45 matches
-
pustă, unde Murea neputința. Actor obosit Pășeam oricum, răpus, la întâmplare. Dar între timp în grota-ntunecoasă Cârlionțatul cap al taurului tenebrelor Devora oameni, clefăind sângeros În agresiva roire de insecte. Din mila lunii, ca și cum înfășurat Într-o hipnotică hlamidă, noptaticul peregrin Sări somnambul din vis în abis, Căzând, lunecând din stâncă-n stâncă, Orbul ce eram înaintam cât vântul Mă ajuta cu libertatea sa și cât Mă biciuiau piezișe ploi. Apoi Încornoratul cap de taur l-am desprins De grumajii
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
mărunte (o brățară, un ceas, o legătură de chei, uneori niște tocuri, o poșetă, un ruj, o oglinjoară sau un portofel burdușit cu bancnote), Un lichid galben, amestecat cu ceva verde se prelinge peste pantofi pierzîndu-se odată cu amurgul în peisajul noptatic, cînd chipurile trase pe sfori sînt coborîte iarăși și iarăși pe scripeți înghesuite în vitrine sau pe galantar în magazinul aflat la parter. ...Buzele dorm, pleoapele clipesc alene, capetele mișcă ușor din urechi încercînd să asculte muzica sferelor, după care
Chipuri by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/5883_a_7208]
-
palid e și rămurișul cu zodii de rășină și alabastru acum întâmplarea deschide fereastra și avalanșa de-aramă intră în orașul asediat de heralzi o ploaie de slove-n turnir așa cum a fost nu se mai știe o uimire crește noptatic pe bolgii de slavă vezi cum lumina s-a stins pe redute din clipă în clipă sigur reveriile acestea transparente lasă să se vadă metafizica morții și te cutremuri prin sângele lor vâslește fâlfâitul nocturn al îngerului exterminator vae soli
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
din piept fără frică de marea sângerare?... SPLEEN HIPERBOREAN Stau cu tine-n gând și-mi plânge gura, pielea tigrului care-am fost nu mai e viforoasă. Ar trebui să mă spovedesc petuniilor, poate frunzei de nacru, păunilor. Senzual și noptatic, noctambul heruvim mă ascund sub privirea ta și aștept primăvara... DILEMĂ Mai aproape de cântec, mai departe de tine, glodul vederii Îmi slăbește poftirea. Între cuvânt și tăcere, Între zbor și fantasmă rămân, neiertate, păcatele mele... Cum s-ascund primăvara, cum
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
data aceasta aparținând lui Lucian, intitulat Toate bufnițele. De fapt, problema bufnițelor e tratată cu seriozitate, iar titlul romanului lasă libertatea multiplelor interpretări. În căutarea prin cotloanele Întunecate ale timpului, ale adevărului, ale memoriei, ale istoriei, eroii par asemenea păsărilor noptatice. În universul narativ, cresc concomitent două intimități care se Întrețes În ritualuri comune precum băutul ceaiului, mereu de cimbrișor cu miere și lămâie, personajele intrând În lumea adevărurilor interioare În camera mică a lui Emil și În spațiul pădurii, mergând
ALECART, nr. 11 by Eva Sărăşan () [Corola-journal/Science/91729_a_92872]
-
de codoș priceput, cu fata că o hartă jupuita, Keran zălogit era să-mi fie paznicul nădejdilor de dragoste. Doar el ar fi izbutit, gîndea bărbatu-mi Haidoș, să-l dibuiască pe Korin, meșter fiind în licori de-amor, alifii noptatice și semințe de-mbiere la așternut. Norocu-mi atîrnă acum de bătrîna-mi doica Baubo, vestită cafegioaica și fumătoare de opiu, doar ea cu mîinile-i de precupeața iscusita ar fi putut să-l înfrîngă pe străjerul Keran. Ca să nu uiți vreodată, Kore-Persefona, mă
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
fixă aci utilizată, sonetul, e de asemenea de natură a accentua alura transpersonală a discursului: "cu ochii la cerul de ieri/ cu gîndul sorbit în seninu-i/ mă chinui mă-ntunec mă-nvinui/ lovită de cîte păreri// la unicul lumii intrînd/ noptatici soli-nuferi sori-nouri/ cortegii de stranii ecouri/ sori nordici narciși navigînd// lipit între tîmplele luntrei/ tu intransmisibil curînd/ la capătul umed al tundrei// sori negri uscînd cărăușii/ splendori în incinte negînd/ în spulber sînt gemeni cenușii" (cu ochii la cerul de
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
tot ce era frumos; Scurt timp ...ușor orce credință Înnăbușii în ei pe veci... Dar meritau a mea silința Fățarnicii ,nerozii seci? Și m-am ascuns prin munți ușor, Si rătăceam că meteor; Prin întuneric ,singuratic, Gonea câte-un drumeț noptatic, Momit de-o flacăra ce-ardea. Cu calu-n gol se prăbușea Răcnind zadarnic ,iar pe creste Doar sângele-i curgea tăcut.. Dar desfătările aceste Nu multă vreme mi-au plăcut! Cu uraganele cumplite Mă-ncăieram adeseori, În roi de
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
pagină, la convenția „manuscrisului pierdut”, a „mesajului misterios”. Reconstituite de către Sydney Foster, cuvintele sunt fragmente dintr-un gen literar complex, amestec de amintiri, confesiune și elegie: „Era un caiet cu coperte negre, încrustate cu un chenar mare de culoare albastru noptatică. Pe fiecare pagină se afla câte un text, uneori lung, alteori redus la doar câteva paragrafe. Scrisul era fin și regulat. Întâia oară când mi-a fost dat să-l văd, era așezat pe masa unei verande mizerabile a unui
Iubitele lui Corto Maltese (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4241_a_5566]
-
el din partea dumneaei, dar credea că momentul concretizării acestora era departe. La burzuluiala lui, soția îi explicase că gestul ei era menit respectării blazonului familiei. Chiar așa spusese. Iar despre isprava asta aflase de la dom' ministru însuși, la un șpriț noptatic, pe la sfârșitul verii. "Bă, Relule, am simțit că-mi vine sângele-n cap, mă! Auzi la ea: să ne respectăm blazonu' familiei. Ce blazon, mă, nebuno!? Când am fost pă la voi, pă la telemormani, dă te-am cerut dă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a luat trup de ceață și haine de ceață și a pornit spre adâncul pădurii. Oamenii de ceață și vietățile celelalte l-au urmat cât au putut. Apoi a înaintat singur, călăuzit de propriu-i suflet. Prin cețurile și umbrele noptatice ale copacilor începuse să se zărească ochiul de gheață. A înaintat spre mijlocul gheții. În adâncul ochiului întunecat, zăcea, încremenit, Soarele și alături de el dormeau somnul gheții făpturi cu chip de înger, de om, de păsări, de animale. A încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pentru rezolvare. Nici poezia lui, care stîrnește și nu astîmpără, cauterizează și nu vindecă. Rana ațîță, romantic, verbul și, arghezian, cumplita rîie sufletească. O boală luată de la lume și redată, cu infinit mai multe și mai adînci escare, ei. Spre noptatică, înfricoșată vedere. Se mai poate, așadar, scrie poezie după Auschwitz? Vai, da...
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
ori flutur ești? -Eu nu sunt unicat de ne-nțeles, Din aștrii-s, meteor-meteorit, O parte sunt din mare Univers, Un bulgăre de piatră prăvălit. La fel a fost iubirea-mi trecătoare, Lumina-a dat în cer o clipă doar Noptatic veșniciei care doare Din sufletul abis fără hotar. -Eu caut androginul rătăcind, Pierdut între înalturi, undeva, Eu, floare cea albastră, rotunjind O sferă, învârtindu-mă spre-o stea. Născute flori și fluturi care zboară Să poarte mai departe în duet
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
efectele tainice ale șoaptei. Spre marea noastră uimire - dezarmantă!, de parcă autorul ne-ar fi auzit, cu anticipație, gândurile -, chiar următoarea poemă, Sonetul VII, debutează cu versul-titlu: ,,Sonete nu rostesc decât în șoaptă’’, după care continuă în ritm de Niagară asurzitoare: ,,(...) Noptatice fantasme siderale:/ Corăbii, revoluții, catedrale,/ Striviri de chiparoși cu fructa coaptă!// Cuvintele îmi sunt oștiri vernale./ Zidirile luminii mă așteaptă./ Topiri vuinde brațele îndreaptă:/ Refac doiniri de jad, monumentale!// Ah, nu mă lasă gloria-mi regală/ Și nici nu vreau
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
spiritului schismatic al cluburilor. Era o coborâre de pe Înălțimile convenționale, pe care ei toți umblaseră atât de țanțoș. După cină au condus-o pe Kaluka până la promenadă, iar apoi s-au Întors agale la Asbury, de-a lungul plajei. Oceanul noptatic inspira o senzație nouă, fiindcă-i dispăruse toată culoarea și moliciunea de obiect vechi și părea a fi acea pustietate vastă care inculcă atâta tristețe poemelor epice vikinge. Amory și-a amintit de Kipling: „Beaches of Lukanon before the sealers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cărți mari și cărămizii. Normal că m-am bucurat, fac parte dintre exaltații care au nevoie de bucurii intense, altfel riscă să dea în lingoare. Ce nebunie! Ce rușine, veți spune pentru ultima dată în acest text, Cititoriabili Stela latifundiari Noptatici, să apari într-un dicționar, în timp ce te-ai dedat desfrâului romanesc în loc să îți pui mintea și mâinile la muncă. Repornirea a fost mai grea, desigur, este mai simplu să stai la soare și să citești decât să fii rob al
MIGDALE DULCI-AMARE: „GÂNDIREA OVARIANĂ” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/349680_a_351009]
-
o margine de gând), MEDITAȚIE PE UN PERON (așteptăm trenul clipei următoare), GÂND MUT (crâmpei din făptura-mi născută din lut încrustată cu vorbe cântate-n poeme), ȚIPĂT DE VÂNT (descătușată de-ntuneric ... mi-aduc aminte de năluca țipată de noptatic vânt), FLORI ȘI ARME (buchet de roze albe, când floarea las arma fără glas), TĂCEREA (în astă sară iau tăcerea, o strâng în pumn și o așez pe colțul unui nor ce trece), COPACUL (cad frunze galbene pe trupul meu
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
litere-păpădii, străbătând curcubeul. Poeta chiar le-a închinat o “sonată în re major pentru fluturi”. În fiecare poem aproape, există cel puțin un fluture. Nu puneți zăvoare la uși, deschideți ferestrele. Numai lămpii cu abajour puneți-i o sită. Dansul noptatic al fluturilor împrejurul luminii poate să vă amețească, să vă seducă și nu veți putea vedea mormanele de insecte căzute pe podeaua lucioasă. O temă la fel de frecventă este și cea a licuricilor și a greierilor. Aceștia simbolizează ludicul, spectacolul, strălucirea
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
18 mai 2013 Toate Articolele Autorului să nu mă-ntrebi Să nu mă întrebi de ce-mi plouă cu răsărituri în palme, când apusurile mele au devenit atât de fierbinți. Pe ele îmi reazăm tâmpla când tropotă caii singurătății prin noptatice câmpii. și-mi umezesc fața cu roua viselor din firele înfloritelor iubiri. Să nu mă întrebi de ce pescărușii mei au plecat dincolo de spuma durerilor ca să-mi aducă dor de tine și limpedea rostire a cântecului meu. Dacă nu mă vei
SĂ NU MĂ-NTREBI de LEONID IACOB în ediţia nr. 869 din 18 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354900_a_356229]
-
03 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Moara de vise De oboseală doarme dus morarul. Iar moara macină într-una vise ; De-acuma luna a trecut hotarul, Iar porțile cu lacăt sunt închise. Și vise macină, mărgăritoare, În fluxul lent, adormitor, noptatic, De vine rândul pentru fiecare - Profil inconfundabil emblematic. Si macină întruna, fără timp, In harnică tăcere, monotonă, Dar ca făcută, în acest răstimp, Nici.o mișcare nu se simte-n zonă. Nu vine nimeni ca să toarne-n coș, Ci gol
MOARA DE VISE, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356895_a_358224]
-
tiparul cu gustul de miere, tăindu-și hotar peste sufletul-rană. Am vrut să mor, să mor într-o noapte, dar m-am trezit și m-am întors la tine, era prea devreme și tu prea departe și-oceanul se-adâncea noptatic în mine. Leonid Iacob Poezie publicată în una din cărțile mele. Referință Bibliografică: am vrut / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 887, Anul III, 05 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
AM VRUT de LEONID IACOB în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346250_a_347579]
-
cheamă, De ce va fi să vie, azi, nu ne fie teamă, Răgazul ce ne-a fost dat să îl gustăm se cere, De mâine, nu se știe, de nu vom fi tăcere. Vino acum, iubite! iubirea mea te cheamă Când noptatica șoptire seara o destramă. Se lasă umbra nopții pe patul gol de tine, Doar luna mă alintă cu degetele-i fine. Vino acum! iubite, iubirea mea te cheamă, Tu nu-mi lăsa s-apună seninul fără seamă. Curând târziul ne-
IUBIREA MEA TE CHEAMĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375515_a_376844]
-
o margine de gând), MEDITAȚIE PE UN PERON (așteptăm trenul clipei următoare), GÂND MUT (crâmpei din făptura-mi născută din lut încrustată cu vorbe cântate-n poeme), ȚIPĂT DE VÂNT (descătușată de-ntuneric...mi-aduc aminte de năluca țipată de noptatic vânt), FLORI ȘI ARME (buchet de roze albe, când floarea las arma fără glas), TĂCEREA (în astă sară iau tăcerea, o strâng în pumn și o așez pe colțul unui nor ce trece), COPACUL (cad frunze galbene pe trupul meu
FLORIN GRIGORIU ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI 2014 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347770_a_349099]
-
să te aștept Flacără vie În golful Poeților Să împlinesc ritualul Schimbării anotimpurilor. Cum încep ele noimele Cu o noapte magică Cloșca cu puii de aur Cățărându-mi -se Pe brațele goale. Arome se rotesc în juru-mi Într-un miraculos noptatic dans. Ursa Mare urcă Până în ochiul răcorii Steaua Polară zeița luminii nocturne Vine până în înfrigurarea mea Sunt aici ca un ecou Verigă într-un lanț al poruncilor! Stoluri de porumbei albi, Se scaldă -n veghea mea Apele memoriei lovesc țărmul Descătușărilor
DINTOTDEAUNA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347452_a_348781]
-
când în când, câte-o tăcere, Printre secunde se-nălțau fiorii unici de plăcere, Ne întâlneam, doi muritori, timizi, cu timpul din răscruce, Îi mai cerșeam încă-un minut în infinitul ce seduce. Prin amăgiri, debusolați, ne rătăceam cu pași noptatici, Refugiați, apoi, în noi, ratam un răsărit, apatici. Azi încercăm, cu-același zel, să retrăim o amintire - Voalată e în nori târzii, în scurta noastră pribegire... Referință Bibliografică: ÎȚI AMINTEȘTI... / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1982, Anul
ÎȚI AMINTEȘTI... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377937_a_379266]