72 matches
-
definit prin termenul explanandum; 2) ceea ce explică - definit prin termenul explanans. Din punct de vedere sintactic, explicației îi sunt impuse două cerințe formale: 1) să aibă forma unei inferențe, deductivă sau inductivă, de la explanans la explanandum; 2) să aibă caracter nomologic (gr. nomos ,,lege” și logos ,,discurs” - care exprimă legi obiective), explanansul să conțină cel puțin un enunț cu caracter de lege. O explicație satisfăcătoare trebuie să îndeplinească cerințe de testabilitate, adică explanansul să fie testabil, informația explicativă a explanansului trebuie
LIMITELE EXPLICAŢIEI ŞI ÎNŢELEGERII ÎN COMUNICARE, DE BEATRICE SILVIA SORESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 by http://confluente.ro/Limitele_explicatiei_si_intelegerii_al_florin_tene_1328453864.html [Corola-blog/BlogPost/346668_a_347997]
-
explanansul să fie adevărate. Cu alte cuvinte, explanans înseamnă legi generale, premisă majoră, iar explanandum, concluzia. Explicația deductivă este uneori numită explicație cauzală, însă nu toate explicațiile deductive sunt cauzale. Un alt tip de explicație este explicația teoretică (explicație deductiv nomologică). În cazul acestor explicații, se explică legile empirice prin subsumarea deductivă a acestora la legi teoretice. În științele socio-umane, un rol deosebit îl are și explicația deductiv statistică, ce constă în subsumarea explanandumului față de un explans ce conține cel puțin
LIMITELE EXPLICAŢIEI ŞI ÎNŢELEGERII ÎN COMUNICARE, DE BEATRICE SILVIA SORESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 by http://confluente.ro/Limitele_explicatiei_si_intelegerii_al_florin_tene_1328453864.html [Corola-blog/BlogPost/346668_a_347997]
-
diferite niveluri de generalitate, care guvernează comportarea sistemelor din natură. Ideii că lumea fizică este unitară la nivelul ei fundamental și că, prin urmare, cercetarea ei va trebui orientată de un principiu cu valoare regulativă universală, Cartwright îi opune „pluralismul nomologic metafizic”, punctul de vedere conform căruia „natura este guvernată în diferite domenii de diferite sisteme de legi care nu sunt în mod necesar legate unele de celelalte în vreun mod sistematic sau uniform: de o cârpăceală de legi”21. Adoptarea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
principială cu realul. Apoi, omul conferă raționalitate lumii prin ceea ce poate face, deci această inteligibilitate legată de gest este una operațională. Desigur, putem deduce în mai multe feluri realitatea. Dar în spatele tuturor raționamentelor noastre se ascunde, de fapt, determinarea cauzală, nomologică. Dacă derivăm rațional ceva, o facem printr-o deducție în cele din urmă cauzală. Chiar și raționalitatea teleologică, axiologică, valorică conduce la o coerență cauză-efect, prin adecvarea mijloacelor la scopuri. Este semnificativul invocat de Levi-Strauss compatibil cu aceste conotații ale
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
întîm-plător adevărate de cele adevărate cu necesitate? Nici teoriile economice nu sunt mai ușor de înțeles decît legile economice, cu atît mai mult cu cît pentru a înțelege teoriile trebuie să știm care sunt legile. Teoriile sunt mulțimi de enunțuri nomologice legate între ele într-o manieră sistematică, ele formează sisteme de-ductive. Ele trebuie să poată fi exprimate într-un limbaj formal logic. O altă dificultate majoră e de ordin hermeneutic: pentru a ne spune ceva despre lume, o teorie trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
a culturii, știința economică nu poate fi obiectivă. "Cultura spune Weber este un decupaj fin din infinitatea fără sens a lumii, decupaj căruia i se conferă sens și semnificație din punct de vedere uman". Cunoașterea economică este, de aseme-nea, una nomologică, adică referitoare la conexiuni cauzale uniforme. Stabilirea unor astfel de regularități nu este scopul, ci un mijloc de cunoaștere. Toți indivizii istorici se ancorează în anumite idei-valori, în calitatea lor de ființe culturale, care dețin o anumită atitudine față de lume
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
fluxurile trofice, fapt care poate genera efecte distructive ireversibile, cu consecințe catastrofale pentru anumite entități naturale, de la specii la peisaje. De asemenea, acțiunea umană este reconsiderată atât sub aspectul consecințelor neașteptate, cât și al temeiurilor ei. Se consideră că întemeierea nomologică a acțiunii, adică luarea în considerare a legilor naturii descoperite de științe, trebuie să fie echilibrată și printr-o întemeiere axiologică, realizată prin asumarea unor valori care pot servi drept țel sau scop al acțiunii. În al cincilea rând, etica
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
pe ignoranță. Drept urmare, înseamnă că deși ne declarăm ignoranți, luăm decizia bazându-ne totuși pe anumite presupoziții cu privire la ceea ce este valoros. Ajungem astfel la problema raționalității acțiunilor noastre și la recunoașterea faptului că o acțiune rațională nu are doar temeiuri nomologice, ce țin de cunoașterea regularităților sau a legilor naturii, ci și temeiuri axiologice. Se conturează în acest fel nevoia redefinirii raționalității practice și recunoașterea unei raționalități bazate pe valori. Argumentul ignoranței în forma sa tare ar deveni un obstacol în
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
criticilor la adresa lor și de aceea trebuie să-mi formulez răspunsul cu atenție. Cele patru obiecții și răspunsul meu la fiecare dintre ele vor constitui structura acestui curs. Toate aceste critici răspund, în mod diferit, ideii conform căreia știința este „nomologică” - adică, produce afirmații guvernate de legi despre diferite relații. Afirmațiile nomologice sunt expuse, de obicei, în variante de forma: „Pentru toți X și toți Y, în contextul în care tot restul rămâne neschimbat, dacă X... atunci Y...”. O afirmație de
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
cu atenție. Cele patru obiecții și răspunsul meu la fiecare dintre ele vor constitui structura acestui curs. Toate aceste critici răspund, în mod diferit, ideii conform căreia știința este „nomologică” - adică, produce afirmații guvernate de legi despre diferite relații. Afirmațiile nomologice sunt expuse, de obicei, în variante de forma: „Pentru toți X și toți Y, în contextul în care tot restul rămâne neschimbat, dacă X... atunci Y...”. O afirmație de tip lege se consideră a fi adevărată dacă este suficient testată
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
O afirmație de tip lege se consideră a fi adevărată dacă este suficient testată. Implicațiile sale empirice sunt specificate cu precizie și sunt evaluate în funcție de datele disponibile, folosindu-se convențiile tehnice de colectare de date acceptate și inferența riguroasă. Enunțul nomologic este aplicabil nu doar eșantioanelor examinate din studiul științific, ci întregii populații de interes. Dată fiind existența unei astfel de legi generale, putem înțelege și exemplele individuale care intră în sfera acesteia. Astfel, putem explica de ce planeta Marte are gravitație
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
termeni generali. Aceasta nu conține nume proprii specifice unui anumit spațiu și timp. Cazurile individuale reprezintă pur și simplu exemple mai detaliate de relații. Desigur, legile nu trebuie să fie exagerat de universale. După cum vom descoperi în cursurile următoare, afirmațiile nomologice pot fi foarte complicate; de exemplu: „pentru toți X din sub-clasa j”, sau „pentru toți X de peste limita t”, sau „pentru toți X care apar împreună cu Z”, sau „pentru X, pe măsură ce valoarea sa crește”, sau „pentru X pe măsură ce probabilitatea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
aplică. Apariția lor va fi explicată de către legea sau legile relevante, presupunând că nu mai intervine nimic altceva. Dacă legea sau legile relevante nu ar opera (condiția contra-factuală), exemplul nu s-ar mai manifesta în forma respectivă. Din perspectiva științei nomologice, problema principală care stă în fața cercetării academice nu o constituie inferența de la o lege generală stabilită la un caz particular. Problema este stabilirea de legi generale valide și care pot fi susținute, care să merite să fie acceptate în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
normală din științele fizicii, dar pentru criticul nostru ipotetic această abordare este suspectă - chiar periculos de înșelătoare - când este aplicată la domeniul comportamentului uman. Apărătorii cei mai înverșunați ai științelor politice vor recunoaște că nu ne-am realizat încă aspirațiile nomologice, că rezultatele noastre empirice sunt adesea parțiale, că aceste constatări nu pot încă stabili legi generale, ci sunt doar niște schițe explicative care au încă părți importante de completat, că aceste cunoștințe acumulate constau din afirmații de rang mediu care
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
a tuturor științelor empirice. Există diferențe importante între științele sociale și cele exacte, în special în ceea ce privește rolul alegerii individuale și al acțiunii intenționate. Aceste diferențe nu sunt atât de mari încât să necesite dezvoltarea unui mod alternativ de explicare. Abordarea nomologică trebuie însă adaptată astfel încât să poată explica trăsăturile specifice ale comportamentului uman. Scopul acestui curs este acela de a răspunde celor care susțin imposibilitatea sau absurditatea explicațiilor guvernate de legi în științele sociale, de a identifica factorii datorită cărora științele
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
I. Științele sociale sunt irelevante: critica din partea jurnalismuluitc "I. Științele sociale sunt irelevante\: critica din partea jurnalismului" Prima obiecție este aceea că explicațiile guvernate de legi sunt irelevante pentru comportamentul uman. Versiunea cea mai puternică a acestei critici susține că afirmațiile nomologice sunt inutile și îndreptate greșit, și că tocmai de aceea nu are rost să existe o disciplină care să se ocupe de descoperirea lor. O versiune ceva mai blândă susține că, deși putem produce afirmații nomologice referitoare la comportamentul uman
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
critici susține că afirmațiile nomologice sunt inutile și îndreptate greșit, și că tocmai de aceea nu are rost să existe o disciplină care să se ocupe de descoperirea lor. O versiune ceva mai blândă susține că, deși putem produce afirmații nomologice referitoare la comportamentul uman în societate, asemenea afirmații rămân banale și elementare și, prin urmare, nu merită atenție. Scepticul crede despre comportamentul uman că este mult prea complicat pentru a putea fi comprimat în vreo listă de enunțuri simple sub
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
la fluctuațiile de pe piața mondială, cu atât mai mare este gradul de asistență socială, iar în același timp, organizarea instituțiilor guvernamentale - regim prezidențial sau parlamentar, administrație centralizată sau descentralizată - nu pare să afecteze volumul de asistență socială. Acestea sunt afirmații nomologice a căror validitate poate fi stabilită sau contrazisă doar prin specificarea unui model formal și a unor metode de cercetare riguroase. Mai important este faptul că și afirmațiile simple și evidente pot avea un rol esențial în explicații. Gândiți-vă
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
brânză decât fructe. Toate acestea sunt explicații posibile, dar nu suntem câtuși de puțin tentați să le adoptăm. Nu există vreo legătură plauzibilă, care să convingă, între un antecedent și o consecință. Aceste exemple absurde pun în evidență valoarea explicațiilor nomologice pe care le considerăm de la sine înțelese și pe care ne bazăm în mod normal creditându-le cu valoare explicativă. Cu toate că multe afirmații nomologice sunt evidente, ele au o mare importanță deoarece ne ajută să facem lumea socială mai inteligibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
să convingă, între un antecedent și o consecință. Aceste exemple absurde pun în evidență valoarea explicațiilor nomologice pe care le considerăm de la sine înțelese și pe care ne bazăm în mod normal creditându-le cu valoare explicativă. Cu toate că multe afirmații nomologice sunt evidente, ele au o mare importanță deoarece ne ajută să facem lumea socială mai inteligibilă. O relatare dintr-un ziar, spre exemplu, ar putea da detalii despre votul antiguvernamental din niște provincii din nordul unui stat din America de Sud. Un
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
nordul unui stat din America de Sud. Un comentator abil ar putea face observația că rata ridicată a șomajului din provinciile nordice ar putea explica votul antiguvernamental în alegerile locale. Dar această afirmație căpăta sens ca posibilă explicație cauzală numai datorită afirmației nomologice implicite, aspect al științelor sociale sistematice, conform căreia o economie în stare proastă produce sentimente antiguvernamentale. Un reportaj dintr-un ziar ar putea relata că milioane de oameni din vestul Africii își părăsesc casele, iar un comentator abil ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
reportaj dintr-un ziar ar putea relata că milioane de oameni din vestul Africii își părăsesc casele, iar un comentator abil ar putea asocia această migrație externă cu instaurarea foametei. Dar explicația aceasta are înțeles pentru noi numai datorită afirmației nomologice implicite conform căreia foametea determină migrația. Negarea relevanței pe care o are abordarea nomologică a studiului comportamentului uman implică negarea oricărei posibilități de înțelegere sistematică. Explicația cauzală se bazează în mod necesar pe un fundament nomologic, chiar dacă unele afirmații sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
își părăsesc casele, iar un comentator abil ar putea asocia această migrație externă cu instaurarea foametei. Dar explicația aceasta are înțeles pentru noi numai datorită afirmației nomologice implicite conform căreia foametea determină migrația. Negarea relevanței pe care o are abordarea nomologică a studiului comportamentului uman implică negarea oricărei posibilități de înțelegere sistematică. Explicația cauzală se bazează în mod necesar pe un fundament nomologic, chiar dacă unele afirmații sunt așa de evidente încât nu necesită enunțuri explicite. Afirmația că toate aserțiunile nomologice necesare
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
noi numai datorită afirmației nomologice implicite conform căreia foametea determină migrația. Negarea relevanței pe care o are abordarea nomologică a studiului comportamentului uman implică negarea oricărei posibilități de înțelegere sistematică. Explicația cauzală se bazează în mod necesar pe un fundament nomologic, chiar dacă unele afirmații sunt așa de evidente încât nu necesită enunțuri explicite. Afirmația că toate aserțiunile nomologice necesare explicării comportamentului uman sunt doar elementare implică negarea faptului că am putea spera vreodată să explicăm aspectele mai subtile ale societății umane
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
abordarea nomologică a studiului comportamentului uman implică negarea oricărei posibilități de înțelegere sistematică. Explicația cauzală se bazează în mod necesar pe un fundament nomologic, chiar dacă unele afirmații sunt așa de evidente încât nu necesită enunțuri explicite. Afirmația că toate aserțiunile nomologice necesare explicării comportamentului uman sunt doar elementare implică negarea faptului că am putea spera vreodată să explicăm aspectele mai subtile ale societății umane și că acele aspecte care scapă acum analizei noastre trebuie să rămână întotdeauna așa. Obiecția criticului care
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]