236 matches
-
cu puterea de a convinge, nuanțe de idee. întrebarea de mai sus primește de la bun început un răspuns: "Spațiul e un termen ce se propune numai pentru a fi lăsat în urmă. E un reper a cărui depășire indică orientarea noetică justă." E reluat răspunsul acesta, în formulări și din perspective diferite, pe întreg parcursul cărții. Iar efectul reluării e tocmai aducerea către prim plan a analizei de detaliu pe care Anca Manolescu o face și care dă savoare studiului, în ciuda
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
și în cazul extazului: πνεῦμα poate locui sufletul fără a-i exclude νοῦς ul. În ambele cazuri este vorba de adâncirea înțelesului noțiunii de persoană. De altfel Sfântul Grigorie utilizează mai des noțiunea de διανοία, ce definește mai degrabă facultatea noetică a spiritului, decât noțiunea de νοῦς care este mai echivocă”<footnote Jean Daniélou, Platonisme ..., p. 282. footnote>. Sfântul Grigorie combină o conștientizare a tradiției platonice a beției ca unire cu divinul, cu conceptul de necunoaștere a lui Dumnezeu și prăpastia
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
pași Și dai de roua nopții Trezită de lumină De pe claia de stuf Șiretele vrăbii se lasă-n ovăz Faci numai cîțiva pași Și cavitatea celor două mii de ani Apare dintr-o dată-n fața ta Cobori în fiecare dimineață La noeticele principii Ierburi uscate păzesc de priviri Pepenele de copt Pulsează soarele în apă Și se leagănă - stea periodică Ape neîncepute îți curăță mintea Uscat nămolul bălții crapă Formînd buturugi curioase De culoarea cenușii Pe alocuri, apar pete negre Ca urma
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
and Mysticism in Origen and Gregory of Nyssa” ..., p. 366-367. footnote>. Unirea cu Dumnezeu dincolo de orice imagine și concept, în Sfânta Sfintelor. Însăși Cântarea Cântărilor este un tip de paradox. O imagine a lipsei de imagini, imaginea erotică a lipsei noetice de imagine, Preaiubitul este centrul omniprezent și întotdeauna evaziv al Cântării Cântărilor. Comentând asupra Cântării 1, 4: „Regele m-a adus în camera sa”, Sfântul Grigorie descrie sufletul (mireasa căutându-l pe Preaiubit într-un spațiu apofatic). A văzut buzele
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
de imagini erotice de dragoste pasională, Cântarea Cântărilor educă sufletul să tânjească și să intre în comuniune cu frumusețea divină a Mirelui. Dar pentru a face asta, sufletul trebuie să învețe ceva ce Proverbele sau Eclessiasticul nu predau niciodată. Înțelegerea noetică erotică ridică o problemă și trebuie învățată prin abandonarea controlului; pentru că în sanctuarul interior al prezenței divine, nu există obiect al dorinței sau concept de înțeles. Mireasa trebuie să învețe să pătrundă, cu dorința înflăcărată, cu palmele deschise ale necunoașterii
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
Cheie-Pantea, pentru care ezoterismul lui Barbu poate fi lămurit cu ajutorul fenomenologiei lui Heidegger și Husserl, urzește considerații de genul: „Pledînd cu atîta fervoare pentru o poezie a esențelor, în care lumea, epurată de scoria accidentalului, se sublimează într-un spațiu noetic, Ion Barbu nu formulează numai un deziderat teoretic, interesant, desigur, și acesta, ci articulează implicit o propedeutică la propria sa creație poetică, ne sugerează o posibilă cale de pătrundere la sensurile încifrate în simbolurile poeziei sale. Cum însă cercetarea de
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
orice caz, notează criticul, „Caragiale și caragialismul au intrat în metabolismul culturii și civilizației românești, iar felul în care reacționăm la cele două instanțe, autorul și opera, constituie în sine un text estetic, etic și, nu în cele din urmă, noetic”. În privința contemporaneității lui Caragiale, Angelo Mitchievici utilizează - și este o linie de forță a analizelor sale - terminologia propusă de gânditorul italian Giorgio Agamben. Pentru acesta din urmă, contemporanul „se definește în relație cu timpul la care aderă prin defazaj și
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
anima, de a însufleți în mod intențional un anume conținut hyletic (obiect, materie, substanță în general)." Realitatea psihică, concretă, o vom numi noeză. Sensul ce umple realitatea, îl vom numi noemă. De reținut raportul fundamental: noeză-noemă al cunoașterii fenomenologice... * Act noetic. Intenționalitate sau act noetic, capacitatea pe care o are spiritul de a transforma lucrurile într-un sens diferit de materialitatea percepției, de fizica ei. Diferență între percepție și imagine. Diferența dintre imaginea-ficțiune și percepție provine din structura profundă a sintezelor
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
în mod intențional un anume conținut hyletic (obiect, materie, substanță în general)." Realitatea psihică, concretă, o vom numi noeză. Sensul ce umple realitatea, îl vom numi noemă. De reținut raportul fundamental: noeză-noemă al cunoașterii fenomenologice... * Act noetic. Intenționalitate sau act noetic, capacitatea pe care o are spiritul de a transforma lucrurile într-un sens diferit de materialitatea percepției, de fizica ei. Diferență între percepție și imagine. Diferența dintre imaginea-ficțiune și percepție provine din structura profundă a sintezelor intenționale. Percepția se realizează
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
dincolo de care degradarea fizică nu mai poate fi reversibilizată. În acest caz, putem vorbi deja de un spirit parțial detașat, obosit de legăturile contingente, el se pregătește să se ridice la niveluri existențiale cu vibrație mai mare, în corpul său noetic, adică în dimensiunea sa eterică. Pentru cei înclinați către spiritism, Joao de Deus este un mediu foarte puternic ce pretinde că nu vindecă sau că nu e conștient de ceea ce face. El se vrea un simplu instrument în mâinile divinității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
migrația”... sufletului spre Dumnezeu. Primul care a interpretat versetul în sens mistico-filozofic a fost Philon din Alexandria, continuat apoi de întreaga tradiție alexandrină și nu numai. Omul lui Dumnezeu trebuie să emigreze din lumea pământeană, „de jos”, către lumea inteligibilă, noetică (Philon, De migratione Abrahami, 20). Clement (Stromatele II, 51, 2) și Origen (Contra Celsum VIII, 22) vor interpreta „emigrarea” ca pe o „traversare” (Paști, diabasis) dinspre întuneric spre lumină, dinspre Egiptul morții/patimilor spre Canaanul vieții/nepătimirii („sărbătoarea Paștelui începea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
contradicție a științei față de ea însăși nu se limitează cu toate acestea la opoziția dintre conținutul său obiectiv și efectuarea subiectivă care nu contenește a-l produce pe acesta, între ceea ce am putea numi corelatul său noematic și realitatea sa noetică. Ea o privește întâi de toate pe aceasta din urmă, și aici este nimerit să o evaluăm și să o apreciem. Ceea ce ni se revelează astfel este o incompatibilitate între această intentio științifică însăși, adică ținta ființei naturale determinate științific
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
devine, dimpotrivă, un anume mod de a însufleți, intenționat, un anume conținut hyletic (obiect, materie, substanță generală). Realitatea psihică, concretă o vom numi noeză. Sensul, umplând realitatea, îl vom numi noemă. De reținut raportul fundamental: noeză-noemă al cunoașterii fenomenologice. * Act noetic. Intenționalitate, capacitate a spiritului de a transforma lucrurile într-un sens diferit de materialitatea percepției, de fizica ei. Diferență dintre percepție și imagine. Diferența dintre imagine-ficțiune și percepție provine din structura profundă a sintezelor intenționale. Percepția se realizează prin-tr-o sinteză
Conduita oglinzii, ca naivitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6844_a_8169]
-
cu sufletul care părăsește corpul unei persoane decedate. La începutul secolului trecut, în 1907, un medic american a demostrat că sufletul omului are greutate, acesta cântărind 21 de grame. Această teorie nu a putut fi combătută până în 1988, când revista “Noetic Science” a condus o serie de experimente prin care a concluzionat că sufletul uman cântărește mult mai puțin, și anume 0,01 grame. Preocupat de sufletul omului, Konstantin Korotkov, un savant rus, a realizat imagini folosind o tehnică specială de
Vezi imagini cu sufletul care părăseşte trupul omului după moarte - VIDEO by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/63149_a_64474]
-
neuronal propune, în plină etică trans și în plină invazie neologic tehnologică, o salutară ancorare în istoric: „Gata cu lamentarea istorică cu mila de sine/ gata cu abisurile infra și sub conștiente/ mările lor de nămol le sublimez în hiperproduse noetice/ Am depășit cultura larvelor de fluturi lăudători/ în urma mea, o paragină plină de specii expirate/ blocate în carapacea de chitină conceptuală/ Am depășit atavica maree instinctiv lacrimală/ sunt pe celălalt mal e curat e răcoare/ Am ajuns în fine la
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
a palatului de iarnă din Hagaparken în vreme ce ea gravează în sepie melancolia și se hrănește cu depărtare și aparență și cu lumina fără formă a Nordului, eu călătoresc cu Viking Line spre orga de gheață a zilei de mâine soarele noetic își dizolvă nucleul peste cartea cu vise : e doar o structură în stingere, atinsă și ea de biohazard. transsubstanțiere îți desenez acum, în eonul de rouă, alegoria simplă din 9 aforisme e doar himera apei lepădându-și forma, în profunzimile
Nazaria Buga by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/10533_a_11858]
-
cununia” , în planul sacru al scriiturii, a celor trei limbi în care sunt traduse cuvintele poetice, a unei „Sfinte Treimi”care-și schimbă „forma” (română, engleză, franceză), dar își păstrează fondul - „actul creator este epifanie a harului divin, amintind nunta noetică, dintre Dumnezeu-Mirele și sufletul-Mireasă, din „Cântarea Cântărilor”. Autor, Cristina Maria NECULA Referință Bibliografică: LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPȚIE / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 996, Anul III, 22 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360906_a_362235]
-
De asemenea, desacralizarea, relativizarea și secularizarea constituie un atentat la viața și ființa omului ce urmărește transformarea omului într-o realitate profană și profanată sau profanatoare, atotsuficientă și în permanentă căutare doar a împlinirii pământești. Desacralizarea determină prăbușirea tuturor sistemelor (noetic și axiologic) precum și a reperelor pentru omul de astăzi. Ea intră în contradicție cu dimensiunea ontologică religioasă a omului, este potrivnică naturii și firii umane, strălucită creație a lui Dumnezeu - Sfânta Treime, și are drept consecință dezumanizarea totală a omului
MEDIA DIN PERSPECTIVA VIEŢUIRII ŞI A TRĂIRII DUHOVNICEŞTI ÎNTR-O LUME MULTIMEDIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349594_a_350923]
-
consacrate sărbătorilor când se practicau ritualurile specifice fiecarui eveniment sau anotimp. „-Da, zăbovirea'în spirit, chiar de prinosul speră,/ când cu pustia spumă Pont -Euxin se ceartă,/ dă pietrei din altare mult venerata soartă.” Sigur nu este uitat nici Antroposul noetic, nici aletheia cu trimiteri clare la celebrul și arhicunoscutul dicton ecleziastic Vanitas vanitandum omnia vanitas (Deșertăciune a deșărtăciunilor totul este deșertăciune) De fapt ce înseamnă religia? După Tertulian se asociază verbul ligare = a lega, cu prefixul re-ligare , religio (adică a
POEZIA SENSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364854_a_366183]
-
oglinda s-a spart în bucățele și toată vraja a dispărut.” („Ultima întâlnire”, p. 99). Într-un amalgam de anotimpuri exterioare și interioare, oscilând între extazul culminant al dorinței pe de o parte, și luciditate, pe de altă parte, Singurătatea noetică caută și se caută mereu într-o „odisee” a iubirii, într-o altă dimensiune, a visului de iubire continuu trăit ca o luptă și fermă rezistență la asaltul trecerii clipelor desfrunzitoare, împotrivire la agresiunea răului și a urâtului cinic și
„PAȘII SINGURĂTĂȚII” SAU PERIPLUL LUI PSYCHE ÎN CĂUTAREA IUBITULUI ÎN VISUL IUBIRII ETERNE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366142_a_367471]
-
de care se folosește și care îi dau expresie: cugetul, imaginația, atenția, memoria. Prin ele rațiunea operează cu categorii discursive, concepte, idei, imagini, exprimând cele experiate de minte. Aici însă trebuie precizate anumite diferențe. Mintea în ansamblu are o energie noetică și una rațională. Intuiția aparține de cea noetică, iar rațiunea de cea rațională. Dumnezeu nu se revelează rațiunii, ci capacității noetice a minții, intuiției, obiectul ei fiind așadar o cunoaștere duhovnicească. Totuși, această experiență intuitivă a lui Dumnezeu rațiunea caută
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
idei, imagini, exprimând cele experiate de minte. Aici însă trebuie precizate anumite diferențe. Mintea în ansamblu are o energie noetică și una rațională. Intuiția aparține de cea noetică, iar rațiunea de cea rațională. Dumnezeu nu se revelează rațiunii, ci capacității noetice a minții, intuiției, obiectul ei fiind așadar o cunoaștere duhovnicească. Totuși, această experiență intuitivă a lui Dumnezeu rațiunea caută să o surprindă, să o exprime printr-un instrument propriu, numit cugetare ("această pasăre iute zburătoare") [11] , care are și ea
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
devenire” ... actant al unei Drame Golgotice subtextuale/metatextuale! ...Timpul (ca și Ființa) este, și el, circumscris unei alchimii cristico-inițiatice (sub semnul mistic al Credinței-Pește/ICHTHEOS (Iisus Christos Dumnezeu/Theos!), care cosmicizează, întru demiurgie, grăuntele/nucleul ontic și spiritual, precum ...“Arca Noetică”!): “Poetul e artistul ce poartă-un coș cu pâine/ E peștișor -oracol, Arca noastră de mâine...”( cf. Timpul regăsirii Poetului). La rândul lui, nucleul/grăunte ontic trimite, în mod obligatoriu, la Oul/Mugure Brâncușian (Brâncuși echilibrează, în Piatră, ceea ce pătimește
ADRIAN BOTEZ ALCHIMIA ECHILIBRULUI DEMIURGIC -SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355066_a_356395]
-
poate defini, la rândul său, un întreg univers emoțional, intelectual, atitudinal, relațional și comportamental făcând parte din ființa noastră biologică, psihică și spirituala. Putem afirma de asemenea că relația umor-râs ne integrează complex și trainic într-o ordine cosmică superioară, noetică, a vieții conștiente de sine. Dar, pentru a nu părea deplasată formularea anterioară, să analizăm succint râsul, ca efect al umorului, în măsura în care, tot la nivelul cuvântului, poate exprima situații și stări extrem de diverse, într-un mod de asemenea foarte concis
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369412_a_370741]
-
așa a fost creat de bunul Stăpân” (Filocalia, vol. IV, traducere din grecește de Părintele Arsenie Boca, Sibiu-1948, p.68). Aproape similar cu definiția Sfântului Ioan Damaschin, ne-o dă Sfântul Grigorie al Nisei: „Sufletul este o esență creată, vie, noetică, care, atât timp cât sălășluiește în trup, împărtășește din el însuși putere de viață și de simțire unui trup sensibil și bine întocmit” (Despre suflet și despre înviere, apud FC, vol.58, pp.205-206, PG 46,29). Sfântul Grigorie Palama, interpretând expresia
CHIP AL CHIPULUI DUMNEZEIESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359721_a_361050]