2,642 matches
-
pot povesti.ș...ț În schimb, ce găsim în romanele românești aflate acum în librării? În general, în majoritatea dintre ele, găsim un discurs autosuficient, strîns legat de obsesii personale, un discurs de multe ori lăsat jemanfichistic sub formă de notații de jurnal, dezlînate, poetice, orgolioase." Tania Radu: În noua conjunctură, eroul literar a murit. Locul lui e ocupat deocamdată de narator, egoficțiunea fiind conceptul-emblemă al acestei perioade. Caracteristică mai degrabă literaturii central și est-europene recente, autoficțiunea e binișor depășită în
Printre degete. De fapt, pe degete... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11246_a_12571]
-
fire sau datorită exemplului mamei, în prezența unor posibile efuziuni paralizez") volumul ne oferă, poate și involuntar, date esențiale configurînd în plan moral și intelectual personalitatea acestei autoare care fuge de narcisism și exhibiționism. Ea se conturează nu atît datorată notațiilor despre sine, cît multitudinii de reflecții, comentarii și asociații pe marginea fenomenelor social-politice fierbinți, a cărților citite, a ideilor vehiculate de acestea ca și a modului în care se întîlnesc obsesiile ei personale cu acelea ale unor autori din toate
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
Marelui Cuptor et caetera, strivind, culcate,/ grădina cu mătrăgună și bucate, dar și osemintele/ vestitei mănăstiru sîngerînd prin iarbă, și mîndria națională și internaționalistă a artiștilor/ aplecați sub vremi" (Pisica ideologică ș1ț). La rîndul său, geografia e pusă în malaxorul notațiilor sarcastice, redusă la absurd. ,M-am plimbat într-o vară prin Suedia.(...)/ Era un cer violet, încît nu știai dacă e ziuă sau dacă e noapte,/ iar pe pămîntul Suediei tocmai se declanșase/ războiul dintre autorități și lupoaica Ylva.(...)/ Și
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
spre a o face mai vie, mai colorată, mai pe gustul cititorului modern". în Alexandru Lăpușneanu, prima capodoperă a nuvelei românești e de semnalat ,aportul componentei clasice derivată din clasicismul tipologic, care cenzurează eventualele excrescențe romantice și conferă observației și notației realiste maxima economie și stringență, triumfătoare în lapidaritatea memorabilă de edict latin a frazei". Elementele romantice primesc mereu ,replica echilibrată a construcției riguroase și a dicțiunii clasice, eliberând narațiunea... de vegetația retorismului". C. Negruzzi reușește performanța de a împinge textul
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
Si apoi pleacă amîndoi cu acel mers dezinvolt, legănat, al africanilor. Personaje desprinse din caravana Magilor din Biblie." Mai puțin din istoria, plină de anecdote și de fantastic, a băuturii originare din Abissinia va găsi cititorul în carte. În schimb, notații ca cea de sus, într-o succesiune care tinde plăcut către cronică a efemerului. A sta în cafenea, cu singura ocupație de a iscodi din priviri, întotdeauna discret, și de a nota - e pentru autoare un stil de viață apropiat
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
stil de viață apropiat de cel al flâneur-ului. Trec prin carte nenumărate personaje, tentate să devină tipuri, dar cum viața lor de jurnal nu durează mai mult de două fraze, totul rămîne sugestie. Mai mult decît într-un jurnal obișnuit, notația e contemporană cu evenimentul: autoarea privește și consemnează deîndată (pînă la simultaneitate absolută: "În cafeneaua L'Ecrin stau și scriu"), alteori desenează rapid schițe după chipuri pe care le are în față doar cîteva momente. Uneori se simte deconspirată din
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
Ceea ce e cu adevărat interesant în Cartea Junglei X sînt cele 40 de pagini născute dintr-o convorbire cu Anca Rotescu, alcătuind un c.v. cu variații libere, o trecere prin viața, formația și cariera lui Gigi Căciuleanu, în care fiecare notație de c.v. oficial e comentată de Gigi Căciuleanu însuși, e recompusă afectiv. Iar viața lui e absolut fascinantă, de la colaborările cu mari nume ale dansului contemporan, inclusiv Maya Plissetskaya, pînă la extraordinarele coregrafii pe care le-a semnat pe scene
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
scriitorilor "realiști" ai epocii. Avem așadar în față jurnalul uneia dintre cele mai teribile perioade ale istoriei României, anii 1946-1956. Nu doar norii fac obiectul observației scriitorului, ci și oamenii, lipsurile, sărăcia, degradarea. în 1946 mai ales se fac obsesive notații culinare, nu cu intenții demascatoare, desigur, Radu Petrescu e departe de asemenea socoteli și răfuieli meschine, ci pentru că așa își notează diaristul nostru întîmplările cotidiene. Și în aceste zile de după război, iată ce mîncau oamenii: Masa de seară: terci cu
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
știe cît de mult l-au admirat tîrgoviștenii pe G. Călinescu. îi datorează probabil mult din programul lor de lecturi susținute, iar gustul italienizant e la Radu Petrescu o constantă. De altfel, se vede bine aici cît de diferite sînt notațiile despre cursurile și seminarele celor doi, G. Călinescu și Tudor Vianu. Exaltate, admirative, amănunțite cele despre Călinescu, scurte și seci cele despre Vianu. Parcurgînd acest jurnal liniar se vede însă și cum se degradează imaginea magistrului. Fără să fi demonstrat
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
seci cele despre Vianu. Parcurgînd acest jurnal liniar se vede însă și cum se degradează imaginea magistrului. Fără să fi demonstrat niciodată vreo apetență pentru bîrfa literară, pentru cancanurile lumii intelectuale, jurnalul lui Radu Petrescu reține însă în 1956 o notație care nu poate fi decît reflexul unei imense dezamăgiri: "aflu că acum aproximativ un an G.C. a fost găsit de nevastă-sa la Dora Litman, noaptea, în izmene. Institutul fusese poftit acasă la sus-zisa pentru o colațiune, G.C. a revenit
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
dacă ar ține de acel grad zero al ficționalizării. Temperatura lor e ceva mai ridicată și elementul care produce febra e un fel de plăcere a jocului cu întîmplările reale, o plăcere prea mare pentru a fi vorba de simple notații de jurnal. Dar plăcerea nu trece niciodată în perversiune literaturizantă și nuvelele lui Radu Cosașu rămîn bine legate de solul adevărului. Peronajul e cel real, cu numele real, cu prietenii și dușmanii reali, cu istoria reală. De aici interesul cititorului
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
am dus odată, de două ori, iar pe urmă am fost curioasă să notez ce vedeam. Deci ideea ți-a venit din mers? Din mers, absolut. Ideea primă a fost să fac o carte despre cafenelele de cartier, cu aceste notații pe viu. Să le culeg în timp. Nici nu știu cît a durat. Vreo doi ani. Mult. Da, pentru că bănuiesc că ți s-a întîmplat și să te duci în cîte o seară și să nu se întîmple nimic. Absolut
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
de însemnări ale unor gânduri notate instantaneu, pe câte o foaie disparată, pe o margine de ziar, pe bilete de intrare sau programe de concert. Evident, nu erau destinate tiparului. Dar cred că tocmai prin forma lor brută, nefinisată, de notații personale, asemenea însemnări disparate se pot constitui în mărturii asupra frământatei vieți interi-oare a soțului meu, adăugând astfel câteva noi trăsături la portretul compozitorului Anatol Vieru. Nina Vieru De unde vine frumusețea culorii bogate a frunzelor? E ceva în sine - senzații
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
analizei relației dintre eul fragil, suprasensibil, singur printre obiecte (personajele lui Alexandru Vona nu comunică nimic cu nimeni) și nimicul, de cele mai multe ori concretizat în forma mult mai "accesibilă" a morții. Dar ceea ce la Kafka era răceală și precizie în notație, o răceală-camuflaj pentru disperare și neputință, la Alexandru Vona devine uneori cinism, cu o notă ostentativă de frivolitate, cum se întîmplă în povestirea care dă titlul volumului, Misterioasa dispariție..., din 1946. încadrarea acestei povestiri în "genul mistic", cum citim chiar
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
ar fi operat modificări esențiale în text. Senzația de la primele pagini, puse sub un titlu grațios oriental (Căderea frunzelor), este că de fapt nu citim un jurnal. Sau cel puțin nu un jurnal în sensul comun, cu întîmplări imediate, cu notații scurte. Bineînțeles că se pot face o mulțime de comparații cu alte jurnale de acest tip, unele celebre și poate revolta de specie nu-și are rostul. Și totuși. Insist să cred că jurnalul Tiei Șerbănescu, dacă ar fi fost
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
induc o tristețe pasageră/ ca și zăvorul ruginit al porții/ ca și oamenii care se duc liniștiți la biserică" (ibidem). Refuzată de filtrul simplității conceptuale la treapta sa proclamativă, metafizica are ambiția de-a se reconstitui prin mozaicul fizic al notațiilor poetice în răspăr, al cumințeniei lor stranii ce induc o atmosferă enigmatică, aidoma tablourilor lui Giorgio De Chirico. Liniștea e iluzorie, suspectă chiar prin adnotarea ei cu semnele unei așteptări, rutina cotidianului se desface, cum o corolă, spre absolut: "Acum
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
Sebastian aproape nu-i vine să creadă în transformarea vechiului său prieten, atît de improbabilă i se pare. Pe de altă parte, Eliade credea, înșelîndu-se grav, că Sebastian continua să fie alături de el chiar și în perioada "climaxului meu legionar" (notație inedită din jurnalul portughez, 1945). Lipsă de percepție psihologică? Naivitate? "Naivitate catastrofală" cum vedea Sebastian însuși rătăcirea prietenului său cel mai bun în mișcarea huliganică a lui Codreanu? Mai tîrziu, Eugen Ionescu avea să descrie conversiunea la legionarism ca pe
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
carte n-o poți ghici toată dacă ai un singur cuvânt din ea, unul împresurat de sumedenia indicațiilor posibile - iar tu ca prin minune având și clarviziunea lor? Și nu orice cuvânt al ei ar putea fi acela?". (p. 240) Notațiile de amănunt, precum și introspecția sunt extrem de fine, povestirea are o eleganță discretă, iar întâlnirile cu prietenii, scenele de bombardament, aventurile strecurării în săli de spectacole, amintirile din refugiu, visele, senzațiile, plimbările cu tovarășii și lungile lor discuții (dinamismul unor secvențe
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
spre alte zone, îndepărtându-se ușor, în aparență, de tema centrală, dar de fapt construindu-i acesteia un context mereu imprevizibil. În centrul acestuia, și parcă deplasând brusc și centrul de greutate al cărții, al cărei stil devine unul al notației puternic colorată afectiv: vizita autoarei la Martha Bibescu, memorabilă, impresionantă mărturie; vizita autoarei la Illiers-Combray, prin legendare locuri proustiene. Suntem apoi plimbați prin opera lui Proust, în părțile ei mai puțin cunoscute, sunt schițate câteva noi perspective și, din nou
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
iată că acum îmi este străină. Am simțit, am văzut cum se stinge." Ioan Lăcustă recuperează "locul comun" altfel decît o făcea în anii optzeci. Banalul, cotidianul sînt acum prinse frust, fără tehnică, derutant, cu aforisme și clișee care fac notația uneori dură, alteori insuportabil de patetică. însă în tot acest amalgam nu exisă complexul clișeului sau frică de patetism. Este pur și simplu o răfuială cu un vechi pact ficțional. în interpretarea autorului, sintagma "fără Caragiale" înseamnă altceva. Este o
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
de o istorie potrivnică, prin însăși așezarea sa geografică. Tragicul cărții stă în chiar succesiunea evenimentelor, iar evenimentele sunt țesătură potrivită din comportamentul protagoniștilor. Istoria lui Mihai-Vodă Viteazul; în viziunea lui Nicolae Bălcescu, are merite literare. Este o întrețesere de notații scurte. Aglomerări de imagini, ieșite din urziri și comploturi, din jaf, pustiire, răzbunare, trufie, iscusință, trădare, superstiții, semne, prevestiri. Totul se concentrează pe mișcare, pe spectacolul violenței și al concupiscenței, amestec de instincte și ticluiri, de descătușări individuale culese din
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
este doar o carte document, ci o fantezie ieșită din documente. O goană mai curând după moarte decât după viață. Spațiul nu permite citarea atâtor scene legate de legile războiului, ori de ramificațiile povestirilor, toate având resurse obiective în realismul notației. Că de aici se ajunge la exaltări, este adevărat, numai că ele nu afectează substanța viu colorată local, planul observației, al evidențelor și al raporturilor dintre fapte și lucruri. Un amănunt aș ține să nu-l pierd din vedere: că
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
Szulmajster-Celnikier, în trecere prin patruzeci și cinci de limbi actuale, probă definitivă că de plictiseli e vorba și dovadă riguros științifică a faptului că banalul afect devine extrem de ambiguu dacă oamenii vorbesc limbi diferite. Succesiunea celor douăsprezece texte, variind între notația de jurnal ceva mai elaborată și discursul științific ceva mai greu accesibil novicelui, e întreruptă de istorii scurte de jumătate de pagină, în genul știrilor de ziar ce au ca miez senzațional o "poantă" menită să exorcizeze plictiseala (un profesor
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
cărei aspecte știe să le rețină și să le utilizeze în scopuri artistice. Observator atent, d. Dinu Pillat a reținut un material bogat, colorat, divers, frapant. Iată de ce personajele cărții sale, adunate între coperțile romanului, sunt neobișnuit de animate, deși notația sobră a scriitorului nu ne-ar fi îndrituit să credem la început, cât de halucinant de vii și pregnant umane, ni se vor impune, în curs de lectură. într-adevăr, scrisul lui Dinu Pillat e stringent de simplu. Nu deslușești
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]
-
sale artistice, iar acest lucru se poate vedea fără echivoc în schițele expuse acum la Galeria Sabina & Jean Negulescu. Chiar dacă el pare oscilant în acest moment, oarecum indecis în ceea ce privește natura exprimării - elementele simboliste, citatele arheologice, cruzimile fove, cenzura geometriei și notațiile pleneriste conviețuiesc cu șanse egale în această perioadă - în fond artistul este pe deplin clarificat. Imaginea plastică este la mare distanță de realul anecdotic și de particularizările autiste, esențială fiind comunicarea prin limbaj și prin construcția formei. Încă din acest
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]