66 matches
-
Place", Gomez joacă o fată adolescentă dintr-o familie de vrăjitori care dețin un restaurant în New York. Serialul a devenit rapid un hit, ceea ce a făcut-o pe Gomez să aibă mai mult succes. Serialul a primit numeroase premii și nominații. Gomez a înregistrat cântecul temă al serialului, intitulat „Everything is Not What It Seems”. Cu Gomez obținând mai mult succes, media a început să o compare cu vedeta Disney Channel Miley Cyrus; amândouă având un serial hit pe acest canal
Selena Gomez () [Corola-website/Science/314619_a_315948]
-
român (Martyrologium Romanum), el este sărbătorit la 4 februarie drept "Sanctus", sfânt, desi versiunea on-line a Enciclopediei Catolice apărută cu aproape un secol mai devreme îl listează drept "beatus", "beatificat˝ (în fapt nu a fost nici o diferență între cele două nominații până în secolul XIII, apoi apărând diferența prin care primii, fiind canonizați de biserică romano-catolică, puteau fi venerați de toți creștinii, în timp ce beatificații erau de cele mai multe ori recunoscuți de un episcop și venerați în dioceza să). Operele lui Rabanus, multe dintre
Rabanus Maurus () [Corola-website/Science/324857_a_326186]
-
proces de trecere de la sistemul inchizițional la sistemul acuzatorial. În unele zone, sistemul deja a fost implementat, urmând ca ulterior să fie extins în toată țara. Sistemul juridic este dirijat de Curtea Constituțională, și membrii sunt aleși de Congres din nominații făcuți de Președinte, și alți tribuni de rang înalt. Conform Constituției din 1991, Columbia este compusă administrativ din 32 departamente, si un district capital, în rang departamental. Fiecare departament este condus de un guvernator ales pe un termen de 4
Columbia () [Corola-website/Science/311290_a_312619]
-
clasei, la care se adaugă elementele periferice. Pentru praxematică, practicile sînt cele care permit categorizarea, experiențele asupra lumii conduc la o analiză a realității care este substituită de mijloacele lingvistice, astfel încît practicile lingvistice participă la realizarea categorizării referențiale prin nominație și, de aceea, lingvistul nu poate aborda aceste probleme decît prin acest mijloc indirect. Numele propriu, dacă nu operează ca numele comun o categorizare descriptivă, individualizează un element al realității. Prin urmare, aceasta este o categorizare individualizantă, diferită de cea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu operează ca numele comun o categorizare descriptivă, individualizează un element al realității. Prin urmare, aceasta este o categorizare individualizantă, diferită de cea transferabilă la mai mulți referenți a numelui comun, și constituie modul de semnificare al numelui propriu, iar nominația conferă statutul de individ prin ea însăși. V. definiție, etnometodologie, praxem. BENVENISTE 1966; DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. RN CÎMP. Deși element al limbii generale cu o semnificație foarte concretă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și specii reprezentative etc. Din punct de vedere metodologic și epistemologic, se distinge, pe lîngă definiția recapitulativă, și definiția stipulativă (sau prescriptivă, constructivă), prin care se introduce un termen (un nume) pentru o realitate (nouă), devenind, în planul lexicului, modelul nominației și maniera obișnuită de inovare în planul expresiei sau al conținutului, în cazul discursului științific și filozofic. Nominația se poate realiza și prin definiția ostensivă, care presupune o etalare a extensiunii semnificatului definit (real sau reprezentat) (x, y.....sînt T
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
definiția stipulativă (sau prescriptivă, constructivă), prin care se introduce un termen (un nume) pentru o realitate (nouă), devenind, în planul lexicului, modelul nominației și maniera obișnuită de inovare în planul expresiei sau al conținutului, în cazul discursului științific și filozofic. Nominația se poate realiza și prin definiția ostensivă, care presupune o etalare a extensiunii semnificatului definit (real sau reprezentat) (x, y.....sînt T). Un tip special este reprezentat de definiția operațională, prin care se realizează integrarea unui element într-un concept
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
întotdeauna relevantă, astfel încît să se poată distinge tipuri discursive suficient de individualizate, fără a recurge la parametri ce țin de domeniul pragmaticii și logicii. V. argumentare, concluzie, deducție. D. FILOZ. 1978; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO DENOMINAȚIE. Prin denominație (sau nominație) se înțelege faptul de a atribui nume și reprezintă manifestarea conștiinței de sine a omului prin stabilirea de relații între eul cunoscător și realitate. Procesul denominației sau numirii este în mare parte similar aceluia al referirii (referinței), dar actul cognitiv
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dintr-o anumită perioadă a istoriei, stabilizează dinamica diacronică din necesități de analiză. Praxematica nu ageează însă opoziția dintre diacronie și sincronie și nu le tratează separat, deoarece ea este interesată de procesele lingvistice care sînt rezultatul unei dialectici a nominației în relație cu practicile umane. În această viziune, dimensiunea istorică este esențială pentru producerea sensului pe care îl explică astfel în plan sincronic. Aceasta este o orientare ce amintește de refuzul comparatiștilor de a admite un punct de vedere autonom
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
rămas aceeași, dezvăluind numai specialistului metamorfoza produsă. Cert este că, prin ilustrarea funcției denominative a limbii, cuvintele se raportează la obiecte, dar la obiectele gîndite într-un anumit mod, iar nu la cele reale, și, de aceea, substantivul, care realizează nominația prin excelență, este partea de vorbire cea mai dependentă de gîndire și de rezultatele ei. Ca atare, formele lingvistice, organizarea și delimitarea conținutului lor nu țin de ele înseși, ci de felul în care cunoașterea, realizată cu aportul gîndirii, a
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
din contra, ele manifestă o solidaritate materială sau conceptuală (velă - navă). Această relație a fost observată pe terenul retoricii, atunci cînd s-a studiat sinecdoca, figură prin care, prin relația parte - întreg, se valorifică posibilitatea unor substituții metaforice. V. logosferă, nominație, praxem, sinecdocă, tipizare. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO METACOMUNICARE. În teoria comunicării, cuvintele metacomunicare, metadiscurs și metalimbaj se utilizează frecvent cu accepții similare sau comune, deși fiecare dintre ele ar trebui, pe terenul științei să funcționeze cu semnificații distincte. O
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vs. într-o discuție de principiu); d) agent al marcării gradului de previzibilitate/imprevizibilitate, a valorii de adevăr a mesajului și a impactului afectiv al acestuia etc. V. competență discursivă, gen de discurs, situație de comunicare. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. AH NOMINAȚIE. Fiind în relație semantică și etimologică cu verbul a numi, cuvîntul neologic nominație are, în domeniul lingvisticii, semnificația "atribuire a unui nume", care îl apropie de un termen de specialitate consacrat, denominație. În principiu, nominația este un act de categorizare
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
imprevizibilitate, a valorii de adevăr a mesajului și a impactului afectiv al acestuia etc. V. competență discursivă, gen de discurs, situație de comunicare. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. AH NOMINAȚIE. Fiind în relație semantică și etimologică cu verbul a numi, cuvîntul neologic nominație are, în domeniul lingvisticii, semnificația "atribuire a unui nume", care îl apropie de un termen de specialitate consacrat, denominație. În principiu, nominația este un act de categorizare, o practică în același timp socială și lingvistică. De aceea, metalimbajul analitic subliniază
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
comunicare. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. AH NOMINAȚIE. Fiind în relație semantică și etimologică cu verbul a numi, cuvîntul neologic nominație are, în domeniul lingvisticii, semnificația "atribuire a unui nume", care îl apropie de un termen de specialitate consacrat, denominație. În principiu, nominația este un act de categorizare, o practică în același timp socială și lingvistică. De aceea, metalimbajul analitic subliniază valoarea procesuală a nominației, aceea de act de vorbire sesizabil în dinamica producerii lui, care îl diferențiază de rezultatul lui reprezentat de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lingvisticii, semnificația "atribuire a unui nume", care îl apropie de un termen de specialitate consacrat, denominație. În principiu, nominația este un act de categorizare, o practică în același timp socială și lingvistică. De aceea, metalimbajul analitic subliniază valoarea procesuală a nominației, aceea de act de vorbire sesizabil în dinamica producerii lui, care îl diferențiază de rezultatul lui reprezentat de denominație. Se poate spune, deci, că nominația este actul prin care subiectul numește ceva în spațiul discursului, clasifică un referent introducîndu-l într-
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
practică în același timp socială și lingvistică. De aceea, metalimbajul analitic subliniază valoarea procesuală a nominației, aceea de act de vorbire sesizabil în dinamica producerii lui, care îl diferențiază de rezultatul lui reprezentat de denominație. Se poate spune, deci, că nominația este actul prin care subiectul numește ceva în spațiul discursului, clasifică un referent introducîndu-l într-o clasă de obiecte anumită a lexicului, cel puțin atunci cînd nu se urmărește inovarea printr-un neologism. Dimensiunea performativă a acestui act originar al
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este actul prin care subiectul numește ceva în spațiul discursului, clasifică un referent introducîndu-l într-o clasă de obiecte anumită a lexicului, cel puțin atunci cînd nu se urmărește inovarea printr-un neologism. Dimensiunea performativă a acestui act originar al nominației devine astfel evidentă și semanticienii îl numesc, de altfel, "botez". Nu este surprinzător, prin urmare, că acest act a fost văzut în toate timpurile ca fondator al limbii și că a beneficiat de o atenție deosebită în concepțiile mitice, teologice
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
act a fost văzut în toate timpurile ca fondator al limbii și că a beneficiat de o atenție deosebită în concepțiile mitice, teologice și filozofice care urmăreau o explicație asupra originii limbii. Deși polisemantismul cuvîntului nume nu permite distincția între nominație și denominație, trebuie făcută deosebirea între producerea lexicală a sensului care interesează ansamblul cuvintelor lexicului (a da un nume la ceva) și producerea nominală a sensului (a indica prin nume; a-i spune pe nume). Mai întîi, dinamica producerii lexicale
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
producerea lexicală a sensului care interesează ansamblul cuvintelor lexicului (a da un nume la ceva) și producerea nominală a sensului (a indica prin nume; a-i spune pe nume). Mai întîi, dinamica producerii lexicale a sensului conduce la înțelegerea actului nominației la nivelul actualizării în discurs și la luarea în considerare a multiplelor lui relații contextuale, cotextuale, intersubiective și dialogice. Problematica nominației nu se poate rezolva în cadrul înțelegerii mitice, arhetipale a numelui, care face ea denominarea esenței lucrurilor și postulează posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
indica prin nume; a-i spune pe nume). Mai întîi, dinamica producerii lexicale a sensului conduce la înțelegerea actului nominației la nivelul actualizării în discurs și la luarea în considerare a multiplelor lui relații contextuale, cotextuale, intersubiective și dialogice. Problematica nominației nu se poate rezolva în cadrul înțelegerii mitice, arhetipale a numelui, care face ea denominarea esenței lucrurilor și postulează posibilitatea unei clasificări lingvistice care redă adevărul despre lume. Nominația nu poate fi receptarea unei cunoașteri absolute și definitive, adică denominația unui
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în considerare a multiplelor lui relații contextuale, cotextuale, intersubiective și dialogice. Problematica nominației nu se poate rezolva în cadrul înțelegerii mitice, arhetipale a numelui, care face ea denominarea esenței lucrurilor și postulează posibilitatea unei clasificări lingvistice care redă adevărul despre lume. Nominația nu poate fi receptarea unei cunoașteri absolute și definitive, adică denominația unui adevăr, ci este numai expresia lingvistică a unui punct de vedere în mod inevitabil cu perspectivă restrînsă. Deoarece nominația nu presupune numirea unei esențe, ea evidențiază raportul omului
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
posibilitatea unei clasificări lingvistice care redă adevărul despre lume. Nominația nu poate fi receptarea unei cunoașteri absolute și definitive, adică denominația unui adevăr, ci este numai expresia lingvistică a unui punct de vedere în mod inevitabil cu perspectivă restrînsă. Deoarece nominația nu presupune numirea unei esențe, ea evidențiază raportul omului cu ființele și cu lucrurile, ce constă din practicile prin care el realizează categorizările și reprezentările. Aceste practici depind de interesul acordat obiectului numit și, de aici, apar variațiile de sens
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reglarea sensului comun și la împărtășirea aceleiași viziuni. Din același motiv, s-au născut inițiativele terminologice de a impune maniere sistematice de folosire a limbilor de specialitate. Pe de altă parte, se consideră că vocabularul instituie o ideologie, deoarece actul nominației reprezintă nu numai desemnarea unui obiect, ci și poziția subiectului fără de el. Orice nominație este, de aceea, expresia unei poziții în interiorul comunității vorbitoare în spațiul ei discursiv, prin care se manifestă dialogismul. Nominația este un act de vorbire anterior producerii
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
inițiativele terminologice de a impune maniere sistematice de folosire a limbilor de specialitate. Pe de altă parte, se consideră că vocabularul instituie o ideologie, deoarece actul nominației reprezintă nu numai desemnarea unui obiect, ci și poziția subiectului fără de el. Orice nominație este, de aceea, expresia unei poziții în interiorul comunității vorbitoare în spațiul ei discursiv, prin care se manifestă dialogismul. Nominația este un act de vorbire anterior producerii sensului, dar numirea înseamnă a spune că ceva există și că acest ceva are
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
că vocabularul instituie o ideologie, deoarece actul nominației reprezintă nu numai desemnarea unui obiect, ci și poziția subiectului fără de el. Orice nominație este, de aceea, expresia unei poziții în interiorul comunității vorbitoare în spațiul ei discursiv, prin care se manifestă dialogismul. Nominația este un act de vorbire anterior producerii sensului, dar numirea înseamnă a spune că ceva există și că acest ceva are un nume. Ca atare, se ajunge astfel la o reevaluare a accepțiunii tradiționale a predicației, fiindcă ceea ce se consideră
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]