73 matches
-
sărat al lacrimilor, iar fragilitatea și caracterul efemer al existenței umane se dezvăluie, pas cu pas, până la deznodământul inundat de aplauze. Despre rolul său din "CAFENEAUA", Horațiu Mălăele a spus: „mai limpede că orice, mi-am descoperit ambițiile și slăbiciunile, norocirile și nenorocirile, viața mea, a voastră, a noastră și toate la un loc răsturnate în viața acestei familii imaginate - oglindă vie și spăimântătoare a vieții noastre pe pământ." Biletele se găsesc la Palatul Național al Copiilor, în oficiile Postei Române
Cafeneaua [Corola-blog/BlogPost/97879_a_99171]
-
nostru. Cînd își va mărturisi, pe ocolite, propriul program de viață, Bălcescu o va face indirect, schițînd - în cîteva rînduri memorabile - portretul lui Tudor Vladimirescu, primul revoluționar modern român, în care istoricul își surprinde fără îndoială autoportretul. "Vladimirescu, care avu norocirea d-a purta glasul în numele poporului și a personifica deșteptarea lui, avu încă norocirea d-a-și da viața pentru credința sa și d-a fi ucis d-acești fanarioți pe carii și dupe moarte-i umbra lui urmează a
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
face indirect, schițînd - în cîteva rînduri memorabile - portretul lui Tudor Vladimirescu, primul revoluționar modern român, în care istoricul își surprinde fără îndoială autoportretul. "Vladimirescu, care avu norocirea d-a purta glasul în numele poporului și a personifica deșteptarea lui, avu încă norocirea d-a-și da viața pentru credința sa și d-a fi ucis d-acești fanarioți pe carii și dupe moarte-i umbra lui urmează a-i mătura din țară. Căci revoluția nu moare cu dînsul" (Mersul revoluției în istoria
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
vor ceti istoria acestor vremuri în cartea mea sau în alte cărți, să știe dinainte că toate exilurile și asasinatele poruncite de împărat au fost urmate de mulțumiri aduse zeilor, astfel încât ceea ce odinioară anunța lucruri fericite, devenise semnul unei ne-norociri publice." Paulică închise cartea și o ținu astfel strânsă la piept, murmurând: Tacit, Anale... Și știți ce-a mai făcut Nero, înainte de a da foc Romei zicând că ce artist pierde lumea dacă moare el?... Nimeni nu știa. Tot el
Pecetea finală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8012_a_9337]
-
astălaltă zîrnă-mițoasă; ici iată brîndușe și colea dedeței; apoi lobodă și drob, vîzdroagă și siminos, iarba-ciutei și piperig, pojarniță și sefterea" și altele multe... Dar cine le mai ține minte! De-aș fi stat să le însemnez pe toate... Din norocire, bisoceanul meu nu știa nimic despre chipul cum ne batem joc în orașe de ce avem mai scump rămas de la părinți, și el, în limba sa pe care aș da ani din viață-mi ca s-o pot scrie întocmai după cum
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
un avocat fără procese, clamează mereu că se împușcă fără nici un gînd serios. Mai hotărît e studentul Weissmann din Enigma Otiliei care vrea să se sinucidă prin gazare, împreună cu iubita lui, post actum, pentru a duce clipa în eternitate. Din norocire, fata se sperie și țipă, vecinii spărgînd ușa la timp. Profitînd de proximitatea căii ferate, personajele din Take, Ianke și Cadîr de V.I. Popa cochetează intens cu ideea suicidului feroviar. Totul se termină însă cu bine, printr-un matrimoniu previzibil
Cronica neagra a personajelor literare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10140_a_11465]
-
părăsit, de toți, o părăsire cu atât mai amară, cu cât zăcea la poarta unui mare bogătaș, lângă acei bețivi și îmbuibați care chefuiau în toate zilele. Noi, de obicei, simțim parcă mai mare nenorocirea noastră, atunci când avem în fața ochilor norocirea altora. Cât de greu i-o fi fost lui Lazăr, să vadă pe toți chefuind și el să rabde, fiind parcă sortit să simtă nenorocirea în toată adâncimea ei! Era ca acela care se chinuiește de sete la marginea unui
MEDITAŢIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356325_a_357654]
-
părăsit, de toți, o părăsire cu atât mai amară, cu cât zăcea la poarta unui mare bogătaș, lângă acei bețivi și îmbuibați care chefuiau în toate zilele. Noi, de obicei, simțim parcă mai mare nenorocirea noastră, atunci când avem în fața ochilor norocirea altora. Cât de greu i-o fi fost lui Lazăr, să vadă pe toți chefuind și el să rabde, fiind parcă sortit să simtă nenorocirea în toată adâncimea ei! Era ca acela care se chinuiește de sete la marginea unui
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
elevii au răspuns bine spre încântarea părinților și reprezentanților autorităților, aflați în sală. Lui îi este trimisă o adresă de mulțumire (publicată în Curierul Românesc) din partea magistratului orașului, în care se recunoștea că venirea sa la Cerneți a fost spre „...norocirea tinerimii ce se adapă însuși astăzi din învățăturile ce le dai”22. Din toamna anului 1833 el preia și orele lui Alexie Popovici care pleacă, fiind singurul purtător de grije al școlii 23. Se preocupă deopotrivă de bunul mers al
DR. MITE MĂNEANU. DESPRE NEAMUL PLEŞOIENILOR.GRIGORE PLEŞOIANU – UN OM AL EPOCII MODERNE de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347188_a_348517]
-
vedea odinioară o prăpastie între națiune și M. Sa Domnitorul și peste puțin prăpastia fu astupată cu un portofoliu pe care bravul domn îl schimbă astăzi pe un post de advocat la căile ferate. Altul detronează odinioară pe Domnitor - din norocire în efigie numai - și proclamă o republică, și peste puțin îl vedem galant polițai făcând în scara palatului primirea musafirilor domnești la zile mari. D. colonel șterge odinioară numele M. Sale Domnitorului din livretul soldatului și astăzi se face denunțătorul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Și..... Marchizul de Campo-Basso al nostru s-a declarat satisfăcut prin această explicație, exprimîndu-și părerea de rău c-a făcut niște pași nejustificați. Astfel incidentul diplomatic care amenința Orientul cu niște grave complicațiuni s-a închis cu bine și cu norocire, spre înflorirea prestigiului tânărului nostru stat independent. După cum spune "Monitorul" de astăzi, d. M. Cogălniceanu și-a dat demisia, care a fost primită. Interimul Internelor l-a luat Marele Vizir, d. I. C. Brătianu. [ 19 aprilie 1880] ["ESPRESIA "CODRU PARLAMENTAR"... Espresia
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mai încarcă sarcinile. Vom răspunde la această întrebare în treacăt, lăsând deocamdată orice teorie economică și înșirînd numai câteva condeie din bugetul cheltuielilor statului. Am dori ca din locurile competente să ni se rectifice socoteala de mai jos daca, din norocire, cum nu credem, va fi greșită. Iată dar, ca un fel de urmare la cele ce ziceam zilele trecute asupra cumulurilor patriotice, câteva șiruri destul de clare, credem: D. general Slăniceanu (care, pe cât ne-aducem aminte, la 1876, când a fost
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
întemeiată de sine. Știm însă că prezenta convențiune, pe lângă toate neajunsurile actului de la 1875, nu ne dă mai nici unul din foloasele sale. Când guvernul conservator negocia convențiunea de la 1875 țara nu putea regula în deplină libertate interesele sale economice. Din norocire p-atunci un mare stat vecin, sub direcțiunea unui ilustru om de stat, părăsind în fine o veche politică de suspiciune în contra noastră, se încerca să stabilească cu România raporturi amicale, bazate pe-o identitate evidentă de interese. Guvernul conservator
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
fericit eram! Credeam că voi putea prin propriul meu merit să conving pe părinții Mariei că sânt demn de ea; de aceea căutai a fi primit la corpul diplomatic, cale care, sub regenții noștri cei slabi, e un drum cătră norocire. Eu fui, și în curând atașat la ambasadura din Viena. Găsii pe copila mea; a fost pentru cea din urmă dată și neciodată nu voi uita momentul acela. " Nu uita pe fidelul tău Alphonso ", murmurai eu și o strânsei în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
jumătate bând la apă fără voie, ceream prăjina, întinzînd brațul drept afară din apă și cercând să mă sprijin în apă cu brațul stâng; cât pentru piciorul stâng, nu-l mai simțeam nicidecum, nu puteam să-l mai mișc. Din norocire Mohamed, pilotul nostru, prevăzuse ceea ce mi se întîmplă și se pusese și sta gata pe marginea vasului cu o frânghie în mână pe care îndată mi-o aruncă; apucai căpătâiul, el mă trase de celalalt, și mă văzui în corabie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
era vorba de onoarea unui ofițer superior român, era aproape să se termine ca o mizerabilă farsă, în care generalul Slăniceanu și protectorul său făceau le pied de nez Senatului întreg. Femeia frumoasă se termina în coadă de pește... Din norocire, înscenarea farsei a lăsat mult de dorit; lucrurile au fost ticluite așa de transparent încît și cei mai credincioși au stat la îndoială în fața rușinei ce li se cerea să sancționeze. De aceea, când nevinovatul d. Orleanu și-a citit
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de îndărătnicie națională grămădită în el prin munca seculară, sănătatea judecății lui când vorbești cu el de asemenea lucruri. E drept că ideile demagogice, exemplele de parvenire fără muncă și merit, au alterat puțin echilibrul ideilor lui abituale, dar - din norocire s-ar putea zice - măsurile demagogice prea a inundat repede și în șivoi țara pentru ca să nu dezvelească toate relele ce-au adus și pentru ca să nu-l facă a-și pierde iluziile de ele. Dar să lăsăm toate acestea. Orice soi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și societate, adună eclectic idei din etica wolfiană, enciclopediștii francezi și din tradiția „moralnică” românească a vechilor cărți religioase și de înțelepciune. Pledoaria pentru educație și învățământ, încrederea în capacitatea rațiunii omenești și în valoarea culturii au drept finalitate „buna norocire” a omului, ale cărui virtuți contribuie la dezvoltarea societății. Din necesități didactice, B. alcătuiește o „teologie morală” pentru Seminarul de la Socola și cursuri de drept pentru Academia Mihăileană. Expresivitatea, adesea literară, a scrierilor lui este dată de stilul direct, sentențios
BOJINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]
-
zona în care copiii s-au ascuns și au făcut rele. M-a enervat această veste. Exact pe dos. Copiii nu văd ce fac adulții, fac răutăți specifice vârstei și astfel se dezvoltă. De aceea se întâmplă tot felul de norociri, pentru că îi văd pe adulți. Chiar m-a iritat. Mie îmi plac pomii și asta m-a scos din sărite (râde). Cum pot crede oamenii aceștia înguști la minte că dacă îi supraveghează îndeaproape vor crește niște copii fără cusur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
goale Să nu simt că timpul zboară - Idei-hârburi dând târcoale Slovei, false ulicioare. „Muritu-i-au colindătorii”. Își cată slava singurel Că nu s-au scris alte istorii Mai bune decât scris-a el. Dihomia roade mereu Mai mult decât oriunde; Al norocirii curcubeu De noi veșnic s-ascunde. * De când lumea, timpul toacă Printre dușmani ori amici, Dar puteri mari se împacă Prin jertfirea celor mici. * „Nu-ți mai vârî nasul, Un’ nu-ți fierbe oala”, Dar oala mea-i ca vasul Gol
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
bis) 12 Ziua, ceasul despărțirei, Însemnat cu mâna ta, L-am aflat cu întristare - Deci te rog, nu mă uita. Însă mergi unde te-așteaptă Cu dorință ca ș-a ta, Ca să aflu mulțămire - Deci te rog, nu mă uita. Norocirea e știuta. Că-n tot feliul s-a lupta În necazuri să te - arunce - Și te rog, nu mă uita. N-au fost zi ca să lipsească Amărât a mă-ntrista 393 {EminescuOpVI 394} De-a ta soarte pătimașă - Deci te
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
multe alte feluri. Aici, Însă, Începuseră să ducă o viață, pentru toată lumea, anormală, iar pentru ei și pentru ele, socotită a fi, ca nimic altceva, pe lume, mai normal. De! Fiecare cu păsărica lui; fiecare cu fixul său; fiecare cu norocirea, ori, cu nenorocirea sa! Că, așa-i, de când lumea, pe lume! Ce pentru unii sunt considerate a fi strâmbătăți, pentru alții, dreptăți. Și invers. Viața decurgea, În zona respectivă, cam, tot așa, cum ar curge apele la deal, ori, soarele
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mânerului și-apoi, luând o cute de piatră, începui a o freca de ascuțișul și mai cu deosebire de vârful coasei, până ce se ascuți ca un brici, încît, suflând c-un păr deasupră-i, s-ar fi tăiat în două. Din norocire tatăl meu dormea așa de dus încît n-a auzit neci cum ascuțeam coasa, neci cum apoi, luând două pistoale lungi și ruginite de sub pat, le încărcai cu praful de pușcă dintr-un corn de bou, mi le pusei în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mînele-ncrucișate pe piept, a bietei copile moarte. Era pericol să mai stau la fereastra aceea, încongiurai casa, intrai pe-o altă fereastră în camera de - alăturea aceleia în care se-ntîmplase catastrofa și care era despărțită numai prin o ușă (din norocire închisă cu cheia) de locul acelei barbare crudelități. În camera d-alăturea găsii lesne oblonul cu icoana maicei Domnului. Pe partea de dincoace era un geam de fereastră. Îl deschisei și luai iute icoana răzemată de geam, luând totodată și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
progres. Obiectului poetic „În sfadă” ii corespunde un subiect „În volbură”, Îngrijorat (dar nu prea mult) să nu se rătăcească. Poetul pare a fi mereu tulburat, mirat de ceea ce vede și-i place să se Înfățișeze ca atare: „Pe cîmpul norocirei objectele În sfadă, Spini, flori, verdeaț-amestec se-nfâțișa grămadă, Cuvînt, vedere, cuget... În tot mă rătăceam Plecam pe cărări netezi și foarte-ntortochiate; Știam să-mi mai iau odihnă și gînduri mestecate Mă Îndrepta-n picioare, m-oprea... și iar porneam.” Versurile
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]