23 matches
-
-nfrânge, nu ne trișează- De am iubit, de n-am iubit, se știe că-i sortit. Să frigă și să doară, să ardă pe-un jăratec- Tortura lașă , însă, nu e calea lui de înviere, Când frige orgoliul, imens și noptatec, Ești costul a tot ce ai în creier și-n putere. Privește-ți viața, clădind ce te-nvinge, La marginea vântului ce se prelinge Din ochiul de lună, preaplin și obtuz, Când frige orgoliul, de-un crivăț sedus... Frumos îți
CÂND FRIGE ORGOLIUL de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/lilia_manole_1420313920.html [Corola-blog/BlogPost/357816_a_359145]
-
să fiu ”vară târzie” cu cireșe roșii și parfumate. Îndrăznește, întinde mâna, trăiește clipa. Lasă “pomul vieții” să cânte cu toate frunzele-n înverzite, și să danseze cu florile întârziate ... Imnul iubirii se prelinge în inima mea ca un flutur noptatec ce caută lumina....mângâierea, viața. Deasupra cuvintelor rămâne ... doar gândul: În primăvara sufletului meu Ai intrat fără să-mi ceri părerea, Mi se părea că o să vii mereu, Că o să-ți simt tot timpul mângâierea. Revino, acum, în primăvara mea
VARĂ TÂRZIE... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Vara_tarzie_floarea_carbune_1347888896.html [Corola-blog/BlogPost/343619_a_344948]
-
ierburi înflorite. Crișul e la doi pași de casa noastră. Peste sălciile și plopiii ce-l mărginesc se ridică o lună mare, strălucitoare. Imi iau carte a, ies pe verandă și încep să mai descifrez câteva rânduri la lumina farului noptatec. Sunt în vacanță, am scăpat pentru trei luni de școală și de internatul Liceului Sanitar de la Oradea. Acolo ne era interzis să citim alte cărți înafară de manualele școlare și notițele luate la orele de curs, fiindcă nici manuale nu
ELOGIUL CĂRŢII de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/sabina_maduta_1446973512.html [Corola-blog/BlogPost/357707_a_359036]
-
ierburi înflorite. Crișul e la doi pasi de casa noastră. Peste salciile și plopiii ce-l mărginesc se ridică o lună mare, strălucitoare. Îmi iau carte a, ies pe verandă și încep să mai descifrez câteva rânduri la lumină farului noptatec. Sunt în vacanță, am scăpat pentru trei luni de școală și de internatul Liceului Sanitar ... Citește mai mult Moto„Simți cum îți dă inima dintr-odatăți-o da, cum ți-ar da un măr”.Ion Vlasiu- Sibinaa, Sibinuțaa, mai lăsa cartea și
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/sabina_m%C4%83du%C8%9Ba/canal [Corola-blog/BlogPost/374404_a_375733]
-
ierburi înflorite. Crișul e la doi pasi de casa noastră. Peste salciile și plopiii ce-l mărginesc se ridică o lună mare, strălucitoare. Îmi iau carte a, ies pe verandă și încep să mai descifrez câteva rânduri la lumină farului noptatec.Sunt în vacanță, am scăpat pentru trei luni de școală și de internatul Liceului Sanitar ... ÎI. SABINA MĂDUȚA - CĂ PASĂREA PHOENIX, de Sabina Măduța, publicat în Ediția nr. 1606 din 25 mai 2015. Mama a fost cea mai longevivă din
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/sabina_m%C4%83du%C8%9Ba/canal [Corola-blog/BlogPost/374404_a_375733]
-
saltul mutației. Melcesc Se strîng, fereastră, Ca urmele melcilor Înapoi înțepate în iarbă. Ca miezul ierbii scuturîndu-și Leagănul, Ca plasa, Pescarii, În ochiul cocoșat Al desfăcutului. Și prind coajă și vînt închis- Prind gropi și se în-cale-că Urmîndu-se pămîntos și noptatec Pe căi melcești, Și strigă în iarba fiarelor, Deschizătoare, Și pasc iarba vestitoare, De dimineață netrădătoare... Dar ies închiși La față și la fugă... Își intră alunecos înapoi în ei înșiși, Ca sîmburele de lună-n lumină. Lehamite Să se
Poezii - Introducere intr-un vis (fragment) by Oana Olariu [Corola-website/Imaginative/8836_a_10161]
-
Joyce sunt tot atât abundente ca cele mitologice. La fel ca Dante și Virgiliu care, ieșind din Infern, văd din nou stelele cerului în "Divina Comedie", Bloom și Stephen contemplă în "Itaca" „copacul ceresc al stelelor încărcat cu roade umede, noptatec albăstrii.”. Capitolul "Circe" a fost comparat cu scena intitulată "Noaptea Valpurgiei" din "Faust", cu romanul "Venus înveșmântată în blănuri" de Sacher-Masoch sau cu "Ispitirea Sfântului Anton" de Flaubert. În "Veghea lui Finnegan", Joyce rescrie fabula lui Esop "Greierele și frunica
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
și am fost prietenul și confidentul femeilor (un lucru de care duc atîta lipsă!), camaradul și fratele lor de cruce, introdus de aceea, în toate tainele culcușului lor, cu carnea și sîngele meu și al lor confundate într-un amestec noptatec de sărutări și îmbrățișări, de șoapte, gemete, țipete și vaiete repede înăbușite, ca într-o noapte valpurgică mai răsunînd încă de antice vrăji și luxurii păgîne, de abandonuri nu oricui hărăzite, de mistere și inițieri nu oricui dezvăluite". Firește, legăturii
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
din priză. Mă înnebunesc aparatele astea electrice. E scos, i-a spus Mildred, cu o voce plictisită, dar mereu pregătită să dea asemenea răspunsuri. Ascultătoare până la capăt însă, a închis ușile, și am rămas singur cu el. În sala lui noptatecă de judecată. Cel puțin așa am crezut, că se strâmbă sever la mine. Îmi strânsese mâna doar ca să îmi dea ocazia să îi simt degetele și răceala lor puternică. Și lumânările îmi erau acum favorabile, de parcă fuseseră cele înfipte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
alegi "vorbe care să spună altceva" (Întrebări, vol. Alte versuri, VE, p. 321). 12 Acum timpul își întoarce fața ascunsă, arătând "o altă față a unei clipe" (Perplexitate, vol. Alte versuri, VE, p. 314), așa cum "camerele, în lumina lividă/ și noptatecă" par să fie cele cunoscute, "în acest aer de îngropăciune,/ să fie aceleași, și totuși parcă acum întâia dată întâlnite" (Noapte pierdută, vol. Alte versuri, VE, p. 315). 13 Căderea ireversibilă în "ochiul/ cel mai nepăsător al timpului - cel care
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cu chiupuri mari de pământ și cu străchioara cu cărbuni aprinși la fund, oferind gospodinelor leneșe la gătit ciorba de burtă dreasă cu ou și cu oțet și tuslamaua prea suculentă, din călcâi, muche și mură, cu usturoi; sau la noptatecul ospătar ambulant cu cren vurști calzi, serviți cu hrean, cu vin fiert și pâine de secară tre cătorilor Întârziați și birjarilor de după miezul nopții și până-n ziuă, când apărea cobilița turcului și samovarul său de alamă cu ceai parfumat cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Z. Ornea , plăcut timbrată, a d-nei Monica Lovinescu la "Europa Liberă" rămîne, pentru mine, (dar numai pentru mine?) o amintire răscolitoare. În vremea aprigă, noptatecă a regimului Ceaușescu emisiunile d-sale (împreună cu cele ale soțului ei, dl. Virgil Ierunca) mi-au înseninat viața, întreținîndu-mi speranța. Niciodată nu-i voi putea mulțumi îndeajuns pentru tot ceea ce a reprezentat și a înfăptuit. Se remarcase, în cronicile ei
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
bătaia lunii negre aripate de spaimă cad păsări sinucigașe să acopere umerii și să învăluie sânii strigoaielor din spatele nevăzutului lilith își bucură ochiul de floarea adâncă a vrăjilor și soarbe aburul tainelor Aripă și plumb cândva la miez de timp noptatec în bătaia stelelor arzând în stare născândă omoplatul stâng mi se făcu aripă cel drept fir de plumb legănat încotro zbura-voi fără de știre? până la calea prin văzduhuri caut cu legănările plumbului semnul ascuns în iarba jertfită neprihănitei veștejiri dar
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
boabei și fărămei". Că și Jean Follain, de altminteri, ăncearcă a surprinde demnitatea lăuntrica a lucrurilor mici, a așeza sub reflectoarele asociative ale limbajului liric aspectele lumii deprinse cu umbră. Iată confraternitatea poetului cu paianjenul: "Locuiesc ăntr-o viață mai mult noptateca/ colț la colț cu paianjenul care ma judeca/ care-și face mendrele pana an zori. Atunci/ obosit de galeriile visului de pălpăirile jocului/ din priviri/ de mărăiala nesomnului meu facem pace: Eu primul cedez. Apoi el... Ne ămpărtim orele/ rămase
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
pun o jerbă pe mormântul lui Edgar Poe.” Pentru că e înmormântat la Baltimore. Și ce flori să-i duc poetului? Cele mai frumoase, cele mai regale dintre toate: iriși. Nimic nu are splendoarea mantiei lor - de văpaie albastră, strălucitoare și noptatecă totodată. Așadar - iriși. Ai putea crede că nu e mare lucru să duci la cimitir o jerbă de iriși; ei bine, nu e chiar așa, jerba asta îți dă un aer stângaci și naiv greu de precizat. Până la urmă, respectul
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
nimica n-ai lucrat". Alta e când e zi de sărbătoare, - foarte frumos că atuncea nu mai lucrezi! Și tună și fulgeră contra necredincioșilor: "Lepădați, zic, rătăcirea, dacă credeți în Hristos, întoarceți-vă la lumină, fugiți de drumul noptos..." Avem noptatec... și alte variante ale ideii de noapte... dar noptos,... drum noptos,... cred că prima dată îl folosește numai autorul în Povestea vorbei. Fugiți de drumul noptos!... Printre atâtea, în literatura românească, Anton Pann strecură mi se pare că mai mult
Anton Pann by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9656_a_10981]
-
Între altele, să pun unul lângă altul flașuri; imagini disparate din trecut, de peste zi, vorbe auzite, „frânturi” de gând, orice. Acum îmi dau seama că eram pe cale să-l resuscitez, după trei decenii, pe Joyce. Decât că... „Cu trup înfometat, noptatec, jinduia mut să adore.” Joyce a muncit câteva ore la această frază, aflu. Aș zice că asta înseamnă să fii scriitor dacă nu m-ar încurca oarecum personajul lui Camus, din La peste, care lucrează de o viață la fraza
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2507_a_3832]
-
pe masă), dimineți chiar, a rămas lumina - și umbrele de atunci - și acum îți tot spui că ți le aduci aminte - și minți. de fapt, ai uitat - silvia e doar o alunecare de aurării roșiatice, și apoi o înserare, întunecimea noptatecă (și dacă te joci răsturnând clepsidra asta - pe care chiar uiți uneori s-o mai privești, și atunci timpul nici nu mai este adevărat - de parcă ar fi vreodată real) și, ca oricând, te joci astfel cu foșnetele vorbelor, minți, și
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
secole Heian de mult timp apuse datează obiceiul contemplării lunii pline (tsukimi), însoțit în mod tradițional de celebrele tsukimi-dango, gogoși de orez umplute cu pastă roșie de fasole azuki, și care sunt, bineînțeles cum altfel? în forma și culoarea astrului noptatec. În realitate, ca și în cazul hanami-ului, nenumărați japonezi care nu urmăresc decât să se ghiftuiască și să bea, aruncă lunii, doar preț de câteva secunde, o privire încețoșată, pentru a repeta formulele cerute de ocazie, în speță cât de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
-vom anii Scurși atât de banal? Vezi tu ce albă e marea! Norii s-au spart și ceru-i de foc, Cu goale și galbene drumuri se-acoperă zarea. Zgomot de valuri la pupa, pe loc, Crește ca-ntr-un noptatec imn. În seara aceasta pornim.“ Scrisoare de la Amory, cu mențiunea „Brest, 11 ianuarie 1919“, către locotenentul T. P. D’Invilliers, Camp Gordon, Georgia: Dragă Baudelaire, Ne-am Întâlnit În Manhattan În 30, luna asta. Pe urmă am purces la Închirierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
locuri unde te puteai dezintegra plăcut: Port Said, Shanghai, părți din Turkestan, Constantinopol, mările Sudului -ținuturi cu muzică tristă, obsedantă, și multe mirosuri, unde patima carnală poate fi un mod de viață și o expresie a ei, unde culorile cerului noptatec și ale amurgurilor ar da impresia că reflectă numai pasiuni: culorile buzelor și ale macilor. PLIVIND MAI DEPARTE Cândva fusese, În mod miraculos, capabil să adulmece Răul așa cum un cal simte noaptea un pod rupt, dar bărbatul cu picioare moi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu le știa. Când În sfârșit aveau să fie publicate aveau să-i uimească pe toți. Cartea avea să ia forma unor dialoguri ca acelea cu A.N. Whitehead, pe care Sammler le admira Într-atât. Cu o voce joasă, noptatecă, o urmă fină de alămuri șăgalnice În ton, Angela (la doar un pas de-a fi vulgară, o femeie frumoasă) spuse: — Numărul ei cu Wells e atât de grozav. Chiar erai așa de apropiat de H.G., unchiule? Ne știam bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de nimic... Ca pe un spațiu vid, găsi el un mai academic enunț. Pe undeva, el o va vedea precum un spic de grâu, ondulându-se între corpusculi-i imateriali șopti sfios tânăra poetă cu grumazul prelung, împodobit de zulufii noptateci, ce ședea, ca de obicei, ascunsă după șemineul de smalț zmeuriu, construit la mijloc de living. Eu zic, se hazardă soțul Fernandei, care de la un whisky în sus își dădea drumul la limbă, că bărbatul în cauză vede lumina ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]