5 matches
-
aidoma cum o preoteasă a iubirii sta acolo înainte-mi; țesută parcă din lumină și miresme, atât de delicată și spirituală; peste surâsul plin de pace și bunătate cerească împărățeau într-o divină maiestate ochii ei însuflețLți, și - asemeni unor nourei ce înconjoară aurora, buclele de-aur îi unduiau pe frunte în vântul primăverii”. Prezența frumoasei fete, departe de corteJiul nupțial ce-i este destinat, alături de un mire impus, confirmă decizia vieții sale: „Ea venise să-mi aducă / jertfa jertfelor supreme
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de liniște sufletească. Liber cu natura firii sale, în firea naturii poetul se simțea un mic dumnezeu, căci: O bucată de cer am numai, dar ce bucată! Un azur întunecos, limpede, transparent, și numai din când în când câte un nourel alb ca și când s-ar fi vărsat lapte pe cer183. Contopirea naturii reale, dar plină de infinite mistere, cu cea structurală a propriei singurătăți "vorbinde" din interior, răzbate intens în noua realitate artistică: Adesea în nopțile calde se culca gol pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
anumită de aer deasupra căreia vezi tremurând lumina soarelui. Stîncele nalte fac ca orizontul meu să fie îngust. O bucată de cer am numai, dar ce bucată! Un azur întunecos, limpede, transparent, și numai din când în când câte un nourel alb ca și când s-ar fi vărsat lapte pe cer. In mijlocul văii e un lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, răstoarnă pietricele toată ziua și toată noaptea. E o muzică eternă în tăcerea văratică a văiei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
regiune anumită de aer deasupra căreia vezi tremurând lumina soarelui. Stâncile nalte fac ca orizontul meu să fie îngust. O bucată de cer numai, dar ce bucată! Un azur întunecos și transparent, și numai din când în când câte un nourel alb ca și când s-ar fi vărsat lapte pe cer. În mijlocul văii e un un lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, răstoarnă pietricele toată ziua și toată noaptea. E o muzică eternă în tăcerea văratică a văiei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de aer deasupra căreia vezi tremurând lumina soarelui. Stîncele nalte fac ca orizontul meu să fie îngust. O bucată de cer am numai, dar ce bucată! Un azur întunecos, limpede, [și] transparent, și numai din când în când câte un nourel alb ca și când s-ar fi vărsat lapte pe cer. În mijlocul văii e un lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, răstoarnă pietricele toată ziua și toată noaptea. E o muzică eternă în tăcerea văratică a văiei și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]