112 matches
-
iubirii este salvată de la dispariție, prin aceeași înțelepciune: ”noi ne iubim ca necuvintele,/ prin înțelepciunea amânării...” (Insolația spirituală). În ” Tristețea unei iubiri”, Daniela Voiculescu se întreabă retoric: “ce se va alege de filosofia mea? chiar nu-mi va cunoaște nimeni numenul? chiar nu-mi va înțelege nimeni visul?”. Natura feminină a versurilor din volumul “La malul Mării Imbrium” relevă un spațiu al sinelui ce păstrează dorința după frumusețea și perfecțiunea edenică: “mă duc în altă grădină,/ să îmi culeg narcise și
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cum_este_sa_traiesti_din_poezie_intr_un_timp_de_inger.html [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
mod de a le cruța fragilitatea. Mai mult, este o garanție că adevărul ajunge la urechile lor. Ca un om să fie receptiv la transcendență, trebuie îmbiat cu un șir de povești enigmatice. Lipsa poveștii nu numai că ar ține numenul departe de lume, dar l-ar condamna pe om la neînțelegere. În plus, în fața marilor întrebări ale existenței („întrebările rusești”, cum le numește Andrei Pleșu, exemplu „care este sensul vieții?”, „ce este iubirea?”), nu poți răspunde silogistic, prin argumente logice
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1405505958.html [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]
-
-ți spun,să îți aduc aminte...de acel ieri de dincolo de timp,când nu aveam nevoie de cuvinte,cănd cerul ne veghea în asfințit.eram doar noi, pe-o margine de lume,întrebători, închipuind povești,rugându-ne la stele fără numene amăgeam cu gânduri nebunești.doar sufletele noastre își vorbeau,cănd ochii încă nu-nvățar-a plânge....îți amintești cum se chemau?cum încercau apoi să se alunge...că doi copii ce-n joacă se pierdeau.dar marginea de lume s-a cutremuratde-atâta
CLARISSA EMANUELA by http://confluente.ro/articole/clarissa_emanuela/canal [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
-ți spun,să îți aduc aminte...de acel ieri de dincolo de timp,când nu aveam nevoie de cuvinte,cănd cerul ne veghea în asfintit.eram doar noi,pe-o margine de lume,întrebători,închipuind povești,rugandu-ne la stele fără numene amăgeam cu gânduri nebunesti.doar sufletele noastre își vorbeaucand ochii încă nu-nvatar-a plânge....îți amintești cum se chemau?cum încercau apoi să se alunge...că doi copii ce-n joacă se pierdeau.dar marginea de lume s-a cutremuratde-atata dragoste
CLARISSA EMANUELA by http://confluente.ro/articole/clarissa_emanuela/canal [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
cu împuternicire mistică, cu acea prerogativă pe care ți-o ei iei singur atunci când simți că ceva ți-a adus atingere pe dinlăuntru. În schimb, calea cea mai lesne de măsluire a spiritului athonit e să simulezi revelații inspirate de numenul aflat în spatele Muntelui. Genul de pietism postiș ivit din nevoia de a ascunde constatarea că Athosul, lăuntric vorbind, te-a lăsat acolo unde erai înainte de a-l atinge cu piciorul. Nimic din toate acestea la autorul Dan C. Mihăilescu, scriitorul
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1398681676.html [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
iubirii este salvată de la dispariție, prin aceeași înțelepciune: ”noi ne iubim ca necuvintele,/ prin înțelepciunea amânării...” (Insolația spirituală). În ” Tristețea unei iubiri”, Daniela Voiculescu se întreabă retoric: “ce se va alege de filosofia mea? chiar nu-mi va cunoaște nimeni numenul? chiar nu-mi va înțelege nimeni visul?”. Natura feminină a versurilor din volumul “La malul Mării Imbrium” relevă un spațiu al sinelui ce păstrează dorința după frumusețea și perfecțiunea edenică: “mă duc în altă grădină,/ să îmi culeg narcise și
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 by http://confluente.ro/_la_malul_marii_imbrium_exista_un_singur_anotimp_poezii_de_daniela_voiculescu.html [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
cedezmă apăr cunecuvintele... XIV. , de Cezar C. Viziniuck , publicat în Ediția nr. 709 din 09 decembrie 2012. Sunt născut în Orașul Gura Humorului, Județul Suceava, la data de 22 Mai 1978. Din 2005 locuiesc în Botoșani. Am publicat în revista Numen Artis, Revista literară Bucovina, Timpul etc. Scrisul pentru mine este propriam răsuflare. Cum nu pot trăi fără să respir, la fel nu pot trăi fără scris. Citește mai mult Sunt născut în Orașul Gura Humorului, Județul Suceava, la data de
CEZAR C. VIZINIUCK by http://confluente.ro/articole/cezar_c._viziniuck/canal [Corola-blog/BlogPost/352045_a_353374]
-
Cum nu pot trăi fără să respir, la fel nu pot trăi fără scris. Citește mai mult Sunt născut în Orașul Gura Humorului, Județul Suceava, la data de 22 Mai 1978. Din 2005 locuiesc în Botoșani.Am publicat în revista Numen Artis, Revista literară Bucovina, Timpul etc.Scrisul pentru mine este propriam răsuflare. Cum nu pot trăi fără să respir, la fel nu pot trăi fără scris.... Abonare la articolele scrise de cezar c. viziniuck
CEZAR C. VIZINIUCK by http://confluente.ro/articole/cezar_c._viziniuck/canal [Corola-blog/BlogPost/352045_a_353374]
-
VIZINIUCK Autor: Cezar C. Viziniuck Publicat în: Ediția nr. 709 din 09 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Sunt născut în Orașul Gura Humorului, Județul Suceava, la data de 22 Mai 1978. Din 2005 locuiesc în Botoșani. Am publicat în revista Numen Artis, Revista literară Bucovina, Timpul etc. Scrisul pentru mine este propriam răsuflare. Cum nu pot trăi fără să respir, la fel nu pot trăi fără scris. Referință Bibliografică: Cezar C. Viziniuck / Cezar C. Viziniuck : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CEZAR C. VIZINIUCK de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Cezar_C._Viziniuck.html [Corola-blog/BlogPost/341390_a_342719]
-
lui Socrate” de Platon, unde faimoasa voce lăuntrică, divină „reprezintă mai mult un avertisment personal, la Xenofon ea capătă un sens mai extins, autorizându-l pe Socrate să-și sfătuiască și amicii „ce și cum să săvârșească ceva”. Daimonion, acest "numen divinum"', are o tradiție bogată, în-tr-un anumit sens, și în epoca presocratică îl întâlnim la Homer cu înțelesul de „sărman" („săracul de tine") dar și de „nerod" — cum s-a perpetuat și la noi în gura poporului. W.K.C
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
fenomen nu trebuie neapărat să fie "public": stările mele de conștiință se manifestă doar mie însumi, ele sunt - chiar prin excelență - materie cu descriere fenomenologică. Fenomenul nu este expresia deformată a unui lucru ascuns, nu mai este "fenomenul" kantian opus "numenului" său. În ontologia existențială a lui Sartre, ființa unui obiect existent nu mai este decât ceea ce apare. Nu mai există "ființă" la modul absolut (precum "esența" la Kant), ci două modalități de ființă, ireductibile una la alta: ființa-în-sine, sau ființa
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
mie însumi, ele sunt totuși - chiar prin excelență - materie cu descriere fenomenologică. Fenomenul, oricât ar fi de necesar de a-l interpreta pentru a-l epuiza, nu este expresia deformată a unui lucru ascuns, nu mai este "fenomenul" kantian opus "numenului" său. Husserl folosește metoda pe care o denumește "reducție fenomenologică" ("phänomenologische Reduktion"), pentru a lăsa să transpară tot ceea ce se manifestă în conștiință, pentru a putea lua act de prezența sa și a exclude ipoteza existenței obiectelor exterioare. Ceea ce rămâne
Edmund Husserl () [Corola-website/Science/298014_a_299343]
-
o dovadă a ei. Din modul în care apar fenomenele, se pot trage concluzii asupra realului. În filosofia lui Immanuel Kant, fenomenul este obiectul experienței, care este perceput, reflectând o lume independentă de experiența noastră sau „lucrul-în-sine” ("das Ding-an-sich" sau "numen"). Omul nu poate ajunge la cunoașterea „lucrului-în-sine”, ci numai prin experiență la perceperea fenomenelor. Kant se opune astfel empirismului lui Berkeley și Hume. Conceptul de fenomen a dus la crearea fenomenologiei, curent filosofic dominant în secolul al XX-lea, reprezentat
Fenomen () [Corola-website/Science/298025_a_299354]
-
Beau). Corzile stihului vibrează cu furoarea păgînă a dezlănțuirii trupești. Mitologia e alexandrin amestecată: "Sînt de varga atins/ vuind din eter/ a lui Jupiter Tonans -/ pe ruperi de plasmă/ și furioasă/ glorie-a sîngelui/ strig dintre secoli/ punte pulsînd în/ numenul pur -/ mi se dezleagă/ inima-n ceruri/ văd cu arterele/ rupte-n azur!" (Sînt de varga). Sau acest extaz grevat pe o vanitate mixtă, somatic-spirituală, șocant prin decantarea de euforii fiziologice: "toate ființele nemuritoare/ se-mbată-n mine/ ca-ntr
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
stilistice. Un alt merit al cărții stă în scoaterea poetului de sub incidența limitativă a romantismului și în sublinierea dimensiunii moderne și anticipatorii a gândirii și poeticii lui. Modelul ontologic eminescian (1992) adâncește teza arhaității, prin care scriitorul depășește „schisma” kantiană („numen” vs. „fenomen”, „conștiință în genere” vs. „conștiință individuală”) și fundamentează filosofia practică din publicistică. Într-o secțiune a ei, lucrarea Dubla sacrificare a lui Eminescu (1997) continuă demonstrarea modernității și actualității scriitorului (operația se bazează pe „reconstruirea” eminesciană a conceptului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286314_a_287643]
-
lumea de dincolo, dar sub o formă intelectualizată, spiritualizată, debarasată de încărcătura magică a originilor). Semnificatul este diminuat, semnificantul îngroșat. Referentul divin, care la început era un sacru sumbru și de temut, capătă încetul cu încetul chip uman. Trecerea de la numen la lumen. Dar, în același timp, din simplă legătură cum era la început, imaginea mediumnică dobândenște consistență și densitate, interpunere grea și curând opacă între sacru și profan. Ca o vitrină care s-ar transforma pe nesimțite în sticlă mată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cum se numește orice credință împărtășită. Postura descriptivă sau documentară cere așadar, în mod evident, un ochi eliberat de servitudinile mâinii. Mai profund, ea presupune un sacru care se luminează, un cosmos ușurat de toată greutatea nopții, sumbra față a numen-ului originar. Ceva ca rotunjirea unghiurilor, un climat nou de conivență sau de cordialitate între om și mediul lui. Și deci o primă îmburghezire. Individualismul și capitalismul sunt condiții prielnice pentru a îndrăzni să deschizi ochii, în mod profan, spre
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lor, Lily Weiser, Otto Höfler, Stig Wikander, Geo Widengren, H. Jeanmaire și Georges Dumézil au făcut să avanseze sensibil cunoașterea confreriilor militare indo-europene, mai ales a ideologiei lor religioase și a ritualurilor lor inițiatice” - cf. „Les Daces et les loups”, Numen VI (1959), p. 19 - „Dacii și lupii”, ZGH, p. 15. Sau: „Din nefericire, nu putem insista aici asupra sociologiei, mitologiei și ritualurilor asociațiilor masculine germanice care au fost atât de strălucit studiate de Lily Weiser, Otto Höfler și Georges Dumézil
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
însemna să împărtășești moștenirea nefastă a metodei comparative, care prea des s-a concentrat asupra religiilor popoarelor zise «necivilizate», adăugând în mod sporadic câteva ilustrări luate de la civilizațiile antice, clasice și orientale” (p. 170) - cf. Geo Widengren „La méthode comparative”, Numen XVIII (1971), fasc. 3, pp. 161-172. „În notele sale despre lucrările lui Mircea Eliade, care tratează despre diferite aspecte ale cercetării fenomenologice, Pettazzoni a reacționat violent împotriva atitudinii acestui savant, pe care îl caracterizează ca anti-istoric” - cf. op. cit.,p.170
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
and Ritual School” -, cf. Nostalgia originilor, mai ales pp. 57-59, și Carl-Martin Edsman, „Zum sakralen Königtum in der Forschung der letzten hundert Jahre”, în The Sacral Kingship - La regalità sacra, Leiden, 1959 (= Studies in the History of Religions, Supplements to Numen, vol. 4). Alături de Wikander și H.S. Nyberg, Widengren a contribuit la configurarea unei poziții specifice a școlii uppsaliene în materie de iranistică,prin susținerea teoriei „marilor zei” iranieni (vezi teza sa din 1938, Hochgottglaube im alten Iran, UUÅ), contestată de
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
intersectat constant una dintre pozițiile dominante ale Religionsgeschichtliche Schule, privind originea iraniană a eshatologiei și apocalipticii iudaice. Pentru pozițiile teoretice ale lui Widengren în cadrul Școlii de la Uppsala, vezi Walter H. Capps, „Geo Widengren on Syncretism: On Parsing Uppsala Methodological Tendencies”, Numen XX (1973), fasc. 3, pp. 163-185, și Carl-Martin Edsman, „Ein halbes Jahrhundert Uppsala-Schule”, in Festschrift für Anders Hultgård, Walter de Gruyter, Berlin, RGA - Band 31, pp. 194-209. Toate aceste referințe ar fi incomplete însă fără memorabilul portret realizat postum de către
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Eliade va relua aceste tematici dezvoltate în jurul unuia dintre „oamenii primordiali” ai tradiției iraniene (după Yima, înainte de ViÍtaspa, Zarathustra...), în studii precum: „Gayomart et la mandragore”, Ex orbe religionum. Studia Geo Widengren, Studies in the History of Religions, Supplements to Numen, vol. II, Brill, Leiden, 1972, pp. 65-74; „Adam, le Christ et la mandragore”, Mélanges d’histoire des religions offerts à Henri-Charles Puech, Paris, 1974, pp. 611-615. Vezi și „La Mandragore et l’arbre cosmique”, RITL XXXVII (1988), nr. 3-4, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Culianu, 9 decembrie 1978, cf. Europa, Asia, America..., pp. 212-213. „Misiunea” lui Eliade a fost parțial îndeplinită - prețioase volume din colecțiile celor mai prestigioase reviste de istorie a religiilor și orientalistică, History of Religions, Revue de l’histoire des religions, Numen, Temenos, East and West, au ajuns, ca „donație Mircea Eliade”, în fondurile Bibliotecii Centrale Universitare din București. Parte din biblioteca sa pariziană a ajuns, după moartea lui Christinel, în gestiunea Institutului „Sergiu Al-George” din București. XXXVItc "XXXVI" 1. Este vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
îngrijită de Nicolae Mocanu, Ioana Anghel și Heinz Hoffmann, p. 76. XLItc "XLI" 1. Exact în aceeași zi, Eliade îi scria lui Pettazzoni: „La sugestia mea, profesorul Ichiro Hori, de la Universitatea din Tôhaku, vă va trimite un studiu lung pentru Numen: «The Concept of Hiziri (Holy-man)». Prof. Hori, care este un mare specialist al folclorului japonez și în șamanism, a fost pentru doi ani Rockefeller Research Scholar și a ținut cursuri la Universitatea noastră din Chicago” - cf. Eliade-Pettazzoni, 21 martie 1958
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
de Istoria Religiilor de la Amsterdam, 1950, celebrează deopotrivă fondarea Asociației Internaționale de Istoria Religiilor (IAHR - International Association for the History of Religions), avându-i ca președinți pe Raffaelle Pettazzoni, Jouco Bleeker și Geo Widengren, și inaugurarea periodicului oficial al IAHR - Numen. Începând cu Amsterdam 1950, congresele urmează să se țină la fiecare cinci ani, în 1955 la Roma, în 1960 la Marburg. Totuși, depășind ritmicitatea în cvintă, în 1958 are loc, la Tokyo, congresul „extraordinar”, al IX-lea, al Asociației Internaționale
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]