146 matches
-
îl vede pe Hristos, Îl cunoaște și comunică cu El. Cunoașterea misticului este o cunoaștere experimentală și nu una strict bazată pe rațiune. Aici este și deosebirea dintre călugărul și filozoful calabrez Varlaam, latinizant fără a fi tomist, umanist elenizant, nominalist și lipsit de simț mistic<footnote Paul Evdokimov, Cunoașterea lui Dumnezeu, traducerea, prefața și notele Pr.Lect.univ.Dr. Vasile Răducă, Asociația filantropică medicală creștină Christiana, București, 1995, p. 77. footnote>, și Sfântul Grigorie Palama: Pe când Varlaam închidea mintea în vederea ei
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
Eul autoficționar nu relatează o poveste căreia i-ar fi fost martor, ci se povestește pe sine, este eroul propriilor fapte puse în cuvinte și enunțătorul cuvintelor care le reprezintă. Felul în care criticii români întrebuințează termenul, ca și neîncrederea nominalistă cu care este întîmpinată noțiunea, dă seamă mai întîi de perspectiva strict literară din care este ea interpretată. Atunci cînd concede autoficțiunii dreptul la existență, criticul român o instrumentează exclusiv ca gen literar, cu toate că practica autoficțiunii nu relevă atît de
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
Mircea Cărtărescu și Ion Stratan, spre a evolua mai degrabă către o poezie a textului "alb", ilustrata de un Bogdan Ghiu sau de un Daniel Piscu. Versurile bogate și consistentă imageriei de altădată se transformă într-un discurs poetic aproape nominalist, enumerativ, redus-enuntiativ. Echilibristica între ironie și gravitate, cu atît mai grațioasa cu cît era mai riscantă, tînjește după iluzoria siguranță terestră. Nonconformistul e în căutare de certitudini și de cotloane ferite. Percheziționarea îngerilor devine mărturia unei - pe alocuri feroce - reconsiderări
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
ăndrăzni să scrii ăntr-un vers că "existența nu există" ori să pretinzi că după "legea acestui pământ" afirmă că "an străfundul fiecărui lucru nu există până la urmă decât un cuvant" (Foamea de cuvinte). Ca an ceartă medievală dintre "realiști" și "nominaliști", autorul Necuvintelor caută mai multă realitate an numele lucrurilor decât an substanță lor. Dar ce fel de substanță aveau oare lucrurile an anii '50? Artisticește, anii aceștia vor rămâne an istorie drept cea mai antiestetica și paraliterara perioadă. După mai
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
o economie ruinata, aproape aceiași oameni în funcțiile principale de comandă în stat, certitudinea neutralității Occidentului în situație de criză etc.; și totuși nu pot restaura sistemul logocritic. Pentru moment, le lipsește discursul propriu, acoperit de sunetul asurzitor al discursurilor nominaliste în plină ebuliție. Să nu uităm că limbajul bazat pe ăuniversaliiă sedimentate se poate obține numai într-un interval de timp suficient de lung pentru a fi numit istoric. Construirea unui nou discurs autoritar și tutelar implică o acțiune dificilă
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
este îndrăgostit de o fată sau o femeie anume, individuală și concretă, sau e îndrăgostit așa, doar de femeia în abstract. În abstract? Și rămâne Carrascal ca cineva care are viziuni. În abstract, da. Dragostea, prietene don Avito, nu este nominalistă, ci realistă, nu urcă de la concret la abstract, ci coboară de la abstract la concret, este mai mult platonică decât aristotelică, începe prin a se îndrăgosti de femeie și în fiecare individuație a ei nu vede mai mult decât genul; doar
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
toți antimodernii lui Compagnon ar fi avut nevoie de psihanaliză. Atîta doar că Antoine Compagnon e mai degrabă un comportamentalist și, mai mult încă (sau și mai puțin), un istoric. Desigur, Julien Gracq este, dintr-o anumită perspectivă, ideologică, adică nominalistă, un moderat; nu e Sartre, nu e Jean Ricardou, denunță cu subtilitate literatura "angajată". Dar cît de patetic o face, cu cîtă spumă! Cît de funambulesc, în sensul ambivalenței nietzscheene. Nietzsche, care e antimodernul prin excelență, ce are el moderat
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
Desigur, nu consider complet inutilă o dezbatere despre ceea ce reprezintă o problemă controversată încă din Evul Mediu târziu, și anume dacă ideile noastre sunt doar nume (nomina) pentru a indica manifestările singulare ale realității, cum susține curentul de gândire al nominaliștilor, sau dacă ideile noastre abstracte au un fundament în lumea reală, cum spuneau realiștii. În prezent ar fi ca și cum ne-am întreba: sensul lucrurilor se află în lucrurile însele sau doar în mintea noastră, în gândirea noastră? Lucrurile au un
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
să se ocupe și de întrebările spirituale, mai ales de întrebarea despre sens. "Marele" sens "Marele" sens în realitate este o chestiune controversată în jurul căreia nu puțini au fost cei ce au concentrat. Mă întorc la confruntarea dintre "realiști" și "nominaliști" la care am făcut referire la începutul capitolului, iar în ce privește dezbaterea actuală mă țin la distanță de două curente de gândire, care conțin un sâmbure de adevăr, dar care, ca răspunsuri la întrebarea fundamentală despre sensul vieții, îmi par insuficiente
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
putea să ne suspendăm temporar, după voința noastră, așa cum oprești o pendulă, - și că, dimpotrivă, trebuie să suporți până la sfârșit desfășurarea întregului resort, simțindu-te străin de voința ta, de tine, de ceea ce devii întruna, fără să vrei... * Nominalismul. Filozofii nominaliști: Berenger de Tours, Roscelin, Abélard, Guillume d^Occam, Duns Scott... Doctrină ce consistă în ideea că universalele nu există decât în cuvinte. E una din soluțiile date în Evul Mediu la problema universalelor (cearta universalelor) pe care Porfir (discipol al
Depersonalizarea, armă de apărare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7499_a_8824]
-
a lui Xenopol. Pe criticul literar îl preocupă relația limbii cu faptele, modul cum poate, folosindu-se de cuvinte, să descrie particularitățile trecutului. De aceea, el mută discuția de la repetiție/succesiune la universal/particular, optica lui fiind cea a scolasticii nominaliste: noțiunea verbală e universalul pe care îl rostesc pe seama lucrurilor individuale, înțelegerea apărînd numai din întîlnirea celor două elemente. În lume există atîta necesitate cît am pus eu în ea, grație folosirii cuvintelor. Și atunci a înțelege înseamnă a sesiza
Istoria valurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5723_a_7048]
-
există o facultate cognitivă cu care este înzestrat subiectul uman, numit sintetizator fantasmatic." (p. 166) In acest punct, Horia-Roman Patapievici evidențiază importanța studiilor lui Ioan Petru Culianu cu privire la perioada Renașterii și relevanța accentului pus pe rolul facultății imaginației până la revoluția nominalistă. „Culianu a scos magia dintre curiozitățile predilecte ale etnologiei și a restituit-o dimensiunii sale cognitive majore: cunoașterea. Magia este, pentru aspirațiile lui Culianu, un instrument de cunoaștere, o tehnică de investigare a lumii și a sufletului, este o știință
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
titlu, tensionat, debutând abrupt "viață moarte viață moarte/ pentru că ne-am despărțit până acum de o mie de ori/ (....) noi nu ne mai putem despărți niciodată niciodată/oh salvie levănțică iasomie trandafir". De la enumerarea speciilor, splendorilor florale, la Baconsky răsfăț nominalist, rafinament de pictor impresionist, ajungem la enumerarea aproape autobiografică, jumătate ingrediente utile, jumătate aspirație spre misterul simbolului florilor la Mazilescu. Prozaicul și poeticul întrețin un dialog la ultimul, un dialog consolator, obosit, o atmosferă de tihnă domestică regăsită, se poate
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
hol. N-o vezi toată ziua acolo? -N-o văd. -Da’ ce vezi? -Văd că sunt lucruri, că dacă aș vedea care lucruri aș fi scris romane, nu prostii. - Ce înseamnă lucruri? - Înseamnă că văd numai esența. Alexandra, spune ce sunt, nominalist sau ălălalt ? - |lălalt. (Urmează, mai bine zis urmau, cam cât pentru luni bune de revistă, comentarii la Schopenhauer. Le recitesc și casc. Discret, ca omul bine crescut, dar casc. Dacă eu casc... Așa îmi spun și, responsabil, decid să nu
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2969_a_4294]
-
Protagoniștii triunghiului subversiv împărtășesc așadar un antiplatonism deconstruit printr-o gestă care cuprinde humor, ironie, zeflemea, jocuri de cuvinte și alte năzbâtii verbale bazate pe omofonii. Antistene, cel dintâi, părintele fondator al școlii cinice - zis „Adevăratul Câine” -, afirma ca un nominalist sadea că vedea mulți cai, cu siguranță, dar nu și cabalinitatea platoniciană. Ideea de cal nu există, pentru că există doar realitatea pe care o denumește ea. Mai târziu, și pe baza aceluiași principiu, unii vor afirma că nici conceptul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
platoniciene a ideilor, conform căreia ideile universale au o existență reală, premergătoare lucrurilor individuale. Denumiți și reales sau realistae, gânditorii scolastici din acest curent teoretizau, în nuanțe diferite, preexistența reală a universalului față de lucruri (universale ante rem), în opoziție cu nominaliștii sau terminiștii (nominales, terministae), care erau de părere că noțiunile desemnate prin semnele verbale sunt deduse din realitatea lucrurilor. (Thomas de Aquino, De ente et essentia. [Despre fiind și esență], ediție bilingvă, Traducere, introducere și comentarii de Eugen Muntean, Editura
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
suflet și nu în lucrul exterior” (p.97) „universaliile nu sunt în lucruri, nu țin nici din afară de esența lucrurilor, ci sunt doar niște semne în care se indică lucrurile din afară” (p.101). Concepția lui William Ockham este una nominalistă: Ti. Universalul nu este o substanță. T2. Nu există decât substanțe singulare. Singularul include în mod esențial universalul și e mai mult decât acesta, adică singularul este un întreg, din care universalul este doar o parte. (Ibidem, p. 146-147). [30
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
Cercul Funcțiunilor și Cercul Interior) și lipsa de centralitate a Pământului în sistem, pe axă și pe “scara creaturală” (Stâlpul Central & Rațiunea) - sunt produsul speculațiilor teologice, științifice și geopolitice ale câtorva generații de teologi, oameni de știință, politicieni și gânditori nominaliști: Toma d’Aquino, Nicolaus Copernicus, Galileo Galilei, Descartes, Kant, Hegel, Marx, Nietzsche, A. Einstein, Heidegger, Samuel Huntington, Z. Brezezinski, Henry Kissinger, Hillary Clinton, Victoria Nuland, Alina Mungiu Pippidi și alții. Aceasta înseamnă că acești teologi,“maeștri gânditori”, savanți, politicieni și
O SCRISOARE PENTRU RALUCA-CRINA FLORESCU (PARTEA A DOUA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360394_a_361723]
-
sacră, având ca teză “migrația spirituală a sufletelor prin trupuri succesive” și ca teme principale: Universul-computer; Sistem și istorie; Adevărata “revoluție culturală”; Vrăjitoarele la ananghie; Dr. Faust, mare sodomit și necromant; Magie și cocniție; Religia ca sistem; Nașterea infinitului. Revoluția nominalist, 1300-1450; Amintiri din viitor. Mașina de calcul a lui Raymundus Lullus ca sistem de memorie magică, etc. În romanul “Jocul de smarald” și în ultimul său roman autobiografic, "Tozgrec", regăsim toate aceste teme și idei noi de creație, în care
DESPRE 'MIGRAŢIA SPIRITUALĂ A SUFLETELOR DE LUMINĂ VIE PRIN TRUPURI SUCCESIVE' ŞI ÎNTOARCEREA ACASĂ A ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360395_a_361724]
-
antichitate, în școala pitagoreica, apoi în ,,doctrina ideilor'' a lui Platon, în ,,doctrina categoriilor'' lui Aristotel, ca în Evul Mediu să se accentueze în acea ,,disputa a universalelor'', adică teoriile cu privire la natură universalului și a relațiilor acestuia cu individualul. Soluția nominalista constă în modul de tratare din punct de vedere lingvistic al termenului de ,,universalia''[specias, genera]. Nominaliștii consideră că nu există decât indivizi [res discretă]. Lucrurile individuale au existența reală, generalul nu există nici separat , nici în lucruri, iar noțiunile
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
în Evul Mediu să se accentueze în acea ,,disputa a universalelor'', adică teoriile cu privire la natură universalului și a relațiilor acestuia cu individualul. Soluția nominalista constă în modul de tratare din punct de vedere lingvistic al termenului de ,,universalia''[specias, genera]. Nominaliștii consideră că nu există decât indivizi [res discretă]. Lucrurile individuale au existența reală, generalul nu există nici separat , nici în lucruri, iar noțiunile generale [universale] nu sunt decât simple cuvinte, nume ale lucrurilor [,,universalia sunt nominalia'']. Nominalismul a subminat formalismul
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
este o ,,arta directivă'', ajutătoare tuturor științelor. fenomenala. Prin această conchide că logică este o ,,arta directivă'', ajutătoare tuturor științelor. 6. LOGICĂ LUI ROSCELIN, DUNS SCOT, ROGER BACON ȘI WILLIAM D' OCCAM - NOMINALISMUL Roscelin [1050-1120 ] este socotit în general primul nominalist, dar din opera să nu s-a păstrat decât o scrisoare către elevul sau Abelard,doctrina să fiindu-ne cunoscută prin intermediul adversarilor care îl combat cu înverșunare, ne este foarte dificil să o rezumam exact.Una dintre cele mai grave
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
că și existența. Principiul individuației este de ordin calitativ, metafizica și teologia sunt reduse la logică și la problemele de logică , deci existența individuală e redusă , explicată prin existența specifică. William d' Occam [1280-1349 ] a fost și el călugăr franciscan, nominalist pur,criticând intelectul care funcționează direct și intuitive, căci nu există decât știință universalului. Fondul cunoașterii îl constituie intiutia,care apare din contactul direct cu obiectele, care sunt individuale și nu universale, deci universalul este în intelect, e actul înțelegerii
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
prin comportament și prin faptul că Franța era catolică; este de acord cu catolicismul, dar cu siguranță nu orbește. Crede în existența lui Dumnezeu, dar e convins că a fi creștin înseamnă "a fi drept, milostiv și bun" Montaingne este nominalist, antiidealist opus existenței unor entități universale dincolo de cuvânt, încrezător în realitățile particulare. Toată filosofia lui Montaigne se rezumă la un elogiu adus lumii reale, concrete, terestre (M. Onfray). Montaigne este interesat de trup, de natură, pământ, realitate, timp prezent. El
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
declanșatori. Bibliotecilor el le preferă viața, cărților - existența, plimbările pe jos sau călare pe câmp, în natură, vizitele făcute pământurilor și oamenilor săi. Nu găsim în „librăria” sa operele complete ale lui William Occam. Faptul că se situează pe poziții nominaliste nu-l datorează lecturilor din Suma oricărei logici ci podgoriilor sale, vecinilor săi, călătoriilor făcute în alte provincii franceze sau în alte țări din Europa. 8. „Trupul aerat al vocii.” Expresia aparține lui Montaigne însuși și se referă chiar la
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]