, c-un călcâi ce i-l aplicase, la fix, în noada bucilor, după ce se dovedi că nici hodoroaga asta nu-l ajutase de dragul ajutatului, ci, mai curând, căuta și ea să-și maseze hoitul ridat într-al lui, al lui Doru. De abia atunci Sinistratul se întinse, într-adevăr, cu mâinile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
proptise de un perete. Celălalt era aproape. Ridică cuțitul și el văzu lama ascuțită deasupra capului, se plecă, dar de data asta nu mai scăpă. O fierbințeală u aprinse șira spinării. Șișul lui Bozoncea îi spintecase spatele de la ceafă până la noadă. Dacă nu s-ar fi lăsat pe vine, era mort. Sângele zbucni afară prin cămașa tăiată. Paraschiv mai avu timp 306 I să se dea într-o parte și să-l arunce pe staroste la pământ. În mână ținea încă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
el că-i cu mulți bani, lumea îi stă la picioare, că-l pupă mulți în fund. Fundul lui păros, pe care în studenție m-a rugat să i-l bărbieresc într-o primăvară, când începuse să-i crească, aiurea, noada și a trebuit să se opereze. Și l-am bărbierit în fund... Din cele scrise de el și de mulți alții ca el, o imensă literatură a turnătoriilor s-a adunat în depozitele secrete și din care acum se alimentează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ochii tuturor, n-o ascunde. Romanul e o egobiografie (în terminologia lui Marcel Moreau), cu rol de katharsis. Lia se zbate într-o luptă, nu cu îngerul, ci cu dracul gol. Mistrie lunecase pe-un sîmbure de cireașă, căzuse-n noadă și se sprijinea într-o cîrjă. În mitologie, diavolul, uneori, e șchiop; piciorul infirm e totdeauna stîngul. Da, Miron ar fi putut juca rolul nebunului pe tabla de șah a institutului. Era destul de histrionic, de neașteptat, de insolent. Rîsul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bolii. Cel mai lesne se observă la nas, ca să fiu mai exact, pe vârful nasului. Arată-mi vârful nasului și am să-ți spun dacă ești pe cale să izbucnești. E bine că e la vedere. Dacă ar fi fost la noadă, de pildă, ar fi trebuit să-i pândești când își dau pantalonii jos. Am adunat deja o arhivă întreagă de înjurături și blesteme. Și încă mai e loc. Cuvântul a fost creat ca omul să se cruțe pe sine. Cuvântul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
degetelor. — Și la ce ți-a folosit ? întrebă, fără să aștepte vreo lămurire, era mai degrabă răspunsul pe care și-l dădea singură. Apoi își aminti și se trase îndărăt, fără să-i mai pese de ghionturile care îi împungeau noada : Asta faceți voi, mă pândiți când vin acasă... Sunteți, tu și cu ăsta, de-i zici unchiul, niște... niște... — Labagii... o consolă Maca, bătând-o pe umăr : Hai, du-te și te spală... Să-ți încălzesc niște apă ? Dar se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sarcastică, dezlănțuită asupra obiectului: „Îngălato, Dezmățato, Uscățivo, Costelivo, Exclusivo”, căzînd, uneori, În savoarea vulgarității: „Se cățălesc ielele; Ielele, șoimanele, FÎțîie crăcanele, Fleici azvîrle țîțele, Miorlăie ca mîțele, Danță hora boalelor În mocirla balelor... Zmeii Își bat coadele Și-și scutură noadele...” Hrăpirea antrenează, la acest nivel, o imaginație materială mai puternică, Îndepărtînd din poem imaginea sublimului. Elementele din lumea realului pătrund mai liber și Într-un număr infinit mai mare pe poarta poemului. Însă marile teme rămîn, de regulă, În pragul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
goange!“. Iar dac-o să facă gălăgie, zău c-o să-mi vîr mîna în buzunarul lui, o să-i apuc coada, o s-o duc la cabestan și o să i-o sucesc și o să i-o învîrtesc pîn-o să i-o smulg din noadă, o să vezi tu, Flask! Ei și cînd o să se pomenească scurtat în felul ăsta, cred c-o s-o șteargă, fără a mai avea măcar mulțumirea de a-și simți coada între picioare. Ă Și ce-o să faci, Stubb, cu coada
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]