17 matches
-
că este o carte deschisă continuării pentru specialiștii filozofi, pentru filologi și elevi, studenți întru studiu și interpretare, dar și pentru lectorul doritor de o incursiune enciclopedică, de-a gata, fără dicționar! Este o carte de experiență și erudiție, demonstrată noematic. Ar trebui să facă mai multe valuri...scrise! Cristina Ștefan, 10 febr 2016 Referință Bibliografică: Convorbiri imaginare cu Jorge Luis Borges- prof. Petre Isachi / Cristina Ștefan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1871, Anul VI, 14 februarie 2016. Drepturi de
CONVORBIRI IMAGINARE CU JORGE LUIS BORGES- PROF. PETRE ISACHI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1455431760.html [Corola-blog/BlogPost/373715_a_375044]
-
de consum, abia dacă rabdă să-și distribuie atenția pe 7 megaintelectuali simultani într-o anumită contemporaneitate. Deci nu e nevoie nici măcar de 11-12 remarcați din totalul Autoelitei, care ea s-a stabilizat firesc la vreo 52-53, din constrângeri tehnice noematice, așa cerând anual rotirea cadrelor în acțiuni publicitare sau rubrici critice în periodice, măcar câte un vip de-al ei săptămânal pe parcursul anului calendaristic, care are 52 săptămâni și un sfert, numai megaintelectualilor partajându-li-se, ca și leilor, publicațiile
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 by http://confluente.ro/Camelian_propinatiu_postromanismul_camelian_propinatiu_1346056658.html [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
de ipseitate transcendentală. În erotismul dezlănțuit, problema alterității dispare. Înfometat de viața nemuritoare a celuilalt, corpul guvernat acum de pulsiunile dorinței nu ajunge decât să-și exercite dominația temporară asupra unui corp străin. Întâlnirea cu celălalt este imaginară („o semnificație noematică ireală” 1). Magia încetează prin obiectivarea reciprocă, dar retorica prefăcătoriei o poate substitui cu succes 2. Reluarea acestei ratări, ce se face cu unicul scop de a gratula dorința de plăceri izolate, caracterizează nihilismul culturii erotice. El orchestrează cu fast
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
tripla ecstază a temporalizărilor conștiinței (trecut, prezent, viitor). Degradarea ființei la statutul de prezență disponibilă (care are întotdeauna un preț de vânzare/cumpărare) este similară conversiei apariției la statutul unui lucru vizibil. Orice raport de semnificare noetică (deschidere) și saturare noematică (închidere) este, din punct de vedere genetic, posterior apariției. Paradoxul situației a fost definit succint de Rolf Kühn: „Imanența nu mai cunoaște deci nici un fenomen”1. Altfel spus, orice fenomen proiectat în lume e pasibil de o dublă identificare: lectura
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
abstracție inoperantă, o noțiune pur convențională. Acest "de sine" implică culoarea locală a subiectului și nu doar efigia logico-lingvistică a acestuia (cea rezervată unor delimitări filosofice aflate la extrema formală a concepțiilor despre lume și viață). Cel mai deosebit implicat noematic al tuturor vizărilor posibile determină direct, prin natura sa, formele corecte de aprehensiune care i se potrivesc și oferă, în abundentă dezvăluire de sine, o imagine încărcată de determinații. De aceea, categoria specifică conștiinței de sine este propriul (lui Aristotel
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
practic, însă, ea se face cu alte scopuri (impuse de dinamica particulară a fiecărui itinerar personal), deci își modifică esențial demersurile. Acest mecanism metodologic 16 înmulțește în chip firesc (acolo unde este posibil adică în sectorul vizării subiectului ca reper noematic) determinațiile coordonatoare și acoperă astfel spațiile vide ale obiectivității interioare (care poate suplini efortul cognitiv prin construcție de sine, însă păstrând proporțiile corespunzătoare unui relativ dezavantaj legat de mijloace). Fenomenul țeserii unei rețele conceptuale peste realitatea internă (care, practicată "supraîncărcat
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
mai mare). În plus, întregul rezultat în urma acțiunii conștiinței de sine este o globalizare a solidarizării interioare, o strângere laolaltă a elementelor unui conglomerat subiectiv și nu o vizualizare subsumativă care cuprinde din exterior într-un gest unificator un ansamblu noematic eterogen. Lucrul pe propria interioritate reclamă, în virtutea registrului de realitate care-i e specific, o atenție empatizantă și intervenționistă, adică toate caracteristicile unei veritabile interacțiuni, opusă indiferenței și neutralității de tip teoretic. Ea face posibilă în final o reorganizare superioară
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ale necunoscutului. În această confruntare este nevoie mai mult ca oriunde de conștiință de sine, de solida întemeiere atitudinală într-o subiectivitate atent veghetoare. Iar adevărul devine determinare finalistă a unei ordini care poate epuiza o dată cu el idealul unei aproximări noematice satisfăcătoare a realului (Vianu afirma că "în actul unei cuprinderi adecvate, adevărul își ajunge însă sieși, încât conștiința poate să se odihnească în aprehendarea lui ca în posesiunea unuia dintre scopurile substanțiale ale existenței"67). Capitolul 6 Vocația reflexivă a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
fără individuație) a drumului sintetic ce conduce la precipitatele noționale care alcătuiesc tabela categorială a unei transcendențe orientate către rațiune. Sub imperiul unui asemenea impuls ascensional, obiectul reflexiei de sine înalță nivelul conștiinței prin contagiune calitativă, demonstrând că un complex noematic particular cheamă o anumită configurație noetică și, în spatele ei, o adecvată reconstrucție supraveghetoare. Orientându-se după materia vizărilor sale, conștiința se îmbogățește și, sub înrâurire tematică, absoarbe întreaga sublimitate a unei armonii obiective după o lege a interacțiunii care păstrează
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
care se "progresează" de la conștiința reprezentărilor la conștiința de sine propriu-zisă. Ceea ce anterior am desemnat cu numele de "instanță" (în tripla ipostază a tipurilor de conștiință) își are justificarea metaforică în radicalismul diferențelor noetice care ilustrează și răsfrâng drastica separație noematică a tipologiei propuse de autorii americani. Lumea exterioară, propriile reprezentări și lumea interiorității sunt teritorii perfect distincte și impun, de aceea, modalități de vizare care trebuie să subziste într-o oarecare separație, chiar dacă simbolică (adică ținând seama de unitatea fundamentală
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
mediul extern. Realitatea este reprezentată prin trei planuri, constituind câmpul obiectiv al existenței individului, și anume: - natura (mediu natural, relief, climă, resurse, alimentație); - planul social (instituții sociale, norme de conduită, familie, comunitate, grup școlar/profesional, stat, economie, tradiții, obiceiuri); - planul noematic (religie, spiritualitate, credințe, mentalitate, cultură, ideologie, educație). Aceste planuri ale realității acționează permanent asupra individului ca factori de presiune externă, pe care acesta și-i însușește în cursul procesului de reflectare. Ei presează în sensul vectorializării comportamentului. p. 132 CÂMPUL
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
internă a științei drept contradicție a științei față de ea însăși nu se limitează cu toate acestea la opoziția dintre conținutul său obiectiv și efectuarea subiectivă care nu contenește a-l produce pe acesta, între ceea ce am putea numi corelatul său noematic și realitatea sa noetică. Ea o privește întâi de toate pe aceasta din urmă, și aici este nimerit să o evaluăm și să o apreciem. Ceea ce ni se revelează astfel este o incompatibilitate între această intentio științifică însăși, adică ținta
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
categorie de acte deosebite de activitățile automate sau instinctive; - definește facultatea de cunoaștere sau de înțelegere; - semnifică randamentul general al proceselor de elaborare ideativă mintală. La edificarea proceselor de inteligență contribuie două categorii de factori (Wenzl și Gottschaldt): a) Factori noematici, de ordin psihologic reprezentând întinderea (documentarea cognitivă a câmpului intelectual), profunzimea (capacitatea de a surprinde esențialul prin punerea în evidență a funcției logice) și înălțimea (facultatea de abstractizare rațională). b) Factorii sociali de ordin exterior dobândiți de individ prin educație
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care mi le-am pus în legătură cu situația judicativului. În Ideen I, el susține că logica se concentrează pe structura formală a judecății, S este P, dar că fenomenologia (sa) extinde orizontul de sensuri ale formulei în cauză. Aceasta devine "nucleu noematic" adică se află în centrul "judecatului" ca noemă a actului judecății (de a judeca) structurând alte elemente care participă la noema judecății, toate de natură afectivă, practică, evaluativă, nu propriu-zis "logică". "Același 'S este P' care formează nucleul noematic poate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nucleu noematic" adică se află în centrul "judecatului" ca noemă a actului judecății (de a judeca) structurând alte elemente care participă la noema judecății, toate de natură afectivă, practică, evaluativă, nu propriu-zis "logică". "Același 'S este P' care formează nucleul noematic poate fi 'conținutul' unei certitudini, al unei evaluări a posibilului sau al unei conjecturi etc. În noemă, acest mucleu 'S este P' nu rămâne izolat."7 Dar certitudinea, posibilul, conjectura etc. de-naturează, cumva, sensul judecății ca "nucleu noematic"? Mai bine
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
formează nucleul noematic poate fi 'conținutul' unei certitudini, al unei evaluări a posibilului sau al unei conjecturi etc. În noemă, acest mucleu 'S este P' nu rămâne izolat."7 Dar certitudinea, posibilul, conjectura etc. de-naturează, cumva, sensul judecății ca "nucleu noematic"? Mai bine zis, ca formă logică ordonatoare în întreg orizontul gândirii, rostirii și făptuirii? Desigur, nu! Odată încheiate cele două reducții, va deveni cu putință proiectul pentru o veritabilă "reconstrucție" filosofică, prin care să capete șansă non-judicativul, adică o altă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de gândit verbul a fi (luăm forma "este", de acum încolo, care corespunde tematizărilor pe linia tradiției a acestei probleme) și timpul. Judecata desigur, și dictatura judicativului -, ca unitate originară a logicului și ca act constitutiv, are în structura sa "noematică": subiectul și predicatul, verbul și timpul. Acești termeni "operează" judicativ ei înșiși, chiar și atunci când exprimă instanțe stabile ale elementelor judicative. De fapt, tocmai pentru că ei au asemenea meniri putem vorbi despre "lucrarea" lor în sensul unei constituiri logice. Primii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]