152 matches
-
esoterice. Și aici un idealism sofistic. Un alt concept clasic de „intelectual” apare în Evul Mediu sub forma intelectualului scolastic (sumele teologice) care supune analizei rațiunii adevărurile credinței. Acest tip de intelectual apărut în Biserica Apuseană s-a transformat în nominalism, într-o perspectivă antibisericească: de la dogmă reflecția s-a oprit numai la natură, univers, punând bazele științei moderne fără o raportare la dogmă. O nouă ipostază a intelectualului: este aceea a intelectualului revoluționar, tipice revoluției franceze și nazist-feministe. Marx din
DESPRE BISERICĂ, ISTORIE ŞI INTELECTUALII DE ASTĂZI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Despre_biserica_istorie_si_intelectualii_de_astazi_stelian_gombos_1327049381.html [Corola-blog/BlogPost/361398_a_362727]
-
pur practice, susține Felmy: „În Biserica veche însă actele pur practice erau parte componentă esențială a cultului divin, o expresie a caracterului corporal și a unui materialism al mântuirii necesar față de tendințele spiritualiste eretice.”[ 28] 5. Despre Asceză și Liturghie. Nominalism[29] liturgic - asceză fără Euharistie versus formalism sau magism euharistic - Euharistie fără asceză Reafirmarea sensului pascal-eshatologic al Duminicii la „colivari”[30] era strâns acompaniată de redescoperirea sensului de comuniune euharistică al Liturghiei și de apologia împărtășirii continue/frecvente [synechōs, sychna
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
omoruri în Sichem și au făcut fărădelege în poporul Meu” (Os. 6,9). Diavolul încearcă să ne țină la distanță de Masa Domnului ca să murim de foame duhovnicească. Trebuie să ne trezim din indolență și nesimțire și să ieșim din nominalismul liturgic (Părintele Ioan Ică jr.) prin care nu facem altceva decât să ne lipsim de harul ceresc[40] Motivele invocate pentru respingere sunt o serie de posibile consecințe la care s-ar putea ajunge prin practicarea împărtășirii frecvente: banalizarea Euharistiei
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
Vasile săvârșindu-se duminica și în sărbători. În afara Constantinopolului, Liturghia Sfântului Ioan Hrisostom a rămas în general necunoscută până în secolul IX. Practica actuală este atestată la Constantinopol începând din secolul XII, iar începând din secolul XIII și în Ierusalim. [29] Nominalism (sau terminism) = doctrină filosofică după care nu este conceptul nu este decât un nume și care susține că în mod efectiv nu există decât indivizii la care trimit aceste nume (termeni). Nominalismul conducea spre un scepticism al cunoașterii. Thoma de
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
începând din secolul XIII și în Ierusalim. [29] Nominalism (sau terminism) = doctrină filosofică după care nu este conceptul nu este decât un nume și care susține că în mod efectiv nu există decât indivizii la care trimit aceste nume (termeni). Nominalismul conducea spre un scepticism al cunoașterii. Thoma de Aquino îi numește „platonicieni” pe toți adepții, într-o formă sau alta, ai doctrinei platoniciene a ideilor, conform căreia ideile universale au o existență reală, premergătoare lucrurilor individuale. Denumiți și reales sau
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
denumiri că dialectica sau canonica. În Evul Mediu s-a realizat cunoașterea mai aprofundată a logicii clasice grecești, îndeosebi cea a lui Aristotel, încât s-a ajuns la ceea ce s-a numit ,,ceartă universaliilor'' care a dus la două orientări , nominalismul și realismul. Problemă apăruse încă din antichitate, în școala pitagoreica, apoi în ,,doctrina ideilor'' a lui Platon, în ,,doctrina categoriilor'' lui Aristotel, ca în Evul Mediu să se accentueze în acea ,,disputa a universalelor'', adică teoriile cu privire la natură universalului și
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 by http://confluente.ro/Contributia_gandirii_medievale_la_dezvoltarea_logicii.html [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
universalia''[specias, genera]. Nominaliștii consideră că nu există decât indivizi [res discretă]. Lucrurile individuale au existența reală, generalul nu există nici separat , nici în lucruri, iar noțiunile generale [universale] nu sunt decât simple cuvinte, nume ale lucrurilor [,,universalia sunt nominalia'']. Nominalismul a subminat formalismul excesiv al scolasticii, autoritatea bisericii, ,,pregătind cadrul teoretic pentru apariția științelor experimentale''. Realismul consideră că noțiunile generale , abstracte constituie realități de sine stătătoare cu caracter spiritual, anterioare lucrurilor individuale, independente de acestea, ca și de activitatea intelectului
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 by http://confluente.ro/Contributia_gandirii_medievale_la_dezvoltarea_logicii.html [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
categoriile lui Aristotel- Isagoge ”, neoplatonismul se îmbină cu elemente ale logicii lui Aristotel; această lucrare a fost cea mai citită opera în Evul Mediu occidental, ea aflându-se la originea celebrei ,,dispute a universaliilor”, de fapt problema scolasticii, a întâietății nominalismului sau realismului. De la pasajul foarte cunoscut al lui Porphirios (Porfir, după alți autori),cu care începe scrierea Isagoge-lor, Prooemium, în care se spune:,,De generibus et speciebus illud quidem sive substant sive în nudis intellectibus posita sînt, sive subsistentia corporalia
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 by http://confluente.ro/Contributia_gandirii_medievale_la_dezvoltarea_logicii.html [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
umane, realitatea fenomenala. Prin această conchide că logică este o ,,arta directivă'', ajutătoare tuturor științelor. fenomenala. Prin această conchide că logică este o ,,arta directivă'', ajutătoare tuturor științelor. 6. LOGICĂ LUI ROSCELIN, DUNS SCOT, ROGER BACON ȘI WILLIAM D' OCCAM - NOMINALISMUL Roscelin [1050-1120 ] este socotit în general primul nominalist, dar din opera să nu s-a păstrat decât o scrisoare către elevul sau Abelard,doctrina să fiindu-ne cunoscută prin intermediul adversarilor care îl combat cu înverșunare, ne este foarte dificil să
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 by http://confluente.ro/Contributia_gandirii_medievale_la_dezvoltarea_logicii.html [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
sale este cea referitoare la acel ,, triteism'' După el problemă dogmei creștine a trinității ar avea rezolvarea fie prin faptul că există o singură persoană divină, fie că sunt trei persoane distincte, si nu părți ale unui întreg. Prin el nominalismul reduce realitatea la indivizii concreți, pe care îi cunoaștem prin contact empiric. Duns Scot [1265-1308 ] a fost călugăr franciscan , profesor la Oxford, Paris și Colonia, desfășurând o activitate filosofica plină de subtilități. În problema universaliilor recunoaște triplă lor existența că
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 by http://confluente.ro/Contributia_gandirii_medievale_la_dezvoltarea_logicii.html [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
esoterice. Și aici un idealism sofistic. Un alt concept clasic de „intelectual” apare în Evul Mediu sub forma intelectualului scolastic (sumele teologice) care supune analizei rațiunii adevărurile credinței. Acest tip de intelectual apărut în Biserica Apuseană s-a transformat în nominalism, într-o perspectivă antibisericească: de la dogmă reflecția s-a oprit numai la natură, univers, punând bazele științei moderne fără o raportare la dogmă. O nouă ipostază a intelectualului: este aceea a intelectualului revoluționar, tipice revoluției franceze și nazist-feministe. Marx din
DESPRE RAPORTUL INTELECTUALILOR CU BISERICA, ASTAZI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 16 din 16 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Despre_raportul_intelectualilor_cu_biserica_astazi.html [Corola-blog/BlogPost/344936_a_346265]
-
cheltuielile din contul de rezultate. ... De la acest principiu exista derogări în ceea ce privește compensarea autorizata pentru rezultatele obținute din operațiunile privind swap-urile de dobânda si, în general, pentru rezultatele din operațiunile de piața (titluri de tranzacție, instrumente financiare la termen). g) principiul nominalismului sau costului istoric, potrivit căruia costul istoric la care un activ sau un pasiv a intrat în patrimoniu și a fost înregistrat în contabilitate trebuie să fie menținut. ... Acest principiu comporta derogări în ceea ce privește operațiunile în devize, titlurile de tranzacție și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/120696_a_122025]
-
cheltuielile din contul de rezultate. ... De la acest principiu exista derogări în ceea ce privește compensarea autorizata pentru rezultatele obținute din operațiunile privind swap-urile de dobânda si, în general, pentru rezultatele din operațiunile de piața (titluri de tranzacție, instrumente financiare la termen). g) principiul nominalismului sau costului istoric, potrivit căruia costul istoric la care un activ sau un pasiv a intrat în patrimoniu și a fost înregistrat în contabilitate trebuie să fie menținut. ... Acest principiu comporta derogări în ceea ce privește operațiunile în devize, titlurile de tranzacție și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/120704_a_122033]
-
solidarității pasive ori enunțarea criteriilor de stabilire a contribuției codebitorilor solidari la plata obligației; - în cadrul dispozițiilor speciale referitoare la executarea voluntară, detalierea regimului juridic al obligațiilor de mijloace și rezultat, recunoașterea plăților efectuate cu mijloace moderne de plată, introducerea principiului nominalismului monetar și a unor reguli noi în privința anatocismului. e.3) În ceea ce privește executarea silită a obligațiilor, se propune, față de reglementarea actuală, o restructurare a acestei materii. Astfel, după enunțarea principiului că orice obligație trebuie îndeplinită în mod integral și la timp
EUR-Lex () [Corola-website/Law/209582_a_210911]
-
în forma sa sistematizată, Isihasmul este învățătura teologului Grigore Palamas (arhiepiscop al Tesalonicului între 1347 și 1359). Acesta preia și îmbogățește principiile Sf. Grigore Sinaitul, în urma unei provocări a lui Varlaam Calabrezul, un monah ortodox calabrit (italo-grec), probabil influențat de nominalismul occidental. Astfel, curentul isihast se înfățișează ca o dispută începută în 1338, între Palamas și Varlaam, doi teologi importanți ai lumii bizantine. Originea termenului "hesychasmos" și a celorlalți termeni înrudiți ("hesychastes", "hesychia" "hesychazo") nu este foarte sigură. Conform Lexoconului Lampe
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
ceva general, ca un simplu caz particular al unei reguli generale. Dar de asemenea a urmărit să susțină realitatea naturilor generale, nevrând să le reducă la simple colecții sau clase de indivizi. Așadar, a respins atât realismul platonic, cât și nominalismul de toate felurile. În loc să aleagă între nominalism și realism, el propune o a treia viziune, ce insistă pe solitaritatea existentă între individual și general, legați de determinările lor. Triunghiul său I-D-G formează așadar o unitate ireductibilă, care amintește de triada
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
al unei reguli generale. Dar de asemenea a urmărit să susțină realitatea naturilor generale, nevrând să le reducă la simple colecții sau clase de indivizi. Așadar, a respins atât realismul platonic, cât și nominalismul de toate felurile. În loc să aleagă între nominalism și realism, el propune o a treia viziune, ce insistă pe solitaritatea existentă între individual și general, legați de determinările lor. Triunghiul său I-D-G formează așadar o unitate ireductibilă, care amintește de triada lui Peirce. Constantin Noica a format în jurul
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
majoritatea problemelor de care s-a ocupat. Prima sa convingere, totuși, este aceea că Logica constituie instrumentul indispensabil al Teologiei. Acest lucru trebuie însă înțeles numai ținând cont de cultura și textele la care avusese acces Abélard; el nu alege nominalismul și logica sau dialectica în detrimentul unui platonism sau al unui realism per se. Prin educație, Abélard este un dialectician care se opune realiștilor contemporani cu el și de aceea, în măsura în care respinge realismul, o face cu scopul de a respinge pozițiile
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
condamnării este reafirmarea omnipotenței divine, a doctrinei creației purificată de elementele neoplatonice și arabe care conțineau tema intermedierii între Dumnezeu și lumea sublunară. Astfel, eliminarea din discuție sau „slăbirea” semnificației cauzelor intermediare a constituit unul din motivele răspândirii ulterioare a nominalismului și, cu toate probabilitățile, a spiritului raționalist modern. De pildă, propoziția cu numărul 63 condamnă teza: "„Că Dumnezeu nu are putere în efectele secundare în lipsa cauzei secundare înseși” ." Această propoziție extrem de importantă semnifică repunerea în drepturi a temei „miracolului” conform
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
o corespondență naturală între concepte și lucruri, neproblematică și neintermediată de vreo „esență”, gen sau specie; ideile divine nu sunt cognoscibile de către om, în schimb Dumnezeu poate interveni nemijlocit asupra substanțelor și intelectului uman, încălcând legile fizicii (și chiar ale nominalismului). Nu le vor rămâne modernilor decât două ipoteze în încercarea de a reconsidera posibilitatea obținerii adevărului: "a)" Dumnezeu intervine în lume sau "b)" Dumnezeu nu intervine; oricare a treia posibilitate (adică intermedierea) fiind exclusă. Dacă Dumnezeu intervine, atunci se poate
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
perioada de aur a scolasticii din secolul al XIII-lea sunt de menționat dominicanii Toma din Aquino și Albertus Magnus, precum și călugărul Roger Bacon, prelatul italian Bonaventura și scoțianul John Duns Scotus, toți aparținând ordinului franciscanilor. Un reprezentant important al nominalismului a fost William Ockham, un fin logician, care a analizat critic întreaga filosofie scolastică. În Spania, scolastica a avut o perioadă înfloritoare în secolul al XVI-lea cu dominicanul Francisco de Vitoiria și iezuitul Francisco Suárez. În anul 1879, Papa
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
aflat în mișcare. Deși ulterior infirmată, această teorie a constituit pe atunci un pas înainte în studierea fenomenului de mișcare mecanică și descrierea conceptului de inerție, pregătind reformarea mecanicii, înfăptuită de Galileo Galilei. Ca filozof scolastic, a fost reprezentant al nominalismului și a comentat mai multe din scrierile lui Aristotel, multe din teoriile sale infirmându-le în mod categoric. Cele mai valoroase scrieri ale sale sunt "Opt cărți cu chestiuni de fizică ale profesorului " și "Comentarii asupra operei «Despre cer» a
Jean Buridan () [Corola-website/Science/326645_a_327974]
-
teologică a lui Bonaventura da Bagnoregio, care a repropus tradiția platonico-augustiniană însă într-o nouă lumină: aceea a traiectoriei spirituale a franciscanilor. În afară de distincția netă credință - rațiune, proprie lui Ioan Duns Scotus, în școala filosofică franciscană s-a înregistrat și nominalismul lui Guglielmo Dumnezeu’Occam. În sec. al XIV-lea franciscanismul a dat viață unor nemuritoare opere artistice: de ex. bazilica Sf. Francisc din Assisi (Sacro Convento) și biserica Sf. Clara, cu tipica pictură didascalică, care reprezintă - fără nici un dubiu - un
Ordinele franciscane () [Corola-website/Science/303761_a_305090]
-
cea mai simplă explicație pentru un fenomen este de preferat. Acest principiu își găsește formularea deseori în felul următor: "entitățile nu trebuie să fie multiplicate dincolo de necesar". Ockham este uneori considerat ca fiind un reprezentant al conceptualismului și nu al nominalismului, pentru că în timp ce nominaliștii susțineau că universaliile sunt doar niște cuvinte, nume pentru realitățile existente, conceptualiștii susțineau că sunt reprezentări mentale, care au o existanță individuală, fie și numai în mintea umană. O contribuție foarte importantă a fost cea adusă de
William Ockham () [Corola-website/Science/299422_a_300751]
-
implicit la salvarea sufletului, ci are nevoie și de prezența unui har divin (starea de grație), fără care mântuirea ar rămâne doar iluzorie. William Ockham, călugăr franciscan, a fost considerat de-a lungul vremii drept reprezentantul cel mai calificat al nominalismului. S-a născut în jurul anului 1288, în localitatea Ockham din Surrey, Anglia. Nu se știe mai nimic despre familia și starea sa socială. Înainte de a împlini paisprezece ani a intrat în ordinul franciscanilor iar anul 1305/6 îl găsește la
William Ockham () [Corola-website/Science/299422_a_300751]