12 matches
-
de pagini (mai mult de un sfert din întregul volum). Se deschide cu Lecția lui Maiorescu, urmată de ,,Complexul’’ lui Caragiale, Al. Macedonski și complexul nașterii, Drama morală și gnoseologică, urmat de referirile docte și percutante din Camil Petrescu și noocrația, G. Călinescu - personalitate proteică și politropică a literaturii noastre, G. Călinescu și poezia ludică, Mircea Eliade și soteriologia creației. Celui mai strălucitor eseist oltean îi sunt dedicate trei secvențe (Personalitate și destin, Moralistul, Petre Pandrea și spiritul oltenesc), iar filosofului
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * by http://uzp.org.ro/lansari-editoriale-la-targul-de-carte-gaudeamus-craiova-ovidiu-ghidirmic-la-sfantul-botez-al-academiei-romane/ [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
1949; scriem doar că rămâne acceptată atâta timp cât suntem toți convinși că prin cultură Înțelegem aceleași dimensiuni polivalente ale termenului. Deoarece, mai Încolo, Eliade se revendică, precum contemporanul său, Camil Petrescu, din doctrina lui Platon, apăsând pe formele de conducere ale noocrații: În centrul istoriei nu se află politicienii, ci elitele intelectuale (apud G.S., p. 11). Este Îndrituit G.S. când scrie despre reproșurile ce i s-au făcut lui Mircea Eliade de către conaționalii din exil, fiindcă el, acceptând să-i fie publicate
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_388]
-
se poate scrie ca Patul lui Procust. Dar fresca aceasta (care reprezintă cel mai mare efort de construcție epică al unuia dintre marii noștri scriitori) este, ca și capodopera sa dramatică Danton, de care e consubstanțial legată, o operă despre noocrație și revoluție, temă fundamentală pentru autor. Cu Danton la început de carieră literară și cu Un om între oameni la sfârșit, ambele lucrări „istorice” și „obiective”, Camil Petrescu și-a dovedit consecvența și coerența operei pe întinderea întregii sale vieți
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
1924 editează și conduce publicația „Săptămâna muncii intelectuale și artistice”, unde încearcă să pună în practică o idee pentru care militase încă din perioada bănățeană - organizarea „muncitorilor intelectuali” într-o structură care, așa cum va afirma mai târziu, în eseul Despre noocrația necesară, ar încununa „cea din urmă revoluție” și ar consfinți ceea ce, în patetismul vizionar al scriitorului, ar trebui să fie „ordinea definitivă” a lumii. Conștient că, în fața crizelor politice și sociale europene care au dat naștere fascismului, pe de o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
trăsăturile esențiale, deloc îndulcite, ale unui „temperament excesiv”, „încrederea în forța omniprezentă a inteligenței” și „dezgustul față de formele bizantinismului moral”) intră în comunicare cu idei și atitudini angajate în câmpul culturii: „sensul cognitiv al autenticității”, fecunditatea spiritului polemic, concepte ca noocrație, substanțialism, convergențe și delimitări, reacții semnificative față de Henri Bergson și Edmund Husserl, Marcel Proust, Luigi Pirandello, Paul Zarifopol, Panait Istrati. Dramaturgul e văzut ca anticipând o opțiune ilustrată ulterior de Albert Camus și Jean-Paul Sartre. S. subliniază sinteza moral-cognitivă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]
-
iulie 1926. Director: Camil Petrescu. Publicație modernistă democratică, continuând programul revistei „Săptămâna muncii intelectuale și artistice”, C. I. poartă amprenta personalității conducătorului ei: dezbate câteva probleme ale vieții literare din epocă, autenticitatea artei, arta ca ficțiune, stilul scriitorului, calofilismul literar, noocrația și modernitatea. Militând pentru o cultură națională pusă în slujba cititorilor, revista obține colaborarea unor scriitori ca Tudor Arghezi (Îndoială, 1/1925), Ion Barbu (Vegetarian, 2/1925), Liviu Rebreanu (Răsfrângeri, 2/1925), Hortensia Papadat-Bengescu (Omul care a tușit, 2/1925
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286179_a_287508]
-
anunțuri publicitare, care inițial pigmentau umoristic un spațiu abundând de cele mai diverse informații și știri de ultimă oră. S.m.i. și a. este o tipică publicație de autor, purtând în configurație și mesaj marca personalității lui Camil Petrescu, teoreticianul „noocrației necesare”. G. O.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
un program asumat. Nu mi-am făcut prea multe iluzii asupra a ceea ce se va putea realiza. Acești opt ani de guvernare Voronin au fost o adevărată calamitate pentru Moldova. - Un fragment din textul respectiv constituie o scurtă pledoarie în favoarea noocrației: ",În Moldova, în pofida speranțelor legate de tinerii maturizați în condiții de libertate, există o acută insuficiență de oameni în stare să facă bine un anumit lucru - de pildă, să întocmească un sondaj de opinie credibil, să scoată o revistă ca
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
primitivă a umorii sale, cu implicații inclusiv șovine. De aci apelul sau salubru, cu motivații instinctive, la civilizație, raportarea să la "vîrfurile" de mare altitudine, occidentale, ale acesteia. Sub unghiul ideii "suveranității individualității", autorul Mărturiei unei generații se întîlnește cu "noocrația necesară" a lui Camil Petrescu, astfel cum acesta a statuat-o în coloanele revistei sale, Săptămîna muncii intelectuale și artistice (1924). Cu toate că sursele filosofice și estetice ale gîndirii celor doi autori sînt eterogene, "dictatură spirituală a intelectualității" provenind la Camil
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
vreo necesitate. Dar nici că nu-și au locul în lume. Sau poate că da, fiind societatea așa cum este, din clipa când curmând existența celui din urmă neanderthalian, omul cromagnon a luat în stăpânire Terra. Camil Petrescu propunea pastila-minune a noocrației. Nu realiza că în fracțiunea de secundă când lumea ar deveni perfectă, misiunea scriitorului ar lua sfârșit, obiectul muncii lui ar dispare, un gol istoric s-ar întinde, cum spunea Bacovia. Cum, oare, s-ar mai descurca gazetarii când intangibilii
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
dobândind treptat substanță și contur. Este posibil, ba chiar foarte probabil, ca adevăratul secret al templierilor să-l reprezinte proiectul prodigios al unei mari alianțe Între Occident și Orient, care presupunea Înlocuirea autocrației regilor europeni medievali, meschini și corupți, cu noocrația unei elite de oameni inteligenți și drepți, suprimarea, În cel mai generos ecumenism cu putință, a granițelor dintre religii, constituirea unei civilizații comune, În egală măsură musulmană și creștină. După părerea lui Saint-Yves d’Alveydre, templierii au realizat, În Evul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
muncii dincolo de răspunderile directe și bine definite? În spațiul românesc, V. Pârvan, D. Gusti, Em. Racoviță ș.a. n-au ezitat să pună accent pe funcția eminentă a acestor categorii, iar Camil Petrescu a închipuit chiar un sistem social bazat pe noocrație. Accentul se deplasa ostentativ către "polul noosic" al comunității, iar "noosul istoric" devenea o categorie operantă în orice reflecție asupra duratei. Este, probabil, atitudinea cea mai radicală în ceea ce privește rolul intelectualității, un rol care începuse deja să fie redefinit în direcția
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]