56 matches
-
să identificăm unele structuri ale personalității în curs de cristalizare, și mai ușor educabile, precum și posibilitatea de a sugera cadrelor didactice, ca în analiza pe care o fac activităților elevilor, poziția lor teoretică și practică să nu derive din enunțurile nomotetice (de origine behavioristă) care definesc personalitatea ca o structură cu proprietăți universale, cât din enunțurile teoriilor idiografice, născute din aspectele clinice ale activității școlare, concrete. Acestea văd personalitatea într-o perspectivă dinamică, ca un tot structurat, ca o organizare perfectibilă
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
vorba despre o conversație de sine stătătoare, despre o secțiune decupată dintr-un text mai amplu sau, dimpotrivă, de narațiunea ca întreg. Această distincție e oarecum asemănătoare clasicei comparații a lui Allport între cele două tipuri de cercetare - „ideografică” și „nomotetică” (1962) - și foarte similară cu distincția dintre „categorizare” și „contextualizare”, așa cum o propuneau Maxwell (1996) și Miller (Maxwell și Miller, în curs de apariție). Din perspectiva categorizării, așa cum apare ea în analiza de conținut clasică, povestea originală e disecată, urmând
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
aparte constă în această universalitate"188. Ajunși aici, mai observăm că ambițiile unei Mathesis universalis sunt trădate chiar de denumirile pe care filozoful francez le dă științelor, fiindcă, având în vedere modelul scientist al fizicii pe care o socotește "știința nomotetică par excellence"189 -, Comte vorbește despre "fizica cerului" (astronomia), "a pământului" (fizica), "a ființei organice" (chimia și biologia) și despre "fizica socială" (sociologia)190. Mai mult decât atât, el are în vedere fundamentarea unei "morale pozitive" sau a unei "religii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
A. Comte, op. cit., p. 281. 189 E. Becher, op. cit., p. 180. Becher operează aici cu o distincție a lui Windelband, care împarte științele în funcție de "caracterul formal al scopurilor pe care și le propun în cunoaștere". El vorbește astfel despre științe nomotetice și științe ideografice. Primele sunt științele naturii; ele formulează legi (Gesetzeswissenschaften) și vizează generalul, căutând "ceea ce există permanent". Celelalte sunt științele istorice; ele rețin evenimentele de însemnătate majoră (Ereigniswissenschaften) și vizează individualul, căutând doar "ceea ce a fost odată". H. Schnädelbach
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
adevăruri” în sensul celor stabilite de științele naturii, ci metafore, care pot revela adevăruri autentice, dar nu le putem elucida prin demersuri logico-matematice; • în al treilea rând, știința curriculumului nu se lasă supusă nici taxonomiilor epistemologice clasice. Este o știință nomotetică? Nu, nu chiar! Este o știință descriptivă? Nu, nu numai! ș.a.m.d. Nu vom întreprinde aici o plictisitoare conlocutio pentru a lămuri chestiunea. În paginile următoare se va vedea că avem de-a face cu o disciplină eminamente teoleologică
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
va vedea că avem de-a face cu o disciplină eminamente teoleologică, ce comportă însă și demersuri descriptive pentru a fundamenta principii, norme și reguli care au, pentru viața omului și a societății, virtuțile legilor naturii. Dar orgoliul universalist lipsește nomoteticii curriculare, care rămâne condamnată subiectivității omului, imprevizibilității vieții și accidentelor istoriei. 1.2. Abordarea diacronicătc "1.2. Abordarea diacronică" De aceea abordarea structuralist-sincronică și futuristă a curriculumului trebuie completată cu o viziune diacronică, longitudinal-istorică asupra acestei fabuloase preocupări omenești. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
temeiuri de aserțiune tot atât de valabile și necesare"267. Așadar, antinomiile nu sunt rezultatul unei erori de raționare, ci al unei erori de aplicare a rațiunii. Singurul rezultat pozitiv al lor este că sunt "cea mai bună piatră de poticnire a nomoteticii, pentru a face prin aceasta atentă rațiunea, care în speculația abstractă nu observă ușor pașii greșiți asupra momentelor în determinarea principiilor ei"268. Kant consideră că ele sunt dovada pretențiilor deșarte ale rațiunii de a accede la o cunoaștere metafizică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
nu fie în raport de contradicție. Puține sunt fragmentele de realitate sau aspecte ale ei care pot fi descrise și explicate prin teorii tari. În cele mai multe discipline științifice avem doar scheme descriptive și explicative, năzuința oamenilor de știință de factură nomotetică fiind aceea de a „coagula” aceste scheme în jurul unui nucleu de propoziții de bază (Rotariu, 1994). 2. Ca raport de temporalitate față de cercetarea empirică, teoria (în sensul ei tare sau mai slab) se află în trei situații (care nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
fapte ori evenimente. (Este ceea ce, în mod obișnuit, numim interpretare.) 3. Indiferent dacă teoria a fost elaborată reflexiv (doar pe baza unor minime date factuale) și anterior cercetării propriu-zise, cvasisimultan cu cercetarea (emergență) sau în urma efectuării acesteia, sociologii de orientare nomotetică se străduiesc să descopere legi și regularități generale, încercând extrapolări. Un exemplu elocvent de elaborare nomotetică este inferența de la eșantion la populație. Cei de orientare idiografică mizează pe unicitatea și irepetabilitatea faptelor, fenomenelor și evenimentelor social-istorice. (Nu întâmplător istoriografia este
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
elaborată reflexiv (doar pe baza unor minime date factuale) și anterior cercetării propriu-zise, cvasisimultan cu cercetarea (emergență) sau în urma efectuării acesteia, sociologii de orientare nomotetică se străduiesc să descopere legi și regularități generale, încercând extrapolări. Un exemplu elocvent de elaborare nomotetică este inferența de la eșantion la populație. Cei de orientare idiografică mizează pe unicitatea și irepetabilitatea faptelor, fenomenelor și evenimentelor social-istorice. (Nu întâmplător istoriografia este invocată mereu ca disciplină idiografică.) Tensiunea nomotetic-idiografic, care se suprapune în foarte mare măsură cu ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
în special în cazul interviului de grup), iar celălalt având ca sarcină înregistrarea reacțiilor verbale și de altă natură ale subiecților. 10. Sintetic vorbind, ancheta face parte din cadrul procedurilor care, în sens larg, poartă numele de cantitative, ținând de modelul nomotetic de abordare a realității, în vreme ce interviul este o metodă calitativă, fiind agreat ca metodă de investigație de sociologii de orientare comprehensiv-interpretativistă. Lucrul este evident relativ la fiecare moment al desfășurării cercetării cu aceste metode, începând cu construcția instrumentului de cercetare și
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
Dar este mai mult decât atât. Validitatea de construct înseamnă și cum este validată, printr-o cercetare, o ipoteză, o teorie care stă în spatele conceptului și cum rezultatele obținute se înscriu într-un context teoretic mai larg (rețeaua de constructe nomotetice implicate). De aceea, ea presupune și (meta)analiza datelor obținute de diverși cercetători, cu diverse metode, în conformitate cu principiul „triangulației”, la care ne-am referit deja (în finalul capitolului despre specificul anchetei în context metodologic). Există un consens în rândul specialiștilor
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
și interpretative ca stil și puternic influențate de fenomenologia clasică (Stevenson și Cooper, 1997Ă. Ceea ce este necesar în cercetarea din psihoterapie este un studiu intensiv al pacientului individual (sau grupelor de paciențiă astfel încît atât perspectiva idiografică cât și cea nomotetică să fie dezvoltate în cadrul unui pluralism metodologic. Aceasta nu înseamnă că metodele calitative înlocuiesc metodele cantitative mai tradiționale, ci că cele două abordări pot fi combinate în moduri complementare și sinergice. Rennie și Toukmanian (1992Ă argumentează că cele două feluri
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
De exemplu, în Florida, neraportarea unui abuz este infracțiune de gradul întâi și se pedepsește cu un an de închisoare sau amendă de 1 000 de dolari. De reținut Cercetătorii sunt preocupați în primul rând să găsească răspunsuri cu privire la adevărurile nomotetice legate de cauzele, natura, cursul și tratamentul tulburărilor copiilor. METODE DE CERCETARE ÎN PSIHOPATOLOGIE Cercetătorii clinicieni din domeniul psihopatologiei copilului încearcă să obțină date științifice orientându-se în funcție de cele patru obiective ale metodei științifice: descrierea, prognosticul, controlul (prevenția) și înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
clinicianului să își confirme anumite ipoteze și îi vor oferi argumente suficiente pentru a exclude alte diagnostice potențiale (diagnostic diferențial). Evaluarea clinică individuală Premisele teoretice discutate în Capitolul 2 asigură cadrul necesar înțelegerii psihopatologiei copilului la un nivel general sau nomotetic, însă clinicienii trebuie să aplice aceasta la evaluarea diverselor aspecte psihopatologice specifice ale unui anumit copil (nivel ideografic). Ei nu doar evaluează indidvidul, ci trebuie și să obțină informații despre influențele exterioare importante, cum ar fi cele venind din partea familiei
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Atenție Este important de remarcat că scopurile unei evaluări funcționale vor fi diferite de cele ale unei evaluări pe bază de norme. În ultimul caz, clinicianul va fi preocupat de măsura în care un comportament este deviant față de normă (formulare nomotetică), însă cel care face o evaluare funcțională va fi mai interesat de motivul pentru care are loc respectivul comportament și de cauzele sale situaționale (formulare ideografică sau conceptualizare de caz). Evaluarea funcțională și evaluarea pe baza normelor O dată cu reautorizarea în
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
studiu ale diferitelor ?tiin?e nu s�nt antinomice. Ar fi nimerit deci s? nu facem distinc?ie �ntre ele dec�ț �n privin?a metodei. Unele (?tiin?ele naturii), fiindc? urm?resc s? stabileasc? legi universale, au preten?îi nomotetice. Altele (?tiin?ele spiritului), care vizeaz? s? dea seama de fapte istorice singulare, se mul?umesc s? le descrie; ele nu pot fi dec�ț idiografice. Astfel, ?tiin?ele se disting unele de altele nu prin con?inut, ci prin
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
umesc s? le descrie; ele nu pot fi dec�ț idiografice. Astfel, ?tiin?ele se disting unele de altele nu prin con?inut, ci prin modul �n care �?i trateaz? obiectul. Windelband conchidea c? psihologia trebuie a?ezat? printre disciplinele nomotetice, ea neput�nd servi că fundament ?tiin?elor spiritului. La r�ndul s?u, Rickert sus?ine c? realitatea empiric? poate admite demersuri diferite, care trimit �ns? la dou? atitudini ?tiin?ifice fundamentale, la dou? mari moduri de cunoa?tere
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
Mecanisme psihosociale" La întrebarea de ce o anumită ființă, și nu alta face obiectul admirației, dragostei și căsătoriei nu e ușor de răspuns. Cinstit este să recunoaștem că abordările în acest câmp al cunoașterii trebuie să fie mai degrabă ideografice decât nomotetice. Dar chiar la acest nivel, al constelațiilor individuale de personalitate și al traiectoriilor specifice de viață, figurează încă multe imponderabile. Ceea ce numim „fluidul atracției”, „dragoste la prima vedere” poate avea un corespondent ontic (probabil bioenergetic) încă necunoscut. De fapt, cercetările
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ei, ale relației educație-autoeducație. Și deși sunt de categorii diferite, constatăm că paradigmele propriu-zise ale științei educației susțin pe cele ale practicii ei, clarifică fondul conceptual, științific, explică contextul teoretic, epistemologic și devin modalități generale de abordare (ca expresie a nomoteticului, a generalului). După cum cele ale practicii educației oferă, prin cercetări inductive, analize prioritar calitative ale faptelor și actelor de intervenție formativă, ale situațiilor și contextelor reale, ale efectelor emergente, posibilitatea formulării de ipoteze, interpretări, generalizări, până la completarea teoriilor și metateoriei
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
prin cercetări inductive, analize prioritar calitative ale faptelor și actelor de intervenție formativă, ale situațiilor și contextelor reale, ale efectelor emergente, posibilitatea formulării de ipoteze, interpretări, generalizări, până la completarea teoriilor și metateoriei pedagogice (prin trecerea de la idiografic, concret, particular, la nomotetic, general). Pentru a înțelege adecvat esența, specificul, procesualitatea conturării acestora, valoarea lor epistemică și practică, dar și limitele analizei paradigmatice a practicii educaționale, dincolo de cea teoretică a ei, este necesar să sintetizăm câteva dintre notele sale esențiale, operație realizată anterior
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
mental de căutare a particularităților schimbării, a tranziției de la o paradigmă nouă la alta în practica educației nu au evidențiat însă decât o cercetare asupra evoluției procesului schimbării, cu particularitățile specifice, cu trecerea de la idiografic (particular, fapte semnificative, acțiuni), la nomotetic (general, paradigme, metateorie). Ele ne-au evidențiat un aspect relevant: dacă analiza dificultăților care stau în fața eficienței și eficacității practicii educației nu este urmărită în timp, în contexte reale, variate și nu este însoțită de reflecții critice, nu pot fi
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
sau neintenționat, observabil sau neobservabil, situații și evenimente inopinate, interese particulare manifeste, atitudini și credințe vehiculate în școală) la un curriculum rațional, explicit, proiectat, adaptat realului și progresului formării educaților. Combinarea a diferitelor tipuri de curriculum. • Afirmarea relației între general (nomotetic) și particular (idiografic), între obiectiv și interpretativ, cu îmbinarea lor ca alternative în învățare și evaluare. • Respectarea relației cantitativ-calitativ în propunerea conținutului, a metodelor, a criteriilor de evaluare, a proceselor (accent pe semnificație și nu pe volum, pe învățare critică
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
interpretărilor datorită dinamicii fenomenelor, • asupra posibilității limitării la reflecții (ca etapă pregătitoare a cercetării propriu-zise) privind fenomenele studiate iar nu formularea de concluzii certe (ceea ce denotă relativism), • asupra trecerii de la subiectiv la obiectiv, de la idiografic (particular, fapt, caz, situație) la nomotetic (general, normativ). Constatăm că abordările în favoarea cercetării de tip pozitivist încă cedează cu dificultate în fața necesității de a găsi specificul științific al cercetării pedagogice, ca fiind de esență socioumană și predominant calitativă, iar pedagogia neputând fi decât o știință quasi-experimentală
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
profesionalismului. 9.2. Ce fel de cercetare pedagogică poate realiza educatorul practician? 9.2.1. De la cercetarea-acțiune la acțiunea-cercetare Tot mai mult încep să se afirme argumentele, după anii '90, în favoarea paradigmei priorității cercetării calitative față de cea cantitativă, experimentală, pozitivistă, nomotetică (Paquay, 2002, pp. 10-78; Van der Moren, 1996, pp. 80-82; Howe, 2003; Graby, 1998, pp. 6-10). În esență, recursul la valorizarea nevoii și varietății interpretării în educație, conturată după anii '70, ca reacție la depășirea abordării pozitiviste generalizate și la
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]