18,350 matches
-
de pe mine, mi-am lepădat pielea. Seara pe Blutgasse (Ulița sîngelui), lîngă casa unde a scris Mozart Nunta lui Figaro, intrăm într-un bistrou, bem vodkă. Adela dansează parșiv-lasciv... n-aș fi crezut. Elena trece de la plîns la rîs ca norul deasupra Stephansdomului: vrea Ribiselwein (Vin de coacăze). Teodor tace întunecat ca Părintele Serghie. Claudiu e un apaș. Bobiță mănîncă ștrudel cu mere, garnisit cu sos de vanilie ,Nu-i așa că nu sînt grăsuț?" întreabă din trei în trei minute. ,Woher
Șase poeți români în căutarea unui donator de sînge vienez by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11218_a_12543]
-
undeva - și totuși ambele teme ajung să o solicite în egală măsură. Citînd cuvintele optimiste cu care se încheie cartea unei emgirante poloneze, Eva Hoffman, I Am Here Now (Acum sînt aici), Vera Călin constată, dimpotrivă: ,I am neither here nor there" (,Nu sînt nici aici, nici acolo"). America i se pare, asemenea lui Eco, nu numai o țară care construiește imitații ale trecutului și ale unor pămînturi exotice, ci și una care se imită pe sine, în baza unei ideologii
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
de piftii./ Era o mîzgă afară, un vînt sticlos de toamnă, nevasta/ și copilul plecaseră la circ./ Am tot dat tîrcoale în jurul plitei, am tot fumat/ țigară de la țigară,/ plita se înfierbîntase între timp, scăfîrlia animalului/ plutea agitată în oală, nori de aburi se prelingeau/ pe pereți" (Piftii și pompieri ș2ț). Uneori se produce chiar joncțiunea cu suprarealismul ce pare atît de îndepărtat de această mîzgă a concreteții sordide, în care se încheagă totuși frînturi de viziune intrinsecă. De pildă, o
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
clar de aide-livresc/lingvistic, un manual de palimpsest așa cum rebusurile (spre deosebire de integrame) sînt însoțite întotdeauna de un mic dicționar de termeni rari. Să luăm, aproape la întîmplare, două exemple. Primul: ultima strofă din al VIII-lea poem: ,Ostroave-n aburi: nor de tern,/ ŤIslande casteť, nu Lipare;/ Islande, caste nulipare, -/ ostroave-n aburi: Nord etern." Să zicem că știi ce înseamnă ,nulipară" (femeie care nu a născut niciodată), dar cum adică o ,Islandă castă"? De ce Islanda, care nu e un cuvînt
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
Islanda, care nu e un cuvînt cu potențial de calambur (deci nu e un pretext), ar fi ,castă", și, oricum, de ce între ghilimele? Deschizi cartea la final și citești: ,ŤIslande casteť, cf. Ion Barbu, Orbite (Joc secund): ŤCa Islande caste, norii/ În, dorită, harta oriiť." Și înțelegi: expresia e barbiană, norii sînt asemănați unor insule imaculate. De altfel, trebuie să spun că poemele V și VI, cvasi-transpuneri în holorimă a baladei lui Enigel și a Regelui Crypto îți taie, pur și
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
deci nu e un pretext), ar fi ,castă", și, oricum, de ce între ghilimele? Deschizi cartea la final și citești: ,ŤIslande casteť, cf. Ion Barbu, Orbite (Joc secund): ŤCa Islande caste, norii/ În, dorită, harta oriiť." Și înțelegi: expresia e barbiană, norii sînt asemănați unor insule imaculate. De altfel, trebuie să spun că poemele V și VI, cvasi-transpuneri în holorimă a baladei lui Enigel și a Regelui Crypto îți taie, pur și simplu, răsuflarea. Și al doilea exemplu: a patra strofă din
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
și perplexitate. Nici îngerul și nici demonul nu mai știu dacă zborul lor e utopie sau realitate, dacă despicarea nodului gordian înseamnă purificare ori întinare; dacă e mai bine să te scufunzi în anatomia sunetului sau să te înalți la norii de frecvențe convertiți în ploi texturale anevoie decelabile și cuantificabile. Mi-am dat seama că Dieter Acker debordase incertitudinile printr-un traiect formativ și informativ polivalent, funciarmente racordat la valorile consacrate, perene ale artei sunetelor. S-a născut în 1940
Un neamț hîtru by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11349_a_12674]
-
constant electoral struggle, parties and their leaders have aggressively instilled the need of rallying to the vote. The failure of the trade union movement, the apparent isolation of the "intelligentsia" (which hâș not found an active role - neither during communism, nor în the post-communist era6) and of civil society structures, the lack of debate outside elections have both led to a permanent polarization of society and to an increasing simplification of the message puț forth during public debate. It is a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
the electoral message must be easy to communicate în order to be catchy. Therefore, it is mandatory to be șo designed aș to be understood and picked up by a larger number of citizens. It should not be neither comprehensive, nor scientifically exact. An election message should mobilize and stimulate the intention to vote, not solve the problems of anarea of activity or, even worse, of a nation (the government is - or should be - the one that offers effective solutions for
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
be interested în increasing political participation, because it would create unnecessary competition and would transform parties from exclusive structures to inclusive structures - or, this is what citizens and the civil society want and it is not a goal for parties (nor for their leaderships).Similarly, civic participation (essential for the life of civil society) or community participation (essential for the cohesion of local communities) should be functions and purposes for civil society, not for parties. Șo, if we see that only
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
spus în legătură cu viitoarea construcție. Nu sunt puține clădirile din București și din țară care au cerut să le fie jertfite de la bun început un parc, o grădină sau un alt spațiu verde. Odată cu ele, s-au ridicat în aerul orașului nori de praf, filtrați de cele mai multe ori doar de plămânii noștri, din ce in ce mai bolnavi. Cimentul cu care s-a lucrat vine, la rândul lui, de la o fabrică în jurul căreia poluarea sufocă vegetația pe sute și mii de metri pătrați. Odată ridicate, clădirile
Cumpăr viitor sumbru, cu multiple afecţiuni. Exclus intermediarii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82833_a_84158]
-
trecut direct de la sapă, furat sau șpionat la reprezentat una bucată stat suveran, așa că ce să mai vorbim de cunoștințe de filosofie, diplomație, management...etc...etc.... @ ihtys, acelasi Thales, bănuiesc, despre care Diogene Laerțiu povestește că umblă cu capul în nori, motiv pentru care a și căzut într-o zi într-o groapă, de unde l-a scos o femeie traca, rămasă în istorie ca primul manager de criză lipsit de studii filosofice și de specialitate. M-am amuzat teribil, citind elucubrațiile
Pamflet gastric by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82884_a_84209]
-
Maicile au improvizat o bucătărie în fostul altar și două chilii în exonartex. Noaptea beznă se întinde pe mai mulți kilometri. Și, cu toate ca întunericul pare nesfârșit, noaptea la Colelia nu te-apuca groază. Când pășești în Biserică, în nopțile fără nor, pereții se continuă cu un tavan de stele. E atâta măreție în felul în care Dumnezeu și-a pictat singur lăcașul părăsit de oameni, încât aproape că-ți vine să le crezi pe maici când îți vorbesc despre minunile care
Unde Dumnezeu si-a pictat singur biserica by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83053_a_84378]
-
o învăluie o senzație necunoscută, ceva ca o binecuvîntare. Era solitudinea. Ca să poți urmări păsările, trebuie să devii parte din tăcere. Cine a spus asta? Vreun imbecil. Aici, în pădure, era ca în Albă ca zăpada. Pretutindeni păsări, ca niște nori de fluturi, și cînd cîntai, cîntau și ele laolaltă cu tine. Păsări cîntătoare cu glugă pe căpșor, păsări cîntătoare cu pieptul galben, toate răspundeau la vocalizele ei, iar ciocănitoarele băteau ritmul. Nissy Poe și-a dat drumul și a cîntat
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
că Subiectul nu este decât un efect de limbaj (pag. 129). Acest stil, iubitor de paradoxuri, criptic și ușor poetizat revine și în eseul despre Deleuze. Grupajul intitulat Speculum șochează cititorul printr-o abordare de un ludic neașteptat; Paragrafe despre nori are o tentă postmodernă pronunțată, amintind de stilul mozaic folosit de Ihab Hassan, dar și de structură palimpsest a lui Imre Toth. Jocul de oglinzi între corpurile lui Kafka (cel real și cel scris), inventarul de osteni literări, analiza eufoniei
Eseul cu ochelarii by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14764_a_16089]
-
care muzica este tratată cu multă seriozitate; de asemenea în Coreea, muzica este tratată chiar mai serios decât în multe țări europene. Cea mai mare sală în care am cântat a fost la Tokio, la etajul 18 al unui zgârie nori, o sală ultramodernă de peste 2000 de locuri! Se auzea perfect, raportul viorii soliste față de orchestră! În Coreea pasiunea pentru muzica clasică este impresionantă. La Seul, conservatorul este uriaș; cu toate acestea, numărul studenților pare a fi covârșitor. Se studiază chiar
Interviu cu Alexandru Tomescu - tînără vedetă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14804_a_16129]
-
tîmple, alb, ora,/ Te doare lucirea rece din tavan,/ În aerul stătut se-mpotmolesc secundele,/ ce speri vezi clar în fumul de țigară...// Cutia de scrisori mereu goală...// I've just call to say I love...// Veneai plutind - sirenă a norilor/ se deschideau drumuri de alb cu carmin/ trecerii tale, ce stîrnea fîlfîiri de aripi,/ ochii de agat ai caselor, aprinși, te devorau/ în grațiosul dans pe geana amintirii (...) Ah, aceste ape înecate-n sargase/ focile de antracit ale viselor/ plutind
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
vieții, între micile gesturi și întîmplări, magnetic atrase de caricatură: "Pe drum se aude trecînd căruța/ cu pepeni/ ca o groapă comună a capetelor" (Încăperea). Ori: "Prin sertar îmi căutam ideile/ Piticii îmi furaseră cheile/ Cu care desfăceam, ascuns, cîte-un nor/ În încăpere se căsca rece un gol/ Mă priveau din televizor/ Furnici cu coarne și gîndaci cu vizor/ De pe metereze. Mă priveau new-yorkeze/ Cu humori și proteze" (Coșmar). E vorba aici de un coșmar" care cochetează cu sine, într-o
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
Liviu Georgescu, de-o solemnitate ce denotă contactul cu paradigmele biblice (Geneza, Deuteronomul), însă care se contaminează și de un rictus batjocoritor, valah: "Să nu mai fie flori/ Să crească-n colțul apei urdori/ Să sece izvorul/ Să se tîrîie norul/ Prin mlaștina inimii/ Portretul mării să-l ții/ În pod// Să-ți faci din șopîrle nod/ Și din alte tîrîtoare/ O tulpină de floare/ Gîndaci/ Să fie petale de maci/ Și craniile goale/ Locuri de încîntare/ Să cînți la spini
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
pe care cititorul atent îl poate auzi și care poate spune mai mult decît toate considerațiile și interogațiile scriitorilor "realiști" ai epocii. Avem așadar în față jurnalul uneia dintre cele mai teribile perioade ale istoriei României, anii 1946-1956. Nu doar norii fac obiectul observației scriitorului, ci și oamenii, lipsurile, sărăcia, degradarea. în 1946 mai ales se fac obsesive notații culinare, nu cu intenții demascatoare, desigur, Radu Petrescu e departe de asemenea socoteli și răfuieli meschine, ci pentru că așa își notează diaristul
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
cea mai neagră exilare a tînărului profesor într-un sat uitat de lume, departe de București și de femeia iubită, de care se desparte în hohote de plîns, rămîne loc întotdeauna, mult loc pentru cărți, pentru culoarea cerului, pentru dansul norilor. Așa cum aici, în acest jurnal, soldații ruși se amestecă în viața de liceean: "Rușii au plecat. Fac bună teză la română, extemporal la igienă, după-masă două ore de gimnastică". Și o observație care cu siguranță n-ar fi trecut de
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
mă simțeam În centrul atenției publicului spectator care era foarte numeros și se prăpădea de râs. Apoi a venit clovnul cu un soi de făclie aprinsă și m-a pus să suflu În ea, când am suflat sa făcut un nor de praf alb de nu se mai vedea nimeni În sală, decât aplauzele se auzeau și râsete. Când s-a potolit acel praf, eram alb tot din cap până-n picioare, m-au luat clovnii și m-au dus În culise
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
am petrecut mai bine de trei ceasuri jucînd cărți, după cum e obiceiul în timpul acestor excursii la țară. Un tunet ne-a făcut să ne-ntoarcem la realitatea exterioară și, ducîndu-ne la ușa casei unde mîncaserăm, am văzut cerul acoperit de nori și am ghicit apropierea unei furtuni. Toți s-au uitat atunci către umbrela mea, cuprinși de remușcare pentru că o făcuseră ținta batjocurei lor. Cum de a presimțit umbrela mea furtuna, incitîndu-mă să o iau cu mine? Cum a reușit ea
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
mai știu ce mă va năpădi în astă noapte nu mai știu ce este dimineața și seara sunt atât de-nsingurat o Doamne nimeni nu-mi bea suferința nimeni nu stă la patul meu să-mi suporte chinul și mă trimite norilor și râurilor verzi ce se rostogolesc în mare Doamne Dumnezeul meu sunt abandonat păsărilor bătăii ceasului care plesnind îmi îmbolnăvește sufletul și-mi arde carnea o Doamne în cuvântul meu e întuneric noaptea îmi nesocotește peștii și munți de suferință
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
neviață, din care îmi trag energia necesară acceptării ritmului nebun al cotidianului. Mă imaginez arbore, un cedru, care corespunde zodiei mele, fixat într-un loc adânc, cercetând cu rădăcinile miezul plantei, pe când ramurile se întind în sus, aspirând la prietenia norilor. în aceste clipe nu mă mai neliniștesc de căderea darurilor din infern, în zona pasivității. Nu e nimic de făcut și răbdarea se dovedește a fi cea mai înaltă virtute. Cedrul are răbdare chiar dacă va fi doborât mâine, are o
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]