377 matches
-
penelul unei lumi abjecte O luptă a celebrității acoperită de sminteală O libertate fără forme ce dă vacarmului spoială O minge spartă între umbre endemic inimii defecte Ce să ascundă după slove o minte plină de-mpăcare Borcan cu miere noduroasă topită-n tocuri de subrete Viori cu forma de feline în voci cu pasuri pe-ndelete Ce să mai scrie-n poezie un matelot cu capu-n soare Referință Bibliografică: Ce să mai scrie-n poezie / Carmen Popescu : Confluențe Literare, ISSN
CE SĂ MAI SCRIE-N POEZIE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 by http://confluente.ro/carmen_popescu_1492696659.html [Corola-blog/BlogPost/375730_a_377059]
-
din poemul Cum se naște cântecul, aceste glosse la umbrele lui Platon: „Umbre înghețate-n dansul lunii, fantomele.../ păsări cu cerul smuls din aripi, / femeia departe cu miros de busuioc/ al părului pe umerii gândurilor mele./ Iluziile casei, dorințe rătăcite, noduroase însem- nări de cuvinte,/ distilerii de vise, ceasuri de întâmplări / de care ne separă un arbore ireal, / simbol al timpului respirând viitorul / și râul, malurile sale opulent încărcate/ prin care înoată femeia să ajungă la timp.// Cineva-mi toarnă-n
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Frigul_insingurarii_volum_llelu_nicolae_valareanu_1381527977.html [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
goală, Lipsită de orice pudoare, Mă strânge în brațele ei , Vrea să mă copleșească cu greutatea ei ucigătoare, Cu respirația ei greoaie, amețitoare, bolnăvicioasa, Cu mirosul ei izbitor, de putreziciune. Încerc să îi desfac de pe trupul meu degetele lungi și noduroase, Care cresc în mine unghii adânci, ascuțite, dureroase, Ce vor să mi se înfigă în suflet, să mi-l rănească. Singurătate nemiloasa, Călătoare blestemata prin garsoniera sufletului meu, Ai spart oglindă În care mă priveam, Admirandu-mi tinerețea și elanul
SINGURATATE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 by http://confluente.ro/eleonora_stoicescu_1436520569.html [Corola-blog/BlogPost/373271_a_374600]
-
îi predau captura și pacea se așterne din nou pe pământul stânei. În plin extaz de generozitate baciul ne îmbrățișează, prilej cu care constatăm că sub muntele de blană se mai află un cuțit mare, o toporișcă și un trup noduros ce depășește în putoare sarica, o chestiune greu de înțeles, dar care, credem că nu merită un efort de cercetare la fața locului. Suntem invitați într-o groapă deasupra căreia sunt puse niște crengi, cartoane, table ruginite și bucăți de
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Expeditia_mihai_batog_bujenita_1349252093.html [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]
-
în care locuiește, a rostit printre buze, cu obidă „Futu-ți Cristosu’ mă-tii să-ți fut“ și a încercat să lovească jurnaliștii. Opinia publică românească și-a înfruntat atunci, direct, într-o secundă, trecutul obscur. Acea secvență, cu pumnul noduros al lui Vișinescu și înjurătura aspră, l-a însoțit fără încetare. Din acel moment, chipul său schimonosit, cu privirea satrapică, a devenit imaginea unui asasin lipsit de scrupule, a „torționarului” ascuns de tenebrele tranziției și de încrengăturile „sistemului” postcomunist. Traiul
Ultimul cuvânt al inculpatului. Vișinescu, în lacrimi, către judecători by https://republica.ro/ultimul-cuvant-al-inculpatului-vic-inescu-in-lacrimi-catre-judecatori-va-rog-sa-ma-lasati-sa-mor [Corola-blog/BlogPost/337946_a_339275]
-
cuteza, La ce ocheade de golan în jur își arunca... Ori, cum toată averea lui era o teacă, Adună de oriunde cuvinte în desagă, Sperând că de acum școlit va fi și filofoos, Din școala lui proprie de nor'unde noduros! (parodie) Referință Bibliografică: Mușchetarul ... filfizon. / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1469, Anul V, 08 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
MUŞCHETARUL ... FILFIZON. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1420718750.html [Corola-blog/BlogPost/352298_a_353627]
-
să văd această minune. Drumul de urcuș prin pădure e greu iar mie mi s-a părut și unul special. Mai ales pentru energiile ce le simțeam în jur, transmise diferențiat de brazi, de rădăcinile lor, ca niște degete uriașe, noduroase, care parcă ar fi suferit de dureri reumatice. Erau transformate în trepte pentru urcușul nostru, vibrând alături de plantele pădurii, florile pământului ce le simțeam emițând sunete, ca în filmul renumitei cercetătore, Marioara Godeanu, o demonstrație despre „modelul informațional al lumii
MÂNĂSTIREA CARAIMAN de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 by http://confluente.ro/Manastirea_caraiman_elisabeta_iosif_1331630477.html [Corola-blog/BlogPost/348370_a_349699]
-
nou să le dai! Tânguirea stă de pază E orbită de o rază..., Ceasul zilei numărat, Nu e om fără păcat! Dar cu flacăra credinței Primim crucea biruinței, Prin izvoarele de lacrimi Ne spălam mereu de patimi. Drumu-i greu și noduros, Dar e cerul luminos, Când treci valea cea de plângeri Îți cresc aripi ca de îngeri... foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Aripi / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1549, Anul V, 29 martie 2015. Drepturi de
ARIPI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1427649451.html [Corola-blog/BlogPost/377166_a_378495]
-
fi învățat levitația. M-am lăsat în genunchi, lângă tulpina unui stejar bătrân, de teamă să nu urmez calea aburilor. Mușchiul verde îi acoperea rădăcinile groase de la suprafață și o parte din tulpină. Mi-am așezat palmele peste scoarța lui noduroasă și cu mâinile tremurânde l-am mângâiat. Îl simțeam cum mă privește și cum mă primește lângă el. Am deschis larg brațele și l-am îmbrățișat până când mugurii au început să îmi țâșnească prin piele. Era primăvară, o primăvară timpurie
PRINTRE CRĂPĂTURILE TIMPULUI de MARIA IEVA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 by http://confluente.ro/maria_ieva_1423235648.html [Corola-blog/BlogPost/353105_a_354434]
-
Eu nu garantez pentru conașu ca să plece la drum. Până ajunge la București... și s-a dus către Naie și i-a șoptit la ureche: „S-ar putea să moară pe drum”. L-a prins de haină cu mâna ei noduroasă și uscată ca a Sfintei Vinerea, l-a zgâlțâit de câteva ori și, ridicând tonul, a zis: Cine o să poarte vina, eu sau tu?... - Ai milă de mine, Dumnezeule!... Maică Bușica, zi-mi ce-i de făcut. Ce-i de
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_vii_a_pariul_blestem_marin_voican_ghioroiu_1360224665.html [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > ÎNAFARĂ ÎNLĂUNTRU Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1253 din 06 iunie 2014 Toate Articolele Autorului mă cutremură tot mai mult gândul că sunt văd șarpele cum urcă prin trunchiul noduros undeva fantoma lui iese la suprafață construiește cotidianul dinspre înăuntru spre înafară scena de grație se joacă undeva în fundal când dinspre înafară înlăuntru fulgere cresc în intensitate arderile se succed ca într-o reacție alchimică profundă rezultatul nu știu care este
ÎNAFARĂ ÎNLĂUNTRU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 by http://confluente.ro/Anne_marie_bejliu_1402032434.html [Corola-blog/BlogPost/370224_a_371553]
-
și se răspândeau peste tot. Pe câmpii și dealuri se înălțau spre cer copaci înalți. Vârfurile lor ce păreau una cu cerul se unduiau mândre în adierea ușoară a vântului și erau falnici nevoie mare, atunci când crengile lor lungi și noduroase se alintau în balans. Erau în fiecare zi împodobiți cu păsărele, precum pomul nostru de Crăciun este împodobit cu globuri. Trilurile lor duioase și diferite erau minunate. Uneori doineau cu dor și jale, alteori cântau de mama focului. Oamenii jucau
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Debut_mihaela_mosneanu_lica_barbu_1391008547.html [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
Podișor Publicat în: Ediția nr. 301 din 28 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Lui Petre, Azi nu-l mai văd ca ieri pe Sfântul Petre, Bătrân și chinuit prin glod și pietre, Obrazul - pergament uscat; bărbos, Cu trupul vlăguit și noduros, Purtând cu el miraculoasa cheie Cu care fericirea să ne deie... Îl văd așa, la vârsta ta de-acum, Cu pasul voinicesc întins la drum, În ambianța luminoasei oaze, În descifrarea unor vechi hrisoave, Subliniind întreaga lor savoare Ce-o
PASIUNE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Pasiune.html [Corola-blog/BlogPost/356410_a_357739]
-
copil și mă încuraja;" Fiule, eu nu o să plec de lângă voi niciodată. Spune asta și fraților tăi". Cred că a fost singura dată când l-am văzut lăcrimând. Sărea dintr-o stare într-alta. Uneori, cu degetele sale lungi și noduroase, își freca tâmplele și înjura printre dinți;"Futu-i terentișu mă-sii de viață..." Apoi tăcea. Tăcerea lui stranieîmi împiedica vorbele. Liniștea dar și frica îmi grăbeau respirația. Dincolo de fereastră era un spațiu în care îmi așezam gândurile și plângeam
DE CE, TATĂ? de TEODOR DUME în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 by http://confluente.ro/teodor_dume_1469373919.html [Corola-blog/BlogPost/381179_a_382508]
-
că deja murise pentru ei. Doar moartea se încăpățâna să nu-l ia! În schimb o luase pe Mariuca.. prea devreme, mult prea devreme. Rămăsese singur și toată tristețea lumii își făcuse cuibar în sufletul lui cotrobăind cu degetele ei noduroase în sipetul cu amintiri. Picioarele i se păreau atât de grele că oftă lung dar oftatul lui se pierdu în vaierul vântului. Un fior rece îi trecu pe șira spinării de parcă moartea s-ar fi atins de el. Zâmbi. Poate
LA RĂSCRUCE DE VIEȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1444746468.html [Corola-blog/BlogPost/382296_a_383625]
-
aș vrea să dau pâinea inimii firimituri pradă păsărilor să ducă ele semnul printre pietre și nisipuri ca nu cumva elixirul vieții să nu aibă hrană și să o ia razna de nebun să nu te mai găsească cu mâinile noduroase modelez plastelina nisipului sub cântecul suav al sirenei marea șoptește ascultă o să vină și aceea clipă în care plasa liniștii ne va sta de strajă strivindu-ne Referință Bibliografică: citesc poemul tău / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CITESC POEMUL TĂU de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 by http://confluente.ro/Citesc_poemul_tau_maria_ileana_belean_1341204434.html [Corola-blog/BlogPost/345738_a_347067]
-
impresionism, încercând să ne aducă mai aproape de trăirile lor. În reprezentarea durerii, a fricii, a frigului, a foamei, a neodihnei, a mizeriei, a însingurării, a răzvrătirii, a nedreptății etc. sunt create unele dintre cele mai plastice imagini: Hei, degetele noastre noduroase/ au pietre scumpe de rubin pe ele/ din rănile ce-ajung până la oase/ și bătături în jurul lor, inele („Aceste mâini”, Andrei Ciurunga, p. 202); Sub zeghe trupul s-a făcut covrig,/ căci în adâncul cărnii vlăguite,/ în loc de nervi coboară șerpi
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/O_epopee_a_suferin_ei_i_a_salv_rii_rom_ne_ti.html [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
mult mai evoluată. Alteori îmi imaginez că sunt omul care trăiește în pacea munților sau în pacea fremătătoare a oceanului sau a mării. Singur, el și barca și apusul și răsăritul lunii și al soarelui, algele care-i sărută picioarele noduroase sau ierburile virgine ale pășunilor. Seară și munte și iarbă și crestele munților neatinse de pasul omului comod, poate doar de cei ai oamenilor mereu în mișcare sufletește privindu-i, gândindu-i și apoi fizic. Cât infinit cuprinde bucuria lor
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1470594663.html [Corola-blog/BlogPost/382361_a_383690]
-
prioritate înainte de a-și explica toate câte le simțea și le gândea în acel moment: să decidă dacă se întoarce sau nu. Își amintea că în cele câteva clipe de ezitare privirea îi înregistrase un amănunt frapant: dintr-un trunchi noduros de copac, agonizând pe o rână, fără crengi, invadat de mușchi și licheni, răsărise o mlădiță, un lujer înalt, la capătul căruia se legăna o eflorescență de un alb imaculat. Fusese surprins, nu-și amintea să mai fi văzut vreodată
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1487514673.html [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
Acasă > Versuri > Ipostaze > POEM IEȘIT DIN CUTIE Autor: Anca Elenă Șerpe Publicat în: Ediția nr. 1209 din 23 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului POEM IEȘIT DIN CUTIE 04.10.2013 Frică asta nu vrea să te scrie și are degete noduroase tremurânde că un copil abandonat maturității reci înainte de vreme mi se umflă în buricele pământului ca si cum s-ar înfiripa în urletele tale și-ar muți ideile pe albul foii nedezvirginat încă te-am întins de câteva ori în șiruri de
POEM IEŞIT DIN CUTIE de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Anca_elena_serpe_1398269042.html [Corola-blog/BlogPost/347889_a_349218]
-
unde probabil este strâns temeinic în agrafe de sârmă. Colțurile acestuia, neatinse încă de apă sau șifonate de repetate purtări, stau țepene, ascunzându-i gâtul până la gulerul rotunjit al bluzei albe, din care se arată de sub manșete doar mâinile slabe, noduroase,arse de soare și asprite de buruieni. Stă așa slabă și stingheră pe scaun, îmbrăcată ca pentru biserică. Numai că în biserică știe locul mâinilor și rostul lor, lângă ceilalți semeni tăcuți și smeriți ca sfinții pictați pe ziduri, care
TABLOURI: FEMEIA CU BATIC de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/stefania_oproescu_1483391083.html [Corola-blog/BlogPost/341035_a_342364]
-
de la poalele munților Vrancei, Buciniș. De acolo se trag părinții lui. El și fratele lui, Eugen, își petreceau vacanțele la bunici. Mi-a povestit despre prima incursiune în pădure, însoțit de bunicul, avea patru ani. Privea cu teamă copacii bătrâni, noduroși, tufișurile stufoase din care se aștepta să sară animalele fantastice despre care se vorbea în basme ... și se ținea strâns de mâna mare, puternică, care îi conferea siguranță ... ... Tot nu înțeleg ce crede despre mine, ce intenții are. Cred că
SĂGEATA LUI CUPIDON III (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Sageata_lui_cupidon_iii_titlu_provizor_stefana_ivanescu_1358453015.html [Corola-blog/BlogPost/342331_a_343660]
-
de minute. * * * După cum ați luat la cunoștință, Andrei trecuse demult de anii tinereții, iar singurătatea și nevoile îi ruinaseră sănătatea. A mers la ogeac, a găsit pe corlată cutia de chibrituri, a prins-o cu mare greutate între degetele-i noduroase, fiindcă mâinile nu-l ascultau: îi tremurau așa de tare, că a scăpat multe bețe pe jos până când a reușit să aprindă lampa de pe polița din dreptul ferestrei. Pe vatră se mai vedeau câțiva tăciuni care se încăpâțânaseră să ardă
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
zgomot prin apropiere, s-a îndreptat spre fundul curții. Vruța, care era legată în coteț, scheuna și se zbătea să iasă. L-a simțit că pleacă și ar fi vrut să-i mai lingă mâinile, care acum, afară că erau noduroase, miroseau a sânge. Andrei a deschis portița ce dădea spre o râpă destul de abruptă, pe unde putea să se strecoare printre salcâmii plecați deasupra potecuței, care formau o boltă asemănătoare cu cea de la vița de vie din fața casei. A scrutat
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
ale vieții, iar apoi de la munca grea a pământului. Prinse în mâinile sale o ceapă zdravănă, o sparse cu măsură pe colțul mesei joase, prinse de trei ori câteva fire de sare și o mestecă între mâinile lui mari și noduroase. Atunci am îndrăznit să îi pun o întrebare, la care bătrânul mi-a răspuns după un timp, în care nu mai speram să-mi vorbească: No, acum feciorule să-mi spui dacă ai mai mâncat o astfel de bunătate, dar
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1440008846.html [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]