88 matches
-
putea întâlni la acesta idei mult prea asemănătoare cu ale sale, față de care s-ar simți asimilat?). Pentru Wehr, Jung și Steiner sunt mai întâi de toate întemeietorii a două științe care aproximează adevăruri din zona atât de înfricoșătoare a numinosului, depășind prin aceasta domeniul rămas îngust al științelor axate pe o realitate senzorială și pe datele experienței empirice. Din acest punct de vedere, de pildă, Jung se apropie mai mult de Steiner decât de Freud, ultimul având un limbaj mai
Jung sau Steiner? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14920_a_16245]
-
a idiomului liric, o topire a poeziei, ca o lumînare de ceară, în orbitoarea luminozitate liturgică, așa cum se întîmplă nu o dată în versurile care își propun a reflecta trăirea mistică. Dan Damaschin o ocolește, aducînd pictorilor cu spiritul ațintit asupra numinosului ofranda propriului său limbaj, conservîndu-i identitatea, în afara căreia am fi avut a face cu un hibrid. Unghiul d-sale de vedere salutar este cel al intuirii unei transcendențe care colaborează cu imanența. Cea dintîi corespunzînd doctrinei religioase, cea de-a
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
ai nevoie de speculație, ci de contemplație. Arta e o religie pe cont propriu a cărei ceremonie se schimbă de la un creator la altul. Din acest motiv, filosofia e inferioară artelor, căci pune rațiunea în locul intuiției, adică noțiunea în locul flerului numinos. Mînat de orgoliul de a vedea în intuiție o facultate tulbure care provoacă numai confuzii, filosoful seamănă cu un schilod care își taie singur picioarele (intuițiile) pentru a se mîndri că merge pe cîrje discursive (categorii). El este un spirit
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
ca la vreo 14 ani, ce, fără să fie exoftalmic, ci numai maladiv și palid, în strai albastru, "era" Rilke! Dar, fie și dacă, liebe Ioana, "... schrecklich ist jeder Engel", ca unul care ține, în principiu, de ceea ce se cheamă numinos, - mansuetutinea care le e, adesea, proprie poemelor lui Rilke, ca și "feciornicia" lor, să zicem (ce nu e nicidecum efeminare), fac din acesta, din, adică, Engel, un "aproape"-al nostru, un "păzitor" de lângă (nu un paznic!), o proximitate fără chip
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
Mesajul: atenție la noul cu apucături teroriste. Un astfel de zeu noul -, ce se dă erou civilizator al speciei, ce se vrea mai presus de Prometeu (gr., cel ce gândește înainte), nu-i decât însuși uzurpatorul, personaj inuman din categoria numinosului subsumat cinismului, și căruia îi este străină orice noblețe îndreptățită să aibă atributul măreției creatoare. Și numai un zeu al neființei poate crea oameni ai neființei din specia terror pe planeta Terra. Autorul surprinde atavismul teandric, divino-uman. Numai cel ce
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
De aceea în această lungă noapte a lumii se cuvine ca poetul să rostească sacrul. Să rostească în poezie esența poeziei. Să ofere muritorilor care există în măsura în care există limba, cântul dăinuitor deasupra tărâmului lor sărăcit. Poetul este detectivul și senzorul numinosului, al urmelor sacrului. Această aventură ontologică a "Eonului..." a fost săvârșită în emoționante versete, descântece, șarade, rugăciuni, al căror ritm impecabil și grav ni-l destăinuie pe poet, homo religiosus, dar și homo ludens braț la braț cu homo aesteticus
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
nici prin obnubilarea conștiinței în urma infestării cu bacil Koch, dacă așadar admitem că sunt situații cînd superiorul nu poate fi redus la inferior (în cazul de față psihicul la neurotransmițători, hormoni și enzime), atunci suntem siliți să recunoaștem că elementul numinos există și că din el s-a ivit un om ca Valeriu Gafencu. În fine, democratic vorbind, sfinții sunt personaje inavuabile care nu se supun tiparului de netezire statistică. Ca tot ce cere un accent de providență căzut peste lume
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
confundă reveria pe seama divinului cu intuirea esenței lui. A visa la Dumnezeu e altceva decît a-i presimți prezența. A tînji după Domnul e altceva decît a-l trăi. Fără unul din atributele pomenite de Rudolf Otto în marginea elementului numinos - mysterium tremendum, fascinans sau stupendum (misterul care te cutremură, te fascinează sau te înlemnește) -credința nu încolțește. Mai mult, orice om trecut printr-o convertire e un convalescent a cărui ființă se resimte de pe urma încercării, oricînd fiind posibilă recidiva, adică
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
Sorin Lavric Ion Papuc, Sub zidurile tradiției, București, Editura Palimpsest, 2011, 200 pag. Ion Papuc e un anahoret urban cu biografie ștearsă și cu destin numinos. Ca prezență socială, viața i-a fost de o sărăcie ce descurajează pînă și încercarea de a o evoca, dar sub unghiul orizonturilor încercate cu mintea, personajul e mitic. L-am bănuit mereu de o tentă vizionară în intuițiile cu
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
că în fața unui tablou nu ți se cere să ai gust, ci fler, adică facultatea de a intui fundalul ei spiritual. Flerul e corespondentul laic al harului teologic, și dacă harul îl primești prin botez sau hirotonire, flerul, în calitate de simț numinos, îl capeți numai prin predestinare de gene. Rasa unui pictor se recunoaște după ușurința cu care percepe semne spirituale acolo unde alții nu văd decît tușe de culoare, și chiar acesta e flerul. Ceea ce înseamnă că, pe lîngă talent, ca
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
persoane care să-i întrețină tonusul sufletesc, în pictură nu ajungi nicăieri dacă nu ai un maestru pe potrivă, ideea pionieratului pe cont propriu fiind o naivitate. Paștina fără Ciucurencu ar fi fost un pictor cu talent, dar fără simț numinos. În fine, scopul picturii e numenul, numai că numenul nu-l vezi direct, dar vezi răsfrîngerea lui în lume, adică vezi văzduhul, aerul prin care transpare stihia. Nu materia lumii se arată într-un tablou, ci aura de spirit care
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
a stabili un sens, și de aici sensul unei existențe. Pe de altă parte, putem socoti că există un sens care ne scapă, că zeii decid pentru noi într-un fel care ne este inaccesibil, care evocă oroarea și fascinația numinosului așa cum îl descrie Rudolf Otto în cartea sa, Sacrul. Pus într-o îngustă perspectivă juridică, cazul relevă eroarea autorităților, de la cele criminalistice la cele judiciare, plasând o parte din vină aici. Însă întregul proces evenimențial indică ineluctabilul unor existențe care
Fără sens by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5473_a_6798]
-
intimități rasate, dar un monstru a cărui gîndire se hrănește dintr-un simț aparte pentru dimensiunile oculte. În Tarangul găsim o natură religioasă avînd predilecție pentru obscurități și bizarerii, genul de fantast care caută numai amănuntele ce amintesc de elementul numinos al destinului. Un interiorizat trăind sub spectrul unei divinități pe care o presimte fără s-o poată atinge, și pe care o intuiește fără să o poată explica. Mai mult, un privilegiat în al cărui suflet presimțirile transcendentului apar în
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
el e împrejurarea că nici el nu prea știe bine ce vrea să spună. Neputința de a se exprima precis în chestiuni prin excelență vagi e sursa farmecului volumului. Avînd apetență teologică, Tarangul are aderență la fundament, cochetînd cu elementul numinos și organic, atîta doar că în Franța apartenența la organicitatea locului nu-i surîde, scriitorul fiind în exil interior și contemplînd cu dezgust spectacolul culturii pariziene. Mintea lui Tarangul se mișcă pe trei planuri: confesiv, meditativ și speculativ. Planul confesiv
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
pentru distincții abstracte, ci urmarea unui handicap de observație. Nu ai fler pentru transcendențe, și de lacuna aceasta nu te poate vindeca nici un jargon. Pritocești sterp calambururi și te miști pe mici suprafețe semantice, în jurul unor chichițe verbale fără orizont numinos, adică faci analiză sterilă cu expresii la modă, fără o perspectivă care să culmineze într-un orizont de spirit. Ești claustrat între pereții unui lexic de care faci uz după convenția epocii, dar dacă ți se ia lexicul nimerești în
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
umori placide. Rugat să vorbească despre propriile tablouri, nu știe să le laude, nu știe să le explice. E un pictor fără doctrină și fără replici pregătite de acasă. E ingenuu pînă la spontaneitate naivă, de aceea la Paștina flerul numinos nu e însoțit de un simț critic care să dea sentințe abstracte. Paștina are repulsie de abstracțiuni, simboluri și coduri, avînd vocația concretului pe care îl are sub ochi. E încredințat că un tablou se împlinește atunci cînd duhul se
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
de drum). Solilocvii dramatice, dacă nu tragice, ele se alcătuiesc plasmatic, de regulă, la țărmul mării, în decor cosmic, țesând cu o voce mică, sfielnică, friabilă, broderii vocale în jurul spaimelor singurătății, dar și al transparenței, al principiului, deopotrivă luminos și numinos, al existenței. Aparțin gândirii ,slabe", părții de umbră a ființei, feminității, domeniului vin al ontologiei. De aici, omniprezența mărcilor imponderabilității: fluturii, marea, aerul, șoapta, blândețea, somnul, paloarea, absența, albul - avalanșă a elementelor soft, înclinate mai degrabă spre fragmentare și risipire
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
a cuvântului definitoriu pentru persoana umană. În acest volum de eseuri-predici, perspectiva este una a amplificării metodei de cercetare, de investigație culturală, teologică și științifică, pentru o bună dezvoltare a unui limbaj, care să poată formula o încadrare în sfera numinosului a ceea ce reprezintă acea sublimă expresivitate de esență teandric-umană. Cele patru cuvântări, alături de cea de a cincea, care apare sub o altă denumire (predică), sunt descoperite ca fiind exemplificări ale treptelor de ascensiune spirituală. Acestea prezintă mediul în care Cuvântul
„PUTEREA CUVÂNTULUI” SAU DESPRE ÎMPLINIREA PRIN LOGOS de VICTOR CONSTANTIN MĂRUŢOIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383995_a_385324]
-
atunci când își proclamă identitatea: „Eu nu sunt nici teolog, nici filosof; eu sunt poet”, deși poezia lui Eugen Dorcescu, în metafizica ei, nu poate ocoli nici onticul, nici epistemicul. Dumnezeul lui, mărturisit cu fervoare, se relevă dincolo de religie, într-un numinos hibrid. El este un El Shaddai, care remodelează adânc în spirit: „De câte ori v-a omorât El Shaddai?” (întreabă autoarea - n.n.). „De multe ori. Cel mai recent, când mi-a luat-o pe Olimpia-Octavia. Oricum, de fiecare dată când am fost
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
a cuvântului definitoriu pentru persoana umană. În acest volum de eseuri-predici, perspectiva este una a amplificării metodei de cercetare, de investigație culturală, teologică și științifică, pentru o bună dezvoltare a unui limbaj, care să poată formula o încadrare în sfera numinosului a ceea ce reprezintă acea sublimă expresivitate de esență teandric-umană. Cele patru cuvântări, alături de cea de a cincea, care apare sub o altă denumire (predică), sunt descoperite ca fiind exemplificări ale treptelor de ascensiune spirituală. Acestea prezintă mediul în care Cuvântul
PUTEREA CUVÂNTULUI, CRONICĂ DE DR.VICTOR CONSTANTIN MĂRUȚOIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380596_a_381925]
-
-nmiresmatele ierburi. Pentru/ frunze și flori.// Lăudat că-n final/ mă omori...” (p. 509). Așa cum spunea Eugen Dorcescu (vezi supra), poezia lui nu este religioasă stricto sensu, ci mai degrabă se situează deasupra religiozității prin trăire și reflexivitate, într-un numinos proteic. Aici se împacă și se șterg și diferențele și diferendele dogmatice și consensualizează întru același El Shaddai revelat în lumină, chemând eul, tot mai departe, din lumină-n lumină; și Avatarul - Totemul, care cheamă eul din negură în negură
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
ambele cazuri, trei generează un imens vertij: vertij al gîndirii pentru lumea fizică și vertij al ființei întregi pentru lumea psihică. Vor-bind despre a treia fază a vieții omului, Jung scrie: "Pasaje de acest gen au în general un ca-racter numinos e vorba de convertiri, iluminări, zguduiri, încremeniri ale destinului, experiențe religioase, adică mistice sau analoage"18. Dacă terțul este inclus, e neapărat tainic inclus, în măsura în care apare la un nivel de realitate diferit de al nostru. Trecerea de la un nivel de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
și reintegrate unei dimensiuni ontologice fundamentale: teoria psihanalitică a lui Jacques Lacan „traduce” inconștient liniile de forță ale gândirii lui Martin Heidegger, litera S a semnăturii postume a lui Sade și spiritul laocoonic al lui Diderot sunt aspecte înstrăinate ale numinosului și, în același timp, „proiecții” degradate ale cercului hermeneutic, iar „holomerul”, entitatea care stă la baza „logicii lui Hermes” descrise de Constantin Noica, este monada leibniziană. Pornită din sfera esteticului, gândirea critică a lui I. se manifestă retoric prin aglomerarea
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
171). Păcatul moral și religios a răsărit la Vest. Iar dacă "Oamenii din Est sunt acum un fel de țigani, un fel de hoți, care stau la pândă pe la colțuri de stradă, prin piețe." (104), numai Vestul poartă vina pentru numinosul refulat și Dumnezeul ucis (65), transformând peste tot acum existența într-un coșmar simulat (111). Autorul a fost martor la evenimentul exorcizant al strangulării cu cablul a statuii lui Lenin, înțelegând cu acest prilej că urmele dictatorilor au o persistență
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
literar și artistic”, „22” ș.a. Este căsătorită cu criticul Ion Vartic. Alături de Ion Mureșan, Aurel Pantea, Ioan Moldovan și George Vulturescu, P. ilustrează ramura ardeleană a generației ’80, promovând o poezie de filiație expresionistă, deschisă în egală măsură către transcendența numinosului și către visceral, amplificând angoasa la cote paroxistice și exhibând trăirea imediată până în pragul disoluției sinelui. Ca și în cazul poeților congeneri, lirica sa nu cunoaște mutații spectaculoase, ci doar modulații discrete, provenite din expandarea ori comprimarea unor nuclee semantice
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]