6 matches
-
și liniștit din slujba lui Roland Bell. Acesta din urmă stătea pe canapea în fața televizorului, cu ediția de duminică a ziarului „New York Times” pe genunchi. - Frate, ce m-ai speriat, spuse el schițând un salut și privind în trecere insigna noului-venit. Apoi cercetă fața acestuia. Tu ești înlocuitorul? - Exact. - Cum ai intrat? Ți-au dat cheie? - Am luat de la centru. Vocea îi era răgușită și întretăiată, ca și cum ar fi fost răcit. - Ce noroc pe tine, murmură Luis. Va trebui să împarți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
acel loc. Imediat a fost copleșit cu atenții, adulat, fiecare din cuvintele lui provoca exclamații sau râsete. Bunicul se ridică, Îmi făcu semn să-l urmez. Vino, trebuie să te prezint vărului meu Henri. Spunând acestea, mă trase până În dreptul noului-venit. Cei doi veri se Îmbrățișară, Înainte de se Întoarce spre mine. — Nepotul meu american. I-ar face atâta plăcere să te viziteze! Mi-am ascuns cu neîndemânare surpriza. Bărbatul mă examină cu un aer sceptic. Apoi a rostit: — Să vină pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fundal negru, dar apoi a început să strălucească și norii au fugit speriați, înfrânți de un inamic superior lor. Între ei și steaua orbitoare se vedeau destul de vag umbre ale stelelor nopții. Mici sclipiri de lumină erau eclipsate de puterea noului-venit. În mai puțin de cinci minute, norii dispăruseră complet de pe cer, evaporându-se parcă, amintirea lor rămânând înspre vest, unde erau niște fâșii albe, asemeni steagurilor de pace, care fluturau în vântul invizibil. Tot ceea ce rămăsese era un cer albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ziua de... Și apoi ziua aceea... Și apoi noaptea aceea... Și apoi: s-a măritat! Și mai tîrziu: un copil! Copilul, idealul femeii care vrea să înceapă o viață nouă. Scuza ei față de alții și față de ea, ca să primească pretențiile noului-venit. Noaptea am căutat o femeie străină, am întunecat odaia și mi-am ațintit gândul la Irina, ca să-mi substitui vizitatoarea! Eu, care o prețuiam așa de puțin odinioară! 14 octombrie. Cu capul greu. Simt o picătură de apă care curge
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îndoială calitatea educatorilor lupi pentru puii-problemă?! Și nici măcar n-a fost nevoie de cine știe ce efort pentru educarea lui Lupino. Puiuțul învăța din mers regulile haitei. Lupoaicele, gata să fete, recunoșteau în gînd că-și doreau copii care să-i semene noului-venit; iar adulții se amuzau copios văzîndu-i strădania de a le deprinde obiceiurile. Dar cît de surprinzătoare poate fi copilăria! Lupino a crescut ca din pămînt; și, pentru că așa e aluatul din care sînt plămădiți toți copiii, acceptarea în sînul haitei
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
starostele, ia, că n-o să-ți cadă dinții. Codoșul dădu din umeri și răsturnă mămăliga fierbinte pe un fund de lemn. Sandu aruncă deasupra un strat de brânză frământată cu mâna. Palmele hoților apucară câte o bucată. Îi lăsară și noului-venit. Un strat de drojdie pe fund și o bucată caldă de mămăligă, din care ieșeau aburii. 52 - Potolește, nenică! îl îndemnă ăl bătrân. Așa mămăligă nici la , mă-ta n-ai halit. Să-ți bați copiii! Lui Paraschiv îi era
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]