17 matches
-
Numele său secular a fost Rastko Nemanici (în sârbă ). A fost cel mai tânăr fiu al domnitorului sârb Ștefan Nemania și astfel membru al Casei Regale Nemanici. a influențat literatura medievală sârbă. În 1219 a redactat prima constituție din Șerbia - Nomocanonul Sfanțului Sava (în ). A fost o compilație de drepturi civile bazat pe dreptul român, și legi canonice după modelul Conciliile ecumenice. Scopul era să creeze un sistem legal codificat în micul regat sârbesc și să reglementeze guvernarea Bisericii Sârbe. Însă
Sfântul Sava () [Corola-website/Science/321302_a_322631]
-
Sunt semnalate asemănări de text dintre pravilă și alte texte juridice românești(cu Pravila lui Eustratie-1632, Pravila de la Govora-1640-1641, Îndreptarea legii- 1654). Aceste asemănări se datorează în special folosirii unor izvoare comune. Pentru întocmirea Pravilei, Lucaci a folosit în calitate de izvoare Nomocanonul slav prescurtat, Pravila de ispravă- versiunea românească a Nomocanonului, precum și alte pravile în limba slavă. Pe baza lor Lucaci a întocmit o noua pravilă. este o prelucrare nu doar o traducere, autorul redînd textul într-o limbă mai clară care
Pravila ritorului Lucaci () [Corola-website/Science/330771_a_332100]
-
texte juridice românești(cu Pravila lui Eustratie-1632, Pravila de la Govora-1640-1641, Îndreptarea legii- 1654). Aceste asemănări se datorează în special folosirii unor izvoare comune. Pentru întocmirea Pravilei, Lucaci a folosit în calitate de izvoare Nomocanonul slav prescurtat, Pravila de ispravă- versiunea românească a Nomocanonului, precum și alte pravile în limba slavă. Pe baza lor Lucaci a întocmit o noua pravilă. este o prelucrare nu doar o traducere, autorul redînd textul într-o limbă mai clară care se apropie mult de limba română de azi. Ea
Pravila ritorului Lucaci () [Corola-website/Science/330771_a_332100]
-
Rareș (1551-1552), îi va reda demnitatea ecleziastică în iunie 1551, PS Macarie păstorind ca episcop până la moarte. În anul 1556 Macarie a tradus în slavonește și a rânduit pe articole, după alfabetul său, colecția bizantină de legi intitulată "„Sintagme sau Nomocanonul lui Matei Vlastareș”", cerută de Alexandru Lăpușneanu (care a trimis-o în anul 1561 țarului Rusiei Ivan IV cel Groaznic). Episcopul Macarie a trecut la cele veșnice la data de 1 ianuarie 1558, în orașul Roman, fiind înmormântat în biserica
Macarie (cronicar) () [Corola-website/Science/305999_a_307328]
-
elaborat după dreptul romano-bizantin. Transplantarea juridică remarcată cu articolele 171 și 172 din cod care a reglementat independența juridică. Acestea au fost preluate din codul bizantin Basilika (cartea VII, 1, 16-17). Codul și-a avut rădăcinile în prima constituție sârbă - nomocanonul Sfântul Sava (în ). din 1219 decretat de Sfântul Sava. Țarul Dușan și-a dublat fostul regat, cucerind teritoriile din sud, sud-est și în est. Nu s-a luptat cu nicio armată pe câmpul de luptă, în schimb și-a câștigat
Țaratul Sârb () [Corola-website/Science/319617_a_320946]
-
decelabilă în spațiul plastic (mozaicul, icoana) dar și în genul parenetic, precum în învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie 20. Răceala desenului și vioiciunea cromatică, mixajul de sfânt și cavaler, literatura teologică aluvionată de "pilde" profane, textele juridice (nomocanoane) permanent "mișcate"de istorisiri în gramatica dreptului cutumiar 21 sau contrastul dintre baza clasică și acoperișul multiplicat în arhitectura religioasă bizantină - toate acestea diversifică tiparul și-i explică, în fond, vitalitatea milenară. Desigur, aceste polarizări n-au fost preluate tale-quale
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
Strugaru - cel mai vechi cronograf românesc de proveniență rusă; Alexandru Rosetti - dată Cronicii Țării Moldovei și Munteniei de Miron Costin; Gabriel Ștrempel - un cronograf ilustrat atribuit lui Antim Ivireanul); vechiul drept românesc scris (Pândele Olteanu despre textele juridice slavo-române în raport cu nomocanoanele slave vechi și despre Pravila de la Govora în lumina izvoarelor bizantino-slave); cărți populare (Ion C. Chițimia - funcția literară a romanelor populare în literaturile slave și în literatura română și despre Alexandria ca român popular pătruns în literatura română prin filiera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
utilizabile - la fel ca în Bizanț, unde Basilicalele, mereu completate și adaptate, au fost folosite și în viața politică, și în cea a Bisericii - și în lumea mirenilor, și la nivel ecleziastic. Ultima parte a secolului al XVI-lea găsea nomocanonul bizantin, în versiunea prescurtată ori în cea completă, transpus în românește și pus în circulație prin tipar (Pravila imprimată de Coresi la Brașov între 1560 și 1562) și copiere (popa Ioan Românul din Sânpietru prescrie pe la 1620 untext cu paragrafele
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
692 B.A.R.)200. Lucaci îi adaugă anumite prevederi (foarte severe) luate din culegerile juridice bizantine (din grecește, deci), îngăduindu-și chiar să introducă în - duh reformat - și unele interpretări personale. Pentru a completa seria tălmăcirilor ce deschid din nomocanonul prescurtat, amintesc Pravila copiată, în anul 1610, de popa Toader din satul Râpa de Jos - Bistrița 201, și fragmentul de pravilă, datând probabil din secolul al XVI-lea (Fragmentul Ghibănescu) 202. în Moldova, către mijlocul primei jumătăți a secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1640, Matei Basarab a poruncit (și a finanțat) să se tipărească la Mănăstirea Govora (meșter fiind Meletie Macedoneanul, emisar al lui Petru Movilă) Pravila mică tălmăcită de Mihail Moka. Călugărul oltean de la Mănăstirea Bistrița a lucrat pe o compilație din nomocanoanele bizantine (asemănătoare cu cartea pomenită a lui Malakos, dar nu identică). Pravila (cu destule dispoziții ce sancționau pricini laice), numită „direptătoria de lége”, având adică o funcție de orientare în hățișul canoanelor Bisericii 204, a fost imprimată în două tiraje, unul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mână de mirean să nu se dea, nici la măscărici să nu fie tocmélele sfinților apostoli, și a sfinților Părinți batjocorite...”) și reproduce - era de părere P. P. Panaitescu -, cu câteva adăugiri și omisiuni, prefața publicată de Petru Movilă în Nomocanonul tipărit la Kiev în 1629. Sunt deosebit de severi termenii în care Pravila mică tratează și sancționează „nunțile” succesive, căsătorii ce le antrenau, de regulă pe văduve (în îndreptarea legii se stipulează limpede: „Muerii căriia-i va muri bărbatul, aceaia nu e
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
curvie curată: „Cine se însoară de 4 ori, să se pocăiască 8 ai, metanii câte 100 în zi”213. „Vădua de sa va mărita, fără de vină iaste - proclama, în 1652, îndreptarea legii - adunând articole din Sintagma lui Matei Vlastaris, din Nomocanonul, scris pe la 1562-1563 de Manuil Malaxos, din Comentariul, pe care, la porunca împăratului Ioan Comnen, l-a făcut pe Alexie Aristeu pe marginea Sinapsei lui Ștefan din Efes (secolul al XII-lea) și din Theologia dumnezeieștilor bogoslavi și preluând, din
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Rosetti, București, Editura Academiei R. P. R., 1965. 201. Ediție de Al. Rosetti, în Mélanges de lingvistique et de philolegie, Copenhaga-București, 1947, p. 553. 202. Editat de Gh Ghibănescu, în „Teodor Codrescu”, I, 1915, nr. 3, p. 43-44. 203. Vezi Nomocanonul lui Manuil Malaxos, text grecesc stabilit și traducere românească de Vasile Grecu și Gheorghe Cronț în ediția modernă a îndreptării legii. 1652, București, Editura Academiei R. P. R., 1962. 204. Vezi Gheorghe Cronț, Pravila de la Govora din 1640, în „Studii
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în limba română, STD, 1954, 4; Nicolae N. Smochină, N. Smochină, O pravilă românească din veacul al XVI-lea, BOR, 1965, 11-12; Alexandru Mareș, Prima pravilă bisericească tipărită în limba română și raporturile ei cu cele mai vechi versiuni ale Nomocanonului prescurtat, SLF, I, 269-293; Dicț. lit. 1900, 709-710. C.T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288999_a_290328]
-
secolul al XIII-lea de Toma d’Aquino. Ulterior, Inchiziția îi ardea pe rug pe vrăjitorii care pretindeau că pot genera și conduce norii de grindină (174, p. 45). Prevederile Canonului 61 al Sinodului trullan se regăsesc simplificate într-un nomocanon (colecție de legi și canoane) numit Pidalion sau Kârma Korabiei, înțelese a Katoliceștei și apostoleștei Biserici a Ortodocșilor. Acesta a fost tradus din grecește, prelucrat și tipărit de mitropolitul Veniamin, la Mănăstirea Neamț, în anul 1844. „Descântătorii - se spune în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
izgonitorii de nori, bârfitorii, vrăjitorii și matematicii [181] să se lepede de biserică” (52). Dacă prin „[iz]gonitor de nori” s- ar fi înțeles anume „solomonar”, este de presupus că acela care a tradus și a redactat în limba română nomocanon-ul ar fi înlocuit sau, cel puțin, ar fi dublat expresia folosită cu aceea de solomonar - termen care, așa cum am văzut, era cunoscut la acea dată (1844), chiar dacă prima atestare documentară în Moldova este ceva mai târzie. încercarea de a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
precuvântări, care au interesul lor filologic și psihologic. Procurîndu-și teasc de la Petru Movilă, mitropolitul de obârșie română din Kiev, Matei Basarab începu seria tipăriturilor printr-un Molitvenic slavon în 1635 și prin Pravila românească ("direptătoriu de leage") tălmăcită după un nomocanon slav de Mihail Moxalie (1640), după care urmară alte cărți slave și române. Vasile Lupu în Moldova așeză și el la Trei-Ierarhi tipar adus prin ajutorul aceluiași Petru Movilă și scoase în 1642 textul grecesc al Decretului sinodal al patriarhului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]