12 matches
-
mai civică cu putință. Marin Preda o și declară expres într-un pasaj din Marele singuratic în care aseamănă poiana lui Iocan „cu o agora de pe vremea Greciei antice”. Concepția despre societate și politică a lui Ilie Moromete este una noocratică. Iar Moromeții reprezintă în literatura noastră specimenul exemplar al romanului citadin pe care îl reclamă de atâta vreme teoreticieni de varii prestigii, închipuindu-și-l definit prin blocuri, ascensoare și, eventual, metrou. Satul lui Moromete are ca model, desigur, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
gândirii platoniciene din Republica, „primatul spiritului” - „dreptul inteligenții de a i se încredința toate problemele sociale, toate dificultățile de ordin metodologic și toate problemele epistemologice pe care le pune fenomenologia științei și artei politice”, în virtutea corespondenței necesare dintre ordinea eternă („noocratică”) a lumii și autoritatea istorică și politică. Odată instaurată noua ierarhie socială, scrie profetic P., mișcările revoluționare vor deveni caduce, nemaiputându-se ridica dincolo de condiția unor „simple răzvrătiri”. Eforturile scriitorului, primite cu reticență și ironie de contemporani, vor avea un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
deschisă, expansivă și tolerantă - pentru automorfismul, imuabilitatea și exclusivismul înălțimilor aristocrate. Nu e vorba însă de o aristocrație a sângelui - modelată biologic-darwinist -, ci de una a spiritului, care, respingând exercițiul democratic al dialecticii, își împlinește chemarea inițiatică și politic absolutistă („noocratică”) prin precizarea și ierarhizarea închiderilor monadice subiective, în autosuficiența cărora se realizează fuziunea intuitivă a concretului și esenței: substanțialismul literar este surprinderea, simultan cu prezentarea faptelor, a amprentei lor eidetice, adică a semnificației lor în ordine absolută („substanțială”) - sau, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
geniul uman, e nepieritoare la scara istoriei umane, dar poate fi parțial sau local distrusă prin accident sau prin trecerea degenerativă a substanțialului în dialectic. De aceea, doctrina substanței are un accent normativ și imperios. Există foarte decis imperativul eticei noocratice, o etică trans-individuală, pentru perpetuarea substanței. „Descoperirea Americii, descoperirea tiparului, descoperirea electricității, piramidele, Iliada, opera lui Shakespeare, opera lui Michelangelo sunt structuri concrete, pe când structurarea «teoretică» a lumii într-un sistem filozofic este pseudo-structură, fiindcă e inadecvată” (ibid., vol. 1
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Ț. se desparte și de Julien Benda, și de Hermann Keyserling (izolarea „nu e o armă de luptă pentru apărarea spiritului”, ea face din intelectuali niște „birocrați ai spiritului”), de modelul platonician al guvernului de filosofi, ca și de statul „noocratic” al lui Camil Petrescu: știința și filosofia, „fruct al libertății și al atitudinii dezinteresate”, nu pot deveni forme de „dictatură asupra societății”, „misiunea intelectualilor este de a feri viața, de a salva spiritul de la particularitățile care-l mutilează”. Demersul eseistului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
tagme"). Dan Barbilian uită, în rest, ca geniu-i însuși matematic (și genul sau de matematici, prin excelență ezoteric) e unul "to the happy few", greu compatibil cu succesul facil și promptă promovare. Cât despre elitismu-i propriu, ce este unul noocratic, acesta nu avea a face nici cu acela, strict monden, al "lumii leneșe, cochete", nici cu acela al Legiunii, ce va fi fost un sectarism. - O altă explicație, poate a strofelor despre Bălcescu (cu care antifrancmasonul din anii ^40, Ion
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
cheferiști. La scriitori, le spun că sînt jurist. Ce sînt eu? Un biet moralist". Așadar "un biet moralist". Un moralist care și-a fixat datele unui ideal sub egida "mandarinului valah", construind o machetă a "omului superior". Aceasta răspunde principiului noocratic al lui Camil Petrescu, pe care autorul Patului lui Procust, vai, nu și-l mai amintea după 1947, reprezentînd firește o sfidare a doctrinei oficiale. Pentru Pandrea, "heghemonia proletariatului este o tîmpenie. Sarea pămîntului sînt intelectualii. Mandarinatul conduce frîiele istoriei
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
explicate ca supraviețuiri ale aceluiași glosem celtic: lair - plus anafora de adstrat creștin Doamne/ Bog. Între clasa sacerdotală a geto-dacilor și druizii celților s-au făcut numeroase apropieri. Ca și druizii, preoții getodacilor au avut un cult misteric cu caracter noocratic și inițiatic, scrierea tabuistică, sacrificii umane și ritualuri de trecere centrate pe epifania unui zeu urano-htonian. Interrelaționarea cultică a celor două etnii are și o mărturie istoriografică, Origene spunând în Philosophumena, 1, 2, că: „Nu Pythagoras a introdus druidismul la
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
națiunea, statul, lucrurile nu pot fi văzute decât la fel. „Politica de centru - va scrie concluziv autorul Radiografiilor politice - este însăși tradiția acestei țări cuminți și cine o combate - combate însăși istoria noastră politică”. Susținător, alături de Camil Petrescu, al „statului noocratic”, în care intelectualitatea ar fi să joace rolul primordial, Vladimir Streinu îl elogiază în mai multe rânduri, în Radiografii politice, pe Regele Carol al II-lea, neezitând să vorbească despre „statura înalt morală a Monarhului”. Poate sunt cititori care se
Vladimir Streinu, altă ipostază by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3501_a_4826]
-
romancier învățat după război la școală este același paranoic etern frustrat de mai târziu, când va avea motive cu adevărat temeinice să-și strige insatisfacția de a nu i se recunoaște valoarea. La sfârșitul anilor ’20, este în plină ebuliție noocratică. Visează la o științifizare (e cuvântul lui!) a, nici mai mult, nici mai puțin, vieții sociale. De aici până la etatizarea tuturor domeniilor, nu mai e decât un pas: „Spre deosebire de alte partide - în special de partidul socialist - cred că toate forțele
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]
-
teza că statul totalitar (el nu folosește, totuși, cuvântul, deși noi, care îi cunoaștem piesa Jocul ielelor, scrisă deja la data interviului, avem oarece temeiuri să-l bănuim de simpatie, intelectuală, firește, pentru ideologia de acest tip) e neapărat unul noocratic. Înduioșătoare la Camil Petrescu este, până la urmă, colosala lui naivitate: se declară convins că „o grevă a muncitorilor intelectuali - ingineri, medici, ziariști, funcționari e.t.c. - e mult mai periculoasă decât o grevă a muncitorilor manuali”. Să remarcăm și limbajul
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]
-
Provinciei Pedagogice a lui Goethe, în care cultura înaltă, "tot ce s-a spus și s-a gândit mai elevat de-a lungul istoriei" (după definiția lui Mathew Arnold), luminează totul cu o lumină orbitoare. Și nu este nici o utopie noocratică și joculatorie, ca în "Jocul cu mărgele de sticlă" al lui Hesse. Tradiția noastră greco-iudaică e, de fapt, alcătuită din mult mai multe fire întrețesute, care duc spre lumile învecinate sau aflate "peste mări și țări". Scrierea noastră e feniciană
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]