245 matches
-
putem găsi unele influențe românești și în Seyahatname, cartea lui Evliya Çelebi pe care a menționat-o în impresiile lui de călătorie despre România și Balkani, în a doua jumătate a sec. al XVII-lea, inclusiv observațiile lui despre comunitatea Nogai din România și culturile ei adiacente analizate prin prisma culturii, poporului și tradiției românești. El a mers și la mormântul filosofului islamic Sarı Saltuk din Babadağ, România, lucru pe care l-a menționat în cartea lui. Aș mai putea menționa
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93958_a_95250]
-
automat, în care cuvîntul zilnic și firesc rimează, singura rimă din strofă, cu o bucată de fantasmagorică identitate închipuită, este Ploaia: , În privirea mea timpul încetase să mai treacă/ iar de departe lupii se mai auzeau încă urlînd pe stepa Nogai/ pe urmă iată claxoane, Doamne cîte claxoane;/ firește se întîmplase un banal accident de tramvai." Nu e singurul Fapt divers. La fel de rece-absurd, cu grija crispată a bolnavilor de inimă, care știu că orice emoție le-ar putea provoca un atac
Spune-i că le voi culege pentru el... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10055_a_11380]
-
a cunoscut, în secolul al XIII-lea, împreună cu celelalte așezări de pe linia Dunării Inferioare, atât stăpânirea bizantina -exercitată prin intermediul unui despotat-, înainte de 1285/6, cât și pe cea mongola, după această dată, cănd întreaga zonă intră sub autoritatea atotputernicului general Nogai, instalat în locul despotului bizantin, la Isaccea.’’ Controversele privind localizarea acestui oraș medieval dobrogean nu au fost rezolvate de nicio cercetare de până acum: ,, Profesorul Petre Diaconu menționează în lucrările sale că cetatea de lângă Ostrov se numea Vicina, pentru că era "vecină
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
sau începutul secolului XIV. Din această perioadă datează un tezaur numismatic cu peste 23 000 de monede de argint emise de trei hani, descoperit în 1962 lângă Mihai Kogălniceanu (Tulcea). Este perioada când cronicile musulmane înregistrează așezarea urmașilor vestitului prinț Nogai într-o zonă cu centrul la Isaccea. Celebrul călător musulman Ibn Batuta, care a trecut prin Dobrogea pe la 1330-1331, completează în mod sugestiv imaginea de ansamblu a așezării și a prezenței tătarilor în Dobrogea secolelor XIII-XIV: ''orașul Baba Saltîk este
DOBROGEA-MODEL DE COLABORARE MULTIETNICĂ DE-A LUNGUL SECOLELOR -STUDIU DE CAZ: COMUNITATEA TURCO-TĂTARĂ ŞI CEA A LIPOVENILOR de GIGI STANCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345194_a_346523]
-
protecție, se întindeau pămînturi cedate de către sultan vasalilor săi tătari nu numai pentru a-și paște vitele, dar și în calitate de bază de atac împotriva ghiaurilor (numele dat de turci creștinilor - n. a.). Între anii 1593-1617, în stepa Bugeacului se stabilesc tătarii nogai din Crimeea. Marile puteri ale timpului, sesizînd importanța geostrategică a Bugeacului, s-au străduit, cel puțin, să restabilească „status-quo”-ul de pînă la cucerirea otomană. Desigur, la mijloc erau propriile interese egoiste și nicidecum bunăvoința (de fapt, inexistentă) față de Țara
Geopolitica Bugeacului [partea a IV-a] () [Corola-blog/BlogPost/339952_a_341281]
-
iernaseră la Iași. Mehmendar (însoțitor) abil, A. învinge susceptibilitățile solilor poloni Bekerski și J. P. Popiel, în trecere prin Moldova spre Constantinopol. Va servi ca traducător și în timpul lui Grigore II Ghica, în relațiile domniei cu Poarta și cu tătarii nogai, dar, mai ales, pentru popularizarea, în limba greacă, a istoriografiei românești de cancelarie. Numele lui este legat în istoria literaturii române vechi de Cronica anonimă a Moldovei (1661-1729), text cunoscut și sub titlul de Pseudo-Amiras, considerat - de I. G. Sbiera
AMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285327_a_286656]
-
Europei centrale persista și, la fel de îngrijorat, papa Clement IV lansa, în 1265, apelul pentru organizarea unei cruciade împotriva mongolilor. Însă, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea (1266-1299), la conducerea teritoriilor apusene ale Hoardei de Aur a ajuns Nogai, unul dintre cei mai capabili și energici generali mongoli. Încă din vremea hanului Berke, succesorul lui Batu, el s-a impus drept conducător al armatei mongole în luptele purtate, iar sub hanii următori a dobândit o mare putere încât dirija
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acesta, teritoriile întinse, cuprinse între Don și Dunăre, se aflau în subordinea sa directă și el a reușit să întărească stăpânirea mongolă în regiunile carpato-balcanice, prin imixtiuni politice și militare repetate în țările din zonă. Izvoarele vremii îl numeau pe Nogai împărat, rege, han, țar, întocmai ca și pe hanii Hoardei de la Sarai. Declanșarea de către mongoli a unei expediții în sudul Dunării a avut ca pretext conflictul dintre împăratul Mihail VIII și sultanul selgiucid Izzeddin Kaikaus, urmată de întemnițarea acestuia într-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și pe hanii Hoardei de la Sarai. Declanșarea de către mongoli a unei expediții în sudul Dunării a avut ca pretext conflictul dintre împăratul Mihail VIII și sultanul selgiucid Izzeddin Kaikaus, urmată de întemnițarea acestuia într-o fortăreață din Tracia. Expediția lui Nogai era și o replică la strânsele legături între Bizanț și statul hulaghizilor din Persia, cu care Hoarda de Aur se afla în conflict pentru teritoriile caucaziene. Nogai s-a aliat cu țarul bulgar Constantin Tich, adversar îndârjit al împăratului Mihail
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Izzeddin Kaikaus, urmată de întemnițarea acestuia într-o fortăreață din Tracia. Expediția lui Nogai era și o replică la strânsele legături între Bizanț și statul hulaghizilor din Persia, cu care Hoarda de Aur se afla în conflict pentru teritoriile caucaziene. Nogai s-a aliat cu țarul bulgar Constantin Tich, adversar îndârjit al împăratului Mihail, și i-a înfrânt pe bizantini. Relațiile Hoardei cu Bizanțul au rămas un timp încordate, dar împăratul, prin abile manevre politice, a reușit să-l atragă de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
i-a înfrânt pe bizantini. Relațiile Hoardei cu Bizanțul au rămas un timp încordate, dar împăratul, prin abile manevre politice, a reușit să-l atragă de partea sa, oferindu-i puternicului emir de soție o fiică naturală a sa. Apoi, Nogai, instigat de bizantini, s-a amestecat frecvent în luptele pentru tron din Bulgaria, dintre Constantin Tich, Ivailo, Ioan Asan III și George Terter I, ceea ce a accentuat dependența Bulgariei față de mongoli.12 Teritoriile din nordul Dunării de Jos au dobândit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
său, are loc deja o expediție a "sciților paristrieni" (mongolii) stabiliți la sud de Dunăre, în Dobrogea, în teritoriile bizantine, unde au fost înfrânți lângă Mesembria-dar primejdia unor incursiuni mongole în Tracia și Macedonia s-a menținut. În 1285, emirul Nogai și prințul Tola Buga au organizat o mare invazie în Europa centrală, cea mai însemnată acțiune militară mongolă după 1241. Faptul că în fruntea campaniei din 1285 se afla Tola Buga, nepotul hanului Mongke, și Noga, cel mai vestit general
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
plan mai amplu de acțiuni militare ce vizau Ungaria, Polonia și sudul Dunării. Mongolii au fost însoțiți în această campanie de cumani și ruși, și a fost efectuată de două corpuri (armate), unul condus de Tola Buga și altul de Nogai. Trupele mongole conduse de Nogai au trecut Nistrul și au străbătut longitudinal Moldova, până în zona de curbură a Carpaților, urmărind atacarea Brașovului. Cealaltă armată a încercat să treacă munții prin pasul Verecke în Ungaria, dar a întâmpinat rezistență, iar vremea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
militare ce vizau Ungaria, Polonia și sudul Dunării. Mongolii au fost însoțiți în această campanie de cumani și ruși, și a fost efectuată de două corpuri (armate), unul condus de Tola Buga și altul de Nogai. Trupele mongole conduse de Nogai au trecut Nistrul și au străbătut longitudinal Moldova, până în zona de curbură a Carpaților, urmărind atacarea Brașovului. Cealaltă armată a încercat să treacă munții prin pasul Verecke în Ungaria, dar a întâmpinat rezistență, iar vremea rea, terenul muntos și foametea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mongoli, iar pe viitor, ei n-au mai întreprins decât incursiuni de pradă în zonele învecinate. Dar, în anii următori, situația politică și militară s-a complicat chiar în conducerea Hoardei de Aur, ca urmare a disensiunilor dintre ambițiosul emir Nogai și hanul Toqtai, care au dus la conflicte armate directe între cei doi. Aceste ciocniri militare nu s-au desfășurat în nordul Dunării, ci mult spre răsărit, în stepele nord-pontice. Într-o primă luptă, pe râul Ias, hanul Toqtai a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înfrânt și el s-a refugiat dincolo de Don, fără a fi urmărit, în a. H. 697 (oct. 1297-oct. 1298). Apoi, între cei doi s-a dat o nouă luptă decisivă, în a. H. 699 (sept. 1299-sept. 1300), la Kukanlâk, unde Nogai a fost înfrânt și ucis. Asupra locului bătăliei sunt controverse: ea ar fi avut loc pe râul Kaganlâk, afluent aflat pe partea stângă a Niprului, în apropierea Odessei, sau lângă lacul Cogâlnic, în sudul Basarabiei (Bugeac) sau la nordul Terekului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cronicarul persan, Rasid-od-Din, lupta decisivă a fost în dreapta Niprului, pe malul râului Tarku; așadar, identificarea luptei în apropiere de Nistru și Dunăre este greu de admis, prin urmare lupta s-a desfășurat în apropiere de Nipru. Ulterior, după moartea lui Nogai, cf. cronicarilor arabi și persani, principalul teatru de lupte al războaielor interne din cadrul Hoardei de Aur s-a mutat la nordul Dunării de Jos. Fiii săi s-au refugiat în părțile mongole apusene controlate de tatăl lor, unde își păstrau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunării de Jos. Fiii săi s-au refugiat în părțile mongole apusene controlate de tatăl lor, unde își păstrau încă autoritatea.13 Luând în calcul această situație, hanul Toqtai nu s-a încumetat să continue imediat ostilitățile împotriva fiilor lui Nogai. Dar în perioada următoare, neînțelegerile între fiii săi și susținătorii lor au luat o mare amploare. Luptele angajate între ei în "țările rușilor și vlahilor" și în "țara asilor", în apropierea Moldovei, le-au măcinat forțele încât la apariția armatei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au luat o mare amploare. Luptele angajate între ei în "țările rușilor și vlahilor" și în "țara asilor", în apropierea Moldovei, le-au măcinat forțele încât la apariția armatei mongole conduse de fratele hanului, Burluk, fiul mai mare a lui Nogai, Joga, nu a îndrăznit să-l înfrunte și a trecut cu trupele sale în sudul Dunării, unde a încercat să preia puterea în statul (țaratul) bulgar. Țarul Theodor Svetoslav și susținătorii săi l-au capturat pe Joga și apoi, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și uciderea patriarhului Ioachim, suspectat ca fiind aliat al mongolilor. Actul lui Svetoslav semnifica într-o privință o tentativă de eliberare de sub apăsătoarea tutelă mongolă, cu toate acestea, tătarii continuau să fie o forță puternică în sudul Dunării. Înfrângerea lui Nogai și a fiului său, Joga, nu a însemnat însă pierderea pozițiilor Hoardei în sudul Dunării, ci a dus la întărirea taberei mongole devotate hanului. Un fiu al hanului, Tukal Buga, și-a stabilit reședința în importantul punct strategic de la Saqdja
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pierderea pozițiilor Hoardei în sudul Dunării, ci a dus la întărirea taberei mongole devotate hanului. Un fiu al hanului, Tukal Buga, și-a stabilit reședința în importantul punct strategic de la Saqdja (Isaccea), în nordul Dobrogei, unde înainte își avea sediul Nogai. Fiul hanului controla teritoriile apusene ale Hoardei de Aur. După izvoarele egiptene, puterea sa se întindea pe toată linia Dunării de Jos până la Porțile de Fier, Tukal Buga și succesorii săi n-au fost la înălțimea lui Nogai, de aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
avea sediul Nogai. Fiul hanului controla teritoriile apusene ale Hoardei de Aur. După izvoarele egiptene, puterea sa se întindea pe toată linia Dunării de Jos până la Porțile de Fier, Tukal Buga și succesorii săi n-au fost la înălțimea lui Nogai, de aceea mongolii n-au mai intervenit brutal în Bulgaria. Conform lui Gh. Brătianu și altor istorici, după sfârșitul lui Nogai și al fiilor săi, sub domnia țarului Theodor Svetoslav (1300-1322), statul bulgar și-a extins temporar dominația în regiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
linia Dunării de Jos până la Porțile de Fier, Tukal Buga și succesorii săi n-au fost la înălțimea lui Nogai, de aceea mongolii n-au mai intervenit brutal în Bulgaria. Conform lui Gh. Brătianu și altor istorici, după sfârșitul lui Nogai și al fiilor săi, sub domnia țarului Theodor Svetoslav (1300-1322), statul bulgar și-a extins temporar dominația în regiunea dintre gurile Dunării și Nistru, în virtutea înțelegerii cu hanul Toqtai, ca răsplată pentru sprijinul dat împotriva lui Jögä. Izvoarele pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cronicii lui Marino Sanudo. Toate aceste date infirmă o presupusă dominație bulgară în sudul Moldovei, sub țarul Svetoslav, ca și părerea că pozițiile Hoardei de Aur din spațiul est-carpatic și nord-estul Peninsulei Balcanice (Dobrogea) au fost slăbite după moartea lui Nogai. Nu se poate susține că statul mongol de pe Volga (Hoarda de Aur) a intrat, după 1299, la moartea lui Nogai, într-o accentuată stare de decădere, dimpotrivă, pozițiile ei s-au consolidat în vremea hanului Özbäg (1313-1342). A contribuit la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
părerea că pozițiile Hoardei de Aur din spațiul est-carpatic și nord-estul Peninsulei Balcanice (Dobrogea) au fost slăbite după moartea lui Nogai. Nu se poate susține că statul mongol de pe Volga (Hoarda de Aur) a intrat, după 1299, la moartea lui Nogai, într-o accentuată stare de decădere, dimpotrivă, pozițiile ei s-au consolidat în vremea hanului Özbäg (1313-1342). A contribuit la aceasta dezvoltarea centrelor urbane de la Costești și Orheiul Vechi, situate în estul Moldovei (Basarabia), cu sprijinul direct al căpeteniilor mongole
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]