60 matches
-
se poate pune întrebarea de ce când dă ortul popii mai marele poliției i se aduc, cum spuseserăm, onoruri cu drapel, iar când piere, în cele mai suspecte împrejurări un mărunt făptaș apucat de poliție, trece pe cerul lor numai un nouraș de mărimea și tăcerea unui miel, numaidecât spulberat. Că se bate la români ca la fasole, prin instituții anume acreditate, este doar o supoziție a presei hulpave de senzațional și pentru care o grabnică reglementare legislativă nu poate întârzia la
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
-mi conveneau... mi se acrise de atîta memorie ștearsă cu guma... rabla mea de memorie...s-o freci întruna cu glaspapir, cu șmirghel, s-o netezești, s-o pilești răbdător, îngăduitor...să capeți, să depozitezi numai amintiri pastelate, flou... așa... nourași trandafirii de abnegație amoroasă... mda... fraza se lățea fără sens, degeba mai încercam să scriu...trebuia să termin povestea... sau să o tîrîi... la cheremul... la pofta cui? Pe urmă , brusc, au năvălit ștrumpfii, s-au dat peste cap, s-
Tu trebuia să vii rîzînd by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10842_a_12167]
-
bătăliei furioase, are loc și un fenomen natural pe care darul de prozator al lui Neculce îl introduce în narație cu o fină intuiție a contrapunctului sau contrastului: cade o ploicică... întru acele vremi, cînd să bătč, venit-au un nouraș can mic și tropič de ploaie. Și avemu grijă să nu dč atunce năvală călărimea... Iar muscalii nici să mira și ne îmbărbăta și dzicč că mai pre mari ploi să băte ei cu sfedzii, că avč mantale în spate
Aerul Europei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9032_a_10357]
-
dč atunce năvală călărimea... Iar muscalii nici să mira și ne îmbărbăta și dzicč că mai pre mari ploi să băte ei cu sfedzii, că avč mantale în spate și ținč flintele suptu mantale... Și n-au ținut mult acel nouraș, ce ca giumătate de civert de ceas, și au lucit soare cu mare hierbinețală, cumu-i în luna lui iulie... Mai pre mari ploi se băteau rușii cu suedezii luptând în mantale, cu flinta purtată sub manta: epică de la miază-noapte, admirabil
Aerul Europei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9032_a_10357]
-
bucla alb-aurie un nor plutind singuratec pe siniliul cerului. Moș Dumitru nu a scăpat prilejul să-l înțepe pe Pâcu. Pâcule! Atâta fum ai scos din pâclișâta ceea de lulea încât începe să se înnoureze. Si tu de colo. Un nouraș amărât și gata,tu te sperii, ca babele - a răspuns Pâcu, parcă cu chef de arțag. Dacă nu plouă la noapte, să nu-mi spui mie pe nume, Pâcule! Da’ de unde până unde știi tu că va ploua la noapte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Ioana mea cu făcălețul după mine. Spune și tu dacă însurătoarea de tânăr îi o afacere bună - vorba lui Aizic. Mitruță Ogaș s-a înroșit ca o cireașă de mai și a lăsat privirea în pământ. Pâcu a slobozit un nouraș de fum din lulea și, la adăpostul lui, l-a privit pe Mitruță jumătate în zeflemea, jumătate a compătimire. Stia că Mitruță s-a însurat cam necopt, alegând și o fată nurlie...După această pauză bine venită pentru Mitruță, Pâcu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că, cu un gâtlej care sună ca o darabană, nu poți spune povești. De o viață mă chinui să vă învăț și tot nu ați băgat la cap. Așa că mai puneți-vă pofta-n cui - a răspuns Pâcu, în timp ce un nouraș de fum străveziu slobozit din lulea l-a învăluit cu tandrețe... La un semn discret al lui moș Dumitru, Mitruță Ogaș a umplut ulcelele cu vin, începând cu cea a lui Pâcu. Așa da! Mai zic și eu că îți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Antoniu se gândea cu inima strânsă că n-o să mai aibă cine să-i asculte poveștile. Nefiind vorba de acea apropiere fizică firească, la un bărbat și o femeie care Împart aerul aceleiași Încăperi, Între ei plutea tot timpul un nouraș alb și pufos, un fel de pudibonderie adolescentină, asumată de ambele părți, ca ceva de la sine Înțeles. Nici Antoniu și nici Plăcințica nu și-au făcut destăinuiri În privința vieții sentimentale. Au considerat, fiecare În parte, ca pe o șansă extraordinară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Digby rămase locului, cu urechea la pîndă. Auzi tic-tacul metalic al unei pendule și clipocitul apei ce picura dintr-un robinet lăsat deschis. Aripa aceasta trebuie să fi fost cîndva destinată servitorimii; pe podeaua de piatră, papucii lui stîrneau un nouraș de praf. Totul era În paragină aici. Lemnăria scării nu fusese lustruită de multă vreme, iar macheta subțire care-o acoperea era uzată și pe-alocuri ruptă. CÎtă deosebire Între aripa aceasta și eleganta casă de sănătate de dincolo de ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să le explic nuanța. Retrăiesc doar impresia ventuzei lor gravate În vreun cromozom mai Însem nat de al meu. Prin comparație cu ai soră sii, Înotau Într-un albastru mai Închis. De fiecare dată cînd Îi studiam, mă temeam că nourașii lor se vor topi. Într-o după-amiază, În timpul regulamentar de joc, ținînd-o de bărbie, am rugat-o să Închidă ochii. I-a Închis, iar eu am sărutat-o pe buze. Lia și Eva au Început să țipe: „Csókolóztak, csókolóztak!“ Și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și sora mea, să ne arate prunii Înfloriți. A fost cea dintîi și cea din urmă oară cînd am văzut o asemenea sărbătoare. — Uite cîte fructe vor fi, a spus baciu’ Geiger arătîndu-ne nourii de spumă din brațele crengilor. Unii nourași erau roz. Lia fluiera ușor melodiile ei nedefinite, ca În fața ghip sului lui Zoli, iar mie nenea Matthias mi-a dat o cîrpă moale să mă șterg la ochi: te supără lumina, e prea tare? Nu-i ni mic, trece
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la cursele de trap. Un puternic accent afectiv capătă relația dintre cal și călăreț, tradusă uneori în expresii neașteptate: "Era o zi toridă de vară, cum numai pe cîmpul Alexandriei - polul căldurii la noi - poate să fie. ș...ț Un nouraș, un singur nouraș, lansa la vreo trei sute de metri o umbră pe pămînt, care mergea înaintea mea cu aceeași viteză cu mine. - Ce bine ar fi, mă gîndeam eu, să fiu acolo, sub pata aia de umbră a norului! Și
Despre cai și nu numai by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7364_a_8689]
-
trap. Un puternic accent afectiv capătă relația dintre cal și călăreț, tradusă uneori în expresii neașteptate: "Era o zi toridă de vară, cum numai pe cîmpul Alexandriei - polul căldurii la noi - poate să fie. ș...ț Un nouraș, un singur nouraș, lansa la vreo trei sute de metri o umbră pe pămînt, care mergea înaintea mea cu aceeași viteză cu mine. - Ce bine ar fi, mă gîndeam eu, să fiu acolo, sub pata aia de umbră a norului! Și Rică a pornit
Despre cai și nu numai by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7364_a_8689]
-
dat le-au încâlcit zețarii, sensuri să curme. Strânge-ți aripile, îngerul meu înalt. Chimonou Respirul evantaiului și flori, în cer de chihlimbar - luna-i îngustă... Căscând a somn, tu mă întrebi cum s-ar traduce happiness* în rusă. În nourași - tandrețea crizantemei și pentru-amici cu visul mă luai că semiluna-i în topirea ei felie de lămâie în pahar cu ceai. *Happiness (engl.) - fericire. Dostoievski Trăind în lume, ca în iad, monstruos, spasmodic-luminos, în agonia-i de proroc nomad el
Poezii de Vladimir Nabokov (1899-1977) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3330_a_4655]
-
sărbătoare și credință, Eram niște copii care mergeau spre rai, Pornind în doi, dar într-o singură ființă. Natura delicată îmbrăcase haine noi, Iar soarele-ncălzea pufoșii mugurași, Chiar și copacii înfloreau doi câte doi, Privind spre cer, la albii nourași. La cea mai mică adiere de zefir Cireșii și caișii cerneau gingașe flori, Petalele lor albe cădeau într-un delir Și-albinele-și făceau căsuțe în culori. Pe banca sub cireș în brațe mă țineai, Petalele cădeau în păru-mi de mătase
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
sărbătoare și credință,Eram niște copii care mergeau spre rai,Pornind în doi, dar într-o singură ființă.Natura delicată îmbrăcase haine noi,Iar soarele-ncălzea pufoșii mugurași,Chiar și copacii înfloreau doi câte doi,Privind spre cer, la albii nourași.La cea mai mică adiere de zefirCireșii și caișii cerneau gingașe flori, Petalele lor albe cădeau într-un delirși-albinele-și făceau căsuțe în culori.Pe banca sub cireș în brațe mă țineai,Petalele cădeau în păru-mi de mătase,Tu le-
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
sărbătoare și credință, Eram niște copii care mergeau spre rai, Pornind în doi, dar într-o singură ființă. Natura delicată îmbrăcase haine noi, Iar soarele-ncălzea pufoșii mugurași, Chiar și copacii înfloreau doi câte doi, Privind spre cer, la albii nourași. La cea mai mică adiere de zefir Cireșii și caișii cerneau gingașe flori, Petalele lor albe cădeau într-un delir Și-albinele-și făceau căsuțe în culori. Pe banca sub cireș în brațe mă țineai, Petalele cădeau în păru-mi de mătase
IUBIRE-N SĂRBĂTOARE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385124_a_386453]
-
tu să fii de nespălat!” O, ce zarvă!... Ce râsete!... Ce hărmălaie!... În balconul cerului apăru și doamna Lună, zâmbitoare și roșie la față, tolănită într-un fotoliu de nori negri de abanos. Își înveli picioarele cu un pled de nourași albi și din două coșuri începu să arunce peste noi cu beteală. Râdea cu hohote dolofana și arunca cu beteală, încât toți pomii, florile și viețuitoarele sclipeau sub încărcătura de fire lucitoare. Ba câteva fire ne-au agățat unul de
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
totul pentru mine! - Nu pot, am copii, o casă și un soț! - Vrei să mănânci prăjitura și să o și păstrezi? Să-ți fie de bine! Toate răsuflările parcă deveniseră fierbinți. Se vedeau formele lor în aer în formă de nourași din care puteau ieși în orice clipă ființe noi. - Vino, i-a spus „Eros“ unei femei care plângea de bucurie. - Așteaptă până mâine, soțul meu suferă de inimă. Dacă află că am fost aici cu tine, că m-ai sărutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
învățat, Prieten mi-e adevărat. Lângă el citesc și scriu, Cânt , dansez, până târziu Și el fără, vorba multă, Numai tace și asculta. Studios și el se-arată; Mi-a lătrat poezia toată Și isteț și cumințel Bravo, bravo, Botoșel! Nouraș Nouraș, e-un băiețel Ca și ține, mititiel; Hărăzit, ca să trăiască Sus, pe bolta cea cerească. Frățiori, are-o grămadă, Parcă-s bulgari de zăpadă Și chiar de nu-ți vine-a crede, Ei iubesc tot ce e verde. Pe
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
Prieten mi-e adevărat. Lângă el citesc și scriu, Cânt , dansez, până târziu Și el fără, vorba multă, Numai tace și asculta. Studios și el se-arată; Mi-a lătrat poezia toată Și isteț și cumințel Bravo, bravo, Botoșel! Nouraș Nouraș, e-un băiețel Ca și ține, mititiel; Hărăzit, ca să trăiască Sus, pe bolta cea cerească. Frățiori, are-o grămadă, Parcă-s bulgari de zăpadă Și chiar de nu-ți vine-a crede, Ei iubesc tot ce e verde. Pe cerul
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
crede, Ei iubesc tot ce e verde. Pe cerul întins că marea Se joacă cu stropitoarea, Pentru plante însetate, Apă dau, pe saturate. Ieri era tristă cicoarea; Azi, i-a trecut supărarea; Macii roșii râd în soare Fericiți nevoie mare! Nouraș e hărnicel, Ce ochi ageri are el! Unde-i nevoie de apă, Iute toarnă o găleată. Se plimbă mănat de vânt Spre-orice colț de pe pământ, Dăruind cu-ndestulare Ploaia binefăcătoare. Chiar de este-un pui de nor, La toti sare
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
astăzi cuib de bufnita altădată de vultur The tower of the city - today owl nest once eagle nest Parada modei - straiele copacilor în fir de aur Fashion parade - trees clothes made of gold Croitorie - acele din vârf de brad cosând nourași The tailor's - fir tree needle sewing clouds În zori spre mormânt - sobor de privighetori duce nopțile At dawn towards the grave - tons of nightingales carry the night Azil de bătrâni - doar șoareci în păpucii străbunicului Old people asylum - only
HAIKU, ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ DE GHEORGHE VICOL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349824_a_351153]
-
tu să fii de nespălat!” O, ce zarvă!... Ce râsete!... Ce hărmălaie!... În balconul cerului apăru și doamna Lună, zâmbitoare și roșie la față, tolănită într-un fotoliu de nori negri de abanos. Își înveli picioarele cu un pled de nourași albi și din două coșuri începu să arunce peste noi cu beteală. Râdea cu hohote dolofana și arunca cu beteală, încât toți pomii, florile și viețuitoarele sclipeau sub încărcătura de fire lucitoare. Ba câteva fire ne-au agățat unul de
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
Acasa > Poezie > Amprente > COLINDA PAȘILOR PIERDUȚI Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1814 din 19 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Nouraș zăpadă-n dungi iarnă dragă când ajungi dusă-i frunza de prin vii pe la noi de ce nu vii Stele cad în Bethleem să nu cadă toți mă tem și-or veni colindătorii când s-or naște visătorii Dumnezeu poate-a
COLINDA PAȘILOR PIERDUȚI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346121_a_347450]