9,005 matches
-
la Corcova. Am dat să-l citesc imediat, cu sufletul pătruns atât de ecourile pe care acest tărâm fabulos, Corcova, evocator al importantei familii Bibescu, mi le trezește cât și de reverberațiile prin care titlul intra în rezonanță, printr-o nobilă aliterație, cu admirabila poezie a lui Grigore Alexandrescu, Umbra lui Mircea la Cozia... Dar... grozăvie! Articol mic, erori mari. Inexactități, substituiri de persoane, deformări de nume, mistificări. Connaisseur sau ignorant ? Vrând să informeze asupra strălucitului precursor al esteticii informaționale, Matila
Marcel Proust în România? - Connaisseur! by C.D. Zeletin () [Corola-journal/Journalistic/11233_a_12558]
-
egalitaristă, băgă aici, în Sibiu, cu miile, țigani, în casele și-n gospodăriile sașilor români ce preferaseră să plece... Este Sibiul Europa, într-adevăr, el o reprezintă cu cinste. Dar să nu uităm ce ticăloșie s-a făcut aici, în nobila așezare. Pe vremuri, vizitasem una din aceste case superbe, locuită acum de o familie țigănească. Nu pot să descriu, liniștit și fără să mi se urce sângele la cap, ororile pe care le văzusem în interiorul acelei splendide gospodării, odinioară. Dacă
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
cu opozițiile binare. Pilde: într-o lume de supermani, reparatorul de biciclete are statutul fabulos pe care îl are un superman în lumea oamenilor. Nici aristocrația britanică nu scapă tirului dezlănțuit de Monty Python. De exemplu, cursa idiotului de viță nobilă, în care concurenții trebuie să umilească majordomul, să bea șampanie, să desfacă un sutien etc., iar la final, să se împuște. Cursa are loc pe un hipodrom, dar spectatorii sunt cai. Având în vedere ultima probă, sicrie și nu câștigători
Mai comic decât Python nu se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11261_a_12586]
-
Nora Iuga Voi scriitorii, mai ales poeții, sîntem ființe nobile, cel puțin așa ne place să credem. Nu, nu vă grăbiți să mă contraziceți, aveți tot timpul s-o faceți mai tîrziu. îmi amintesc de o anchetă apărută într-o revistă bucureșteană. Nu mai țin minte dacă era înainte sau
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
îl zămislise dacă nu vedea nimeni isprava lui și nimeni nu era acolo să se bucure de ea și s-o ducă mai departe. Asta mi s-a arătat mie în laboratorul lui Paracelsus și mă gîndeam la poet, la nobila și ipocrita lui lepădare de lume. Aproape că mi se pare ridicol tot ce vă spun cînd aici, în fața mea, se află o bună felie de literatură universală și eu fac pe deșteapta vînzînd castraveți la grădinar. Da, am ajuns
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
detergent (nu, nu mă refer la cea cu bunicul din mină), iar bietul european medieval, dintr-o cocină de porci. Acest stereotip este perpetuat și de lungmetrajul Anazapta, care se deschide cu o secvență în care o doamnă de origine nobilă este căutată de păduchi. În rest, mult noroi, jeg peste tot și toate personajele, plus întreg vocabularul grotescului: înjunghierea unui nou-născut, un viol colectiv, tone de sânge și de morți, decesul colectiv fiind cauzat de un blestem - eroina e singura
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
familiară încât ne poate mira că, de pildă, partea a II-a nu este cântată lejer ca un scherzo scarlattian ci aproape violent sau că mirificul final a dobândit, în viziunea lui Oppitz, un plus de dramatism. Oricum, o rostire nobilă și o anumită poezie gravă ne-au asigurat că spiritul creatorului nu a fost trădat. Un alt program de recital de foarte înaltă ținută ne-a demonstrat - judecând după părerile împărțite ale ascultătorilor - că dacă preferi frumusețea glasului în sine
Momente de vârf by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11307_a_12632]
-
facilă, maniera de a cânta lied a bas-baritonului José Van Dam nu este menită a te cuceri. Strălucit cântăreț de operă, Van Dam caută în lied valori pe care estetica simplificatoare a scenei lirice nu i le oferă. Vocea gravă, nobil timbrată are, la cei 65 de ani ai săi, o sănătate și o netezime perfecte, doar acutul s-a mai asprit. Artistul o conduce cu grijă în scopul de a pune în evidență, dincolo de plăcerea efemeră a sonorității prețioase, sensurile
Momente de vârf by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11307_a_12632]
-
muzicii sale la prestigioase reuniuni și festivaluri europene. Totul pînă într-o zi , cînd globulele albe și hemoglobina i-au fost intoxicate de agenți alogeni care, ca niște cai troieni, i-au invadat trupul, atentînd totodată la pacea sufletului său nobil. N-am să pot uita vreodată clipa în care am aflat că Dieter Acker este pîndit de umbra suferinței fizice, el cel ce a fost mereu unul dintre cei mai luminoși și mai vii oameni pe care i-am cunoscut
Un neamț hîtru by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11349_a_12674]
-
comunicare” la Salvați Delta și la MaiMultVerde până când i-am propus ei să facă treaba asta. E postul cel mai dificil de la organizație pentru că e zona în care eu vreau mereu mai mult, mai bine, mai repede. E o tortură nobilă, dar tot chin se cheamă că este. Eram prieteni vechi, dar ne iubeam de la distanță pentru că în ultima vreme ne cam răciserăm. Fiecare cu drumul lui. A fost o soluție riscantă pentru mine: acum cativa ani mă hotărâsem să nu
Zi tristă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82710_a_84035]
-
-ul) în final catzi arbori au fost plantați? Vorbim cu siguranță de câteva mii... în 3 zile. Ce pot spune... jos pălăria! Să sperăm că vor urma și alte astfel de proiecte. Spor la sapă! E pentru un scop extrem de nobil. de curiozitate. cum alegeți speciile care să fie plantate? sau cine le alege? de ce salcim și nu altceva? întreb și eu. @Octav Speciile plantate sunt recomandate de specialiștii Romsilva (instituție partenera în acest proiect) în funcție de locul de plantare. Salcâmul, de
România prinde rădăcini şi în Neamţ by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82802_a_84127]
-
2.... nu mi se pare nimica grozav.... sau asta era și ideea? Da. În sfârșit ceva chiar simpatic pe blogul tău. Credeam că ți-ai pierdut simțul umorului. Mai investește (timp) și într-un (sau intrun în funcție de preferințele fiecăruia) scop nobil. Umorul e de-apreciat aproape peste tot pe unde e bine dozat. Pimul spot (cel cu fructele)e mediocru, daca nu slab. Aruncarea / “eliberarea” mielului e peste medie. Nu că realizare, ca idee. Hm... e scabros video #2. Nu e
Olimpiadele schizofrenizarii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82988_a_84313]
-
Nu știu dacă mai este cool să devii un brand, ci poate să reușești să fii recognoscibil și valoros fără să faci eforturi disperate. Chiar și o recunoaștere postuma a valorii personale este preferabila unei autopromovari desantate. Anonimatul poate fi nobil, dar știu...din păcate nu ține de foame. Îmi displace vehemență cu care se discuta astăzi despre branduri personale, consider atitudinea ușor kitsch. Referindu-ma strict la lumea filmului, este adevărat că Fritz Lang a fost un creator-tiran, dar a
Cui i-e frica de branding? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82977_a_84302]
-
promisiunea mântuirii. Violență nu trebuie acceptată sub nici o formă. Pentru mine este de neconceput cum poate o ființă umană să pălmuiască altă ființă umană, care este motorul care mișcă palmă și o lipește de epiderma celuilalt. Indiferent în numele căror idealuri nobile este pusă în practică, violența incită la violență și duce la hecatombe. Dar violență pusă în opera pentru lichidarea proprietății trebuie comparată cu violența de care a fost nevoie și de care este încă nevoie pentru apărarea proprietății. Dar există
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
destule filme străine, ca un gest de respect față de spectatori, dar și față de actori, acea clasică listă a personajelor, fiecare cu numele actorului aferent. Așadar, Șerban Marinescu a făcut - a izbutit să facă - un film de actori , în cel mai nobil înțeles al cuvîntului. În bogăția luxuriantă a unui scenariu purtînd "marca DRP" (o încărcătură dramaturgică amintind de teatrul lui DR Popescu, ne-descifrabil numai prin grila "actualității" sau a reducției la "realitate"), în tot acel amalgam original de natural și
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
mișcare (care e și una a metodelor, niciodată absolutizate), condiționată, totuși, de imperativul convergenței unei "lecturi globale". Dincolo de calitățile evidente ale spiritului pătrunzător, animat de pasiunea pentru lectură și universurile imaginare vizitate, am regăsit mereu la Jean Rousset o mare, nobilă seninătate. Apropierea sa de cărți nu lasă să se întrevadă nici o crispare, nici o tensiune alta decît aceea a căutării pasionate a formelor purtătoare de sens. A trăit toată viața printre rafturi de bibliotecă - în apartamentul său genevez din "orașul vechi
Amintirea lui Jean Rousset by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/14683_a_16008]
-
Dacă scrii despre ceva ce se întâmplă chiar astăzi, critica oficială consideră asta, a priori, cu un surâs disprețuitor, gazetărie. Dacă scrii despre viitor, atunci nu poți fi decât un producător de science-fiction, adică de paraliteratură. Trecutul e sigur, e nobil pentru establishmentul literar, prezentul și viitorul sunt dubioase. Un mod de a gândi curat oligofren. Eu am scris despre toate timpurile și pot să afirm liniștit că nu există un timp privilegiat pentru literatură. Mă umflă un râs sec când
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
supus unui limbaj exegetic calm, de academică alură, prețuirea admirativă venind din resursele intelectuale ale acestuia, iar nu din vreo aderență inflamată, dintr-o ofrandă pur lirică. Examenul înaintează din aproape în aproape, pe un teren extrem de mobil, cu o nobilă precauție care corectează eventualul entuziasm partizan, însă și cu o miză sensibilă care evită uscăciunea expertizei reci, deschizînd înțelegerii, de cele mai multe ori, porțile adecvate. Două sînt obiectivele de căpetenie ale investigației în chestiune: situarea poetului abordat atît în raport cu genul propriu
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
fusese văzut rîzînd niciodată. La veneticul acesta necunoscut, despre care se zvonea că nu își destăinuia obîrșia că ar fi fost prea joasă, se întrevedeau tocmai dinpotrivă, trupește și sufletește semnele unei înalte stirpe în cădere: portul semeț și înfățișarea nobilă, trufia, cerbicia și cruzimea, lenea, sila de viață, setea de răzbunare și puterea de ură, semne ce trecu urmașilor săi carii de nu s-ar fi prigonit între dînșii, dezbinați toată vremea, ar fi putut încă dura o casă puternică
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
o interpretare a semnelor de pe fața primului Măgurean, așa cum l-a văzut Povestitorul în portretul din salon și cititorul încă nu-l cunoaște: se întrevedeau tocmai dinpotrivă, trupește și sufletește semnele unei înalte stirpe în cădere: portul semeț și înfățișarea nobilă, trufia, cerbicia și cruzimea, lenea, sila de viață, setea de răzbunare și puterea de ură...". Știm deja că primul și ultimul dintre Măgureni seamănă pînă la indistincție. Mai înainte de a vedea aceasta în salonul casei lui Pașadia, către sfîrșitul romanului
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
cu Hölderlin, cu Lenau și, poate, cu Nietzsche. Hyperion-ul lui Hölderlin conține această imagine a germanilor: ,,Barbarii din vremuri vechi, ajunși și mai barbari prin propria lor strădanie, prin știință și chiar prin religie, absolut incapabili de orice simțământ nobil, corupți, din fericire pentru divinele Grații, până în măduva lor, jignitori pentru orice suflet ales, mai ales prin exagerare, cât și prin meschinărie, surzi și lipsiți de simțul armoniei, ca cioburile unui vas aruncat în șanț (...) 9). Spun aceste cuvinte aspre
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
o limbă străină... Citesc săpată pe soclu mărturisirea lui Montaigne: Port în inimă Parisul încă din copilărie. Nu sunt francez decât prin această cetate mare, mare mai ales și incomparabilă în varietatea ei. O glorie a Franței și cea mai nobilă podoabă a lumii. Sincer, fără nici o ornamentație stilistică. De fapt, mă aflu în perimetrul sacrosant al culturii din stânga Senei, inima Parisului pulsând contopită cu a cărturarului de geniu care stă în fața mea picior peste picior cu atenția aceea a lui
Reflexe pariziene (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14927_a_16252]
-
în golful solitudinii", poetul nostru captează o senzualitate fantomatică, redusă la simboluri florale și osteologice: "doar pentru tine mai culeg trandafiri/ doar pentru tine// vechile mele iubiri sunt azi/ inițiale amestecate în-tr-un osuar părăginit/ tu rămîi pînă la sfîrșitul sfîrșitului/ nobila mea suferință" (Pînă la sfîrșitul sfîrșitului). Pe de altă parte, dezamăgirea care e un laitmotiv al discursului său actual produce adesea o reducție a acestuia. Cuvintele par a se contrage, a seca drept rezultat al unui scepticism trecut în reflex
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
comunismului și a dispariției stîngii tradiționaliste mă întreb: Poate fi jurnalul D-voastră și un fel de răfuială cu un idealism, cu o orbire de tinerețe? N.C.: Nu este o răfuială, pentru că acea credință, acel crez era foarte frumos și nobil și ca să fiu sinceră nici nu am renunțat la el. Despre acele principii, care bineînțeles nu s-au pus în practică niciodată și care s-au transformat într-o gigantică minciună și într-un pretext și paravan pentru cele mai
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
apasă pe umerii personajelor brebaniene este originea. în arborele genealogic stă destinul. Un arbore la fel de ferm precum virilitatea feroce care terorizează femeile. Breban este cel care a încercat să reinventeze aristocrația după proletcultism. Și Constantin Țoiu are vizibil aceeași tendință. Nobilii, rafinații, snobii au fost reconturați, au fost puși în noul context socio-politic, într-o încercare disperată de recuperare a evoluatului roman psihologic interbelic. Numai că aristocrația lui Breban este una dictată de codul genetic, este o caricatură ciudată, a aristocraților
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]