146 matches
-
dar aceste calități vor fi analizate mai atent când vom trata despre evaluarea operei literare. <Capitolul> 17. Genurile literare Este oare literatura o colecție de poezii, piese și romane complet diferite care, în afară de mume, nu au nimic comun ? Răspunsuri afirmative, nominaliste, s-au dat în secolul nostru, cea mai cunoscut fiind acela al lui Croce. *l Dar teoria lui, deși ușor de înțeles ca reacție împotriva exagerărilor autoritarismului clasic, nu s-a impus, deoarece nu ține seama de faptele vieții și
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
unei perioade sau unei mișcări literare. Credem că din părerile expuse cu privire la evoluție a résultat că nu putem fi de acord cu două teorii extreme : teoria metafizică, potrivit căreia perioada este o entitate a cărei natură trebuie intuită, si teoria nominalistă extremă care susține că perioada este doar o etichetă lingvistică valabilă pentru orice porțiune de timp pe care o analizăm pentru a o descrie. Nominalismul extrem consideră că perioada este o noțiune aplicată arbitrar unui material care în realitate este
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Protagoniștii triunghiului subversiv împărtășesc așadar un antiplatonism deconstruit printr-o gestă care cuprinde umor, ironie, zeflemea, jocuri de cuvinte și alte năzbâtii verbale bazate pe omofonii. Antistene, cel dintâi, părintele fondator al școlii cinice - zis „Adevăratul Câine” -, afirma ca un nominalist sadea că vedea mulți cai, cu siguranță, dar nu și cabalinitatea platoniciană. Ideea de cal nu există, pentru că există doar realitatea pe care o denumește ea. Mai târziu, și pe baza aceluiași principiu, unii vor afirma că nici conceptul de
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în schimb, asupra modalităților în care "simbolurile ajung în posesiunea puterii - ce "fac" acestea în societate, iar nu ce "sunt""787. În ce privește cel de al patrulea principiu al retoricii critice, McKerrow propune: "Numirea reprezintă actul simbolic central al unei retorici nominaliste"788. Criticul explică: schimbarea contextului determină modificarea "înțelesurilor inerente practicilor sociale legitimate de reacția la un nume"789 și, astfel, subiectul va fi "fracturat" într-o multitudine de identități prin actul percepției sau al numirii. Prin urmare, deduce criticul, caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
788. Criticul explică: schimbarea contextului determină modificarea "înțelesurilor inerente practicilor sociale legitimate de reacția la un nume"789 și, astfel, subiectul va fi "fracturat" într-o multitudine de identități prin actul percepției sau al numirii. Prin urmare, deduce criticul, caracterul nominalist al retoricii critice pare să constituie o consecință adecvată a identității sale doxastice (și nu epistemice), întrucât "se potrivește cu natura contingentă a realității sociale, în care oamenii sunt atât subiecți, cât și supuși (subjected, în limba engleză)"790. Retorica
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
adecvată a identității sale doxastice (și nu epistemice), întrucât "se potrivește cu natura contingentă a realității sociale, în care oamenii sunt atât subiecți, cât și supuși (subjected, în limba engleză)"790. Retorica critică, deci, împărtășește cu viziunea lui Foucault orientarea nominalistă: precum istoriile lui Foucault, retorica critică se concentrează nu asupra lucrurilor, ci asupra termenilor care numesc, în diferite momente, lucrurile, transformându-le în obiect de interes al dezbaterilor și raționamentelor. Principiul al cincilea expus de McKerrow anunță că "Influența nu
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
manevrarea banilor, ci din muncă. Cu timpul însă, pe măsură ce dezvoltarea economică cerea tot mai multe capitaluri, Toma D'Aquino se vede nevoit să accepte creditul bănesc, inclusiv un nivel destul de ridicat al dobînzilor. Autorul analizat este un adept al teoriei nominaliste cu privire la bani. Aceștia sunt considerați ca instrumente ale circulației mărfurilor, iar valoarea lor nu depinde de substanța metalelor nobile încorporate, ci este stabilită în mod arbitrar de căpeteniile statelor. Totuși, în De regimine principium, D'Aquino scrie că principii nu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
urmare, fascismul nu mai este cel tradițional. Și atunci ce este? Tinerii din taberele fasciste, tinerii din SAM1, tinerii ce sechestrează persoane și pun bombe în trenuri se numesc și sunt numiți „fasciști”: dar este vorba despre o definiție pur nominalistă. Ei sunt întru totul identici cu majoritatea celor de o vârstă cu ei. Din punct de vedere cultural, psihologic, somatic, repet, nu există nimic care să-i distingă de aceștia. Ceea ce îi deosebește este o „hotărâre” abstractă și apriorică ce
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Părintele Rodano) complimente de-a dreptul jenante aduse onestității, curățeniei, înțelegerii sale etc. În acest articol, Rodano mă numește „clerical”. Adică violează codul minimului respect între persoane civilizate. Acuza cuiva că aș fi „clerical” este una dintre acele acuze pur nominaliste ce pot fi întoarse la nesfârșit. Limbajul blând, înțelegător, dar nu lipsit de severitatea necesară al lui Rodano este într-adevăr profund ecleziastic: discursul său este, cu adevărat, o predică. Italieni (deci și Natalia), eu vă îndemn: aveți grijă de
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
toleranța. Rezumăm astfel viziunea proprie construcției individualiste a spațiului social, viziune specifică epocii moderne și care subliniază că "ceea ce este bine pentru indivizi este bine și pentru comunitate, ceea ce este rațional pentru indivizi este rațional și pentru comunitate"307. Antecedentul nominalist, de care aminteam mai sus, este vizibil. Acesta a fost criteriul care a distins de-a lungul secolelor susțin anumiți autori -, între organicismul specific perspectivelor sociale și politice ale lui Platon și Aristotel și individualismul stoicilor, între realismul Sfântului Thoma
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
susțin anumiți autori -, între organicismul specific perspectivelor sociale și politice ale lui Platon și Aristotel și individualismul stoicilor, între realismul Sfântului Thoma și individualismul lui Occam, între holismul lui Hegel sau colectivismul lui Marx și ideile individualismului ideologiei liberale. Abordarea nominalistă a constructelor sociale a distins, în ultimă instanță, între democrație și totalitarism, dacă avem în vedere principiul guvernărilor posibile (ca produse ale diferitelor proiecții ideologice), sau între colectivismul metodologic și individualismul metodologic, dacă ne referim la principiile epistemologice aplicate în
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
a exalta prin aceasta o nivelare egalitaristă arbitrară. În operele lui Grotius și Hobbes, ideea de proprietate dobândește accente net juridice, justificând un voluntarism politic tot mai pronunțat. Această turnură e dublată de o mutație epistemologică generală, confirmată de succesul nominaliștilor. În cunoscutul său eseu sociologic despre nașterea modernității, Louis Dumont afirma, între altele, că revoluția nominalistă a fost promotoarea de facto a individualismului civic european 1. La rândul său, John Milbank indică consecințele profunde ale „revoluției” lui Duns Scotus (1265-1308
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
proprietate dobândește accente net juridice, justificând un voluntarism politic tot mai pronunțat. Această turnură e dublată de o mutație epistemologică generală, confirmată de succesul nominaliștilor. În cunoscutul său eseu sociologic despre nașterea modernității, Louis Dumont afirma, între altele, că revoluția nominalistă a fost promotoarea de facto a individualismului civic european 1. La rândul său, John Milbank indică consecințele profunde ale „revoluției” lui Duns Scotus (1265-1308) pentru discuția metafizică a relației lui Dumnezeu cu natura creată (definită ca potentia ordinata, deci ca
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nu soluția de tip paradoxal a prevalat în modernitate, ci una mai confortabilă pentru rațiune. Nominalismul și Reforma au exaltat distanța dintre cele două sfere, neasemănarea lor, pe care spiritul omenesc era incapabil să o îmblînzească. Pentru gîndirea de tip nominalist, spectacolul cosmic și social nu mai reflectă atît logosul divin, cît mai degrabă o transcendență care poate transgresa orice ordine și lege, devenind astfel de neînțeles, refuzîndu-se oricărei abordări prin înaintarea continuă a raționamentelor. Omul, ca ființă gînditoare, și Dumnezeu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
S-a spus că influența crescîndă a acestui tip de gîndire a condus la nașterea mentalității moderne, ea fiind caracterizată printr-un raport față de real întemeiat pe postulatul unui Dumnezeu ascuns ori al unui Dumnezeu mort. Dar, în fond, modernitatea nominalistă postulează înainte de toate un Dumnezeu ininteligibil, de care cunoașterea umană se poate dispensa, pe care ea se decide să îl piardă din vedere. După cîteva secole, din transcendența preaseparată de lume a divinului a decurs principiul laicității tari (à la
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
mai important, a constat în distanțarea față obiectivările divinului așa cum predominau ele în scolastica tîrzie. Pentru aceasta din urmă, ordinea cunoașterii, ordinea universului și ordinea socială constituiau obiectivarea armonioasă pînă la încremenire a ordinii divine ca necesitate, ierarhie, putere. Linia nominalistă a reacționat față de o continuitate devenită opresivă, exacerbînd distanța dintre cele două sfere, respingînd obiectivările divinului în universalii. Exaltînd demnitatea particularului, ea a pregătit autonomia omului modern. Gînditor aparte, Cusanus a propus un model mai subtil care, păstrînd o relație
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ontologic față de existența entităților matematice deoarece o privire atentă asupra științei relevă faptul că cuantificarea peste entitățile matematice îi este indispensabilă, iar confirmarea unei teorii științifice se răsfrânge asupra tuturor entităților care apar în ea. La polul opus se află nominaliștii, care au încercat să respingă acest argument arătând că una sau mai multe dintre premise sunt false." Cel mai cunoscut nominalist este H. Field, care a încercat o formulare nominalistă (fără nici un fel de referire la entitățile matematice) a teoriilor
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
iar confirmarea unei teorii științifice se răsfrânge asupra tuturor entităților care apar în ea. La polul opus se află nominaliștii, care au încercat să respingă acest argument arătând că una sau mai multe dintre premise sunt false." Cel mai cunoscut nominalist este H. Field, care a încercat o formulare nominalistă (fără nici un fel de referire la entitățile matematice) a teoriilor științifice, atacând premisa principală a argumentului indispensabilității: matematica este indispensabilă pentru știință. În continuare este expusă starea din filosofia științei, unde
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
entităților care apar în ea. La polul opus se află nominaliștii, care au încercat să respingă acest argument arătând că una sau mai multe dintre premise sunt false." Cel mai cunoscut nominalist este H. Field, care a încercat o formulare nominalistă (fără nici un fel de referire la entitățile matematice) a teoriilor științifice, atacând premisa principală a argumentului indispensabilității: matematica este indispensabilă pentru știință. În continuare este expusă starea din filosofia științei, unde realismul structural, după Worrall, ar fi soluția care păstrează
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Dar îl provocăm pe autorul prezentei cărți să reflecteze în legătură cu productivitatea unei atitudini pluri-perspectivale, complementare, în care, luate împreună, cele trei concepții curente ar da un răspuns satisfăcător. În continuare, autorul derulează un excurs în problema entităților teoretice (disputa platoniști nominaliști) invocând criterii și exemple în vederea fixării statutului entităților matematice și derulează acest demers invocând bibliografia recentă a problematicii. Cercetarea este analitică, cu distincții conceptuale, criterii, nuanțări, cu spargerea problemelor în sub-probleme și cu răspunsuri contextualizate. Stilul este parțial interogativ și
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
aștepți că problema (problemele) a(u) fost rezolvată(te), autorul constată că nu este satisfăcut și deschide un alt punct de vedere. Autorul spune la un moment dat în legătură cu importanța problemei aplicabilității că la ea nu răspund nici platoniștii, nici nominaliștii și că, deși emerge din situația reală a matematicii și științei, nu înseamnă că nu poate constitui obiectul de studiu al unei bune filosofii a matematicii. Concluzia cercetării autorului acestei lucrări este sintetizată în speranța de a răspunde la problema
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
și am argumentat împotriva celor care consideră, ca și Azzouni, că nu avem de-a face cu probleme filosofice adevărate în legătură cu succesul matematicii aplicate. Unul dintre cele mai importante puncte ale capitolului 4. este reprezentat de argumentele împotriva platoniștilor și nominaliștilor de pe poziția problemei aplicabilității. (capitolul 4.) În capitolul 5. am încercat să schițez un răspuns la problema aplicabilității. În principal, ce mi-am propus a fost să arăt că putem răspunde la problema aplicabilității dacă adoptăm o viziune empiristă în
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
care i-a făcut să fie interesați doar de "matematica pură" și să nu ia în seamă relația acesteia cu realitatea non-matematică. În disputa actuală din filosofia matematicii, lucrurile stau un pic altfel. Această disputa se dă între platoniști și nominaliști, iar punctul central îl ocupă așa numitul argument al indispensabilității. Acest argument susține o poziție platonistă în filosofia matematicii plecând de la rolul matematicii în știință. Ni se spune că trebuie să acceptam un angajament ontologic față de existenta entităților matematice deoarece
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ontologic față de existenta entităților matematice deoarece o privire atentă asupra științei relevă faptul că cuantificarea peste entitățile matematice îi este indispensabilă, iar confirmarea unei teorii științifice se răsfrânge asupra tuturor entităților care apar în ea. La polul opus se află nominaliștii, care au încercat să respingă acest argument arătând că una sau mai multe dintre premisele sale sunt false. Poziția care a stârnit cele mai multe reacții a fost ce a lui H. Field, care lansează un atac împotriva premisei principale a argumentului
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
stârnit cele mai multe reacții a fost ce a lui H. Field, care lansează un atac împotriva premisei principale a argumentului indispensabilității: matematica este indispensabilă pentru știință. Pentru a respinge această premisă, Field își propune să arate că putem da o formulare nominalistă (i.e. fără nici un fel de referire la entități matematice) a teoriilor științifice. Ce se observă de aici este că, în ultimul timp, matematica aplicată a ajuns să ocupe un loc central în filosofia matematicii. Platoniștii pleacă de la ea pentru a
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]